Sari la conținut

Am dat peste poza asta și m-am gândit să o vedeți și voi pe Kahlua, cea mai pupăcioasă buldogiță din viața mea.

Fundița asta cu labe era fix ca toți ceilalți din rasa ei… bășinoasă, sforăicioasă, leneșă și constant sufocată.

Dar și pupăcioasă, atentă și veselă.

Nu mai e cu mine decât în gând și-n suflet, cu ochii ăia buni și cu moaca aia storcită a ei…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

2 comentarii despre "Kahlua"
  1. Ada

    Tare greu este cand ne parasesc si ne dam seama cat de mult ne lipsesc si cat de frumos ne umpleau viata cu bucurie, pupaceli si fericirea de a ne vedea. Eu am tinut la fiecare catel pe care l-am avut, fie el de rasa sau nu, ca la un membru al familiei, si fiecare ocupa o bucatica importanta in sufletul meu. Ei sunt pentru noi o parte din viata, dar noi suntem pentru ei toata viata lor, si ar trebui pretuiti mult mau mult.

    răspunde
  2. Mirela

    Off, Doamne…de ce mi-ai facut asta????…
    De fiecare data cand citesc asa ceva simt nevoia urgenta si de nestavilit de a-mi imbratisa „baiatul”.
    Si sunt la birou. O sa suspin din 5 in 5 minute pana diseara…

    Sper ca ai mai pus poze noi cu piticii, ca sa fac un pic de terapie…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.