Later edit: am ajuns. E nenorocire aici, mai ales din cauza țânțarilor. Ăștia mai au puțin și mă scalpează… 🙁
SONY SLT-A99V | 85mm F4 1/1000 ISO200
Scriu aceste rânduri de pe o bancă de lemn ce șade mândră în parcarea Selgros, în zona de rotiserie.
Tocmai ce-am cumpărat partea mea de înțelegere, tot ce ține de cazare, și-mi trag sufletul. Am deja în cap 3 chestii pe care am uitat să le pun în coș și cu atât mai mare e jalea cu cât am depășit deja bugetul și nu mai pot lua nimic. Prin cele uitate se numără și amărâtul de spray antițânțari. Și noi mergem într-o pădure, lângă o baltă… 🙁
Stai s-o iau de la început, să înțeleagă tot omul povestea…
#cumamsupravietuit este o nebunie pusă la cale de mine, de Doru Panaitescu și de Chinezu și powered by Selgros Cash & Carry. În esență nu e ceva nemaivăzut, trebuie să supraviețuim în pădure doar cu lucrurile pe care le putem cumpăra din Selgros.
Până aici e bine… sună a week-end cu prietenii, varianta cu surprize.
Drama vine din altceva… sarcinile sunt împărțite între noi: eu mă ocup de tot ce înseamnă cazare & accomodation, Cristi se ocupă de mâncare și Doru de entertainment.
Ei bine, nu avem voie să ne băgăm unul în ciorba celuilalt, trebuie să avem încredere.
Să avem încredere că o să avem ce mânca, în condițiile în care Cristi are o dietă mai ciudățică.
Să avem încredere că ne vom distra… având în vedere că Doru privește speologia ca pe un fel de distracție de salonaș…
Să aibă ei încredere că vor avea unde să doarmă… luând în calcul că subsemnatul este mai amețit decât tornada când vine vorba de organizare. Plus că n-am avut până acum ieșire în aer liber fără incidente.
Dar, stai, că am un plan și pentru tine… tot ce luăm de la Selgros se împarte – după ce ne întoarcem – între cititorii celor trei bloguri.
Modalitatea de însușire a produselor este simplă… noi vom pune fotografii din expediție, precum și filmări.
Te uiți pe foto și pe video și dacă vezi ceva ce-ți place… spui printr-un comentariu. Dacă ești primul care cere obiectul respectiv … e al tău.
Atenție: un singur obiect de om și nu intră în povestea asta obiectele personale. Sau noi. 😀
Coșurile sunt pline acum, mai facem câteva poze și ne punem pe drum către… undisclosed location. :D
De ce-am ales eu nu mi-e frică… însă mi-e groază de cum s-or fi gândit ceilalți doi indivizi să se organizeze.
Sper să mă întorc întreg acasă… că dacă mă întorc nu voi veni cu mâna goală! 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.