Daca pana acum am fost politically correct si nu m-ai putut prinde, acum e momentul, m-am lasat descoperit, da-mi la cap!
Avem deja ani in care ne spunem de fiece 1 decembrie pe strada unii altora “LA MULTI ANI ROMANIA!“. Si totusi… la multi nu prinde.
Momentul, istoric vorbind, de mare importanta. Perceptia lui de catre oameni, real vorbind, deloc de mare angajament. De ce? S-a intamplat demult oameni buni, istoria invatata de noi la scoala e una atat de romantata incat pana si Agatha Christie se uita cu invidie, suntem rupti ca si societate de romanii din acele vremuri, importanta momentului se pierde…
Eu? E 1 decembrie, consider ca-i ziua mea, ca-i ziua tarii mele, pun o cocarda tricolora in piept si ma fatai mandru prin cartier. Un tricolor zvelt se fataie mandru in vant legat fiind de antena de la masina, salut lumea pe strada cu “La multi ani!” si alte cateva manifestari de genul asta… nu ma duc la parada militara, urasc armata din toata puterea mintii mele natangi (dac-o sa-mi aduceti aminte sa scriu despre al meu stagiu militar promit c-o sa radeti pe stilul cracanat), ne fataim cele 7 tancuri si rablele zburatoare peste un oras grizonat de parca ne pregatim sa sarim la vecinul de la sud sa-i furam gogonelele…
Alta belea? Vremea frate, nush’ cum au facut francezii, hamericanii si alte natii de au facut lucruri atat de importante fix in perioade ale anului in care te gandesti la tara ta, patruns de inalte simtiri patriotice, imbracat lejer intr-un T-shirt cu dungi, stele, sau mai stiu eu ce alte insemne patriotice… la noi stai si te gandesti cum se unira crestinii aia pe frigul asta de decembrie, ca n-aveau nici polartec-uri si nici incalzire in 3 trepte in scaune.
Mai mult, alearga politicienii astia sa se vada la teveu inveliti in steaguri ca de cum deschizi televizorul pe unu decembrie te si arunci sa cauti lamaile din frigider, gutuile, muraturile sau orice alt aliment care e-n stare sa-ti taie greata…
In opinia mea de purtator de creier format din doi neuroni legati cu lita, trecand peste toate neajunsurile lipsei de sentiment patriotic datorate altor factori decat cei esentiali, cred ca cel mai corect pentru noi, ca natie renascuta de curand era sa ne punem ziua nationala tot in decembrie, dar undeva mai pe la sfarsitul lunii si sa ne aducem astfel aminte de “89. Poate sunt eu mai romantic asa, dar cand intrebi pe oricine cu ceva ani peste 25 cred ca-ti va spune ca in felul lui a participat cumva la revolutia (sau cum vreti voi sa-i spuneti) din 1989. Sau poate ca n-am dreptate, voi la ce zi si ce eveniment demn v-ati gandi? Sau e ok asa?
Iar imnul… imnul… nu pot fi acuzat decat ca as putea fi arab sau tigan (iar astia n-au probleme cu identitatea nationala a Romaniei), deci nicidecum ungur, spuneti-mi cum vreti voi dar… Trei Culori sau Desteapta-te… acelasi aluat, schimbate putin tromboanele (intre ele) si dirijorul.
Probabil ca daca as fi pus un Desteapta-te Romane de pe trilu si o propozitie scurta si populista eram mai patriot, dar asa percep eu patriotismul, sa-ti iubesti tara vazandu-i insa si partile mai putin bune, incercand sa le indrepti.
LA MULTI ANI ROMANE!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.