Istoria este scrisa de cei puternici

[nota: asta nu-i post de relaxare si nici de prosteala. Daca ai chef de caterinca revino in alta zi.]

Stii vorba aia veche, “istoria este scrisa de cei puternici”, nu? Tine-o la indemana, te rog,  pentru ca revin la ea pe final.

Mai jos o sa incep cu o introducere in tema, si cum nu-mi place sa fiu mancator de timp iti dau un pont: daca dai direct click pe link-ul “Citeste mai mult” de mai jos intri in paine, fara prefata. Totusi, cred ca ar fi mai bine sa citesti tot.

Si acum incep cu inceputul… mie-mi place nebunia asta numita Bucuresti. E, de fiece data cand am putut sa aflu ceva nou am intins mana si am luat cartea respectiva, am click-uit link-ul respectiv, am deschis larg urechile, chit ca era vorba de Bucurestiul interbelic, de perioada comunista sau de cloaca ce azi poarta acelasi nume.

In ideea asta am dat de – si am si luat – o carte, Bucuresti. Amintiri si plimbari se numeste, scrisa de Catherine Durandin, aparuta la editura Paralela 45. Nerabdator fiind, am si trecut la citit, hulpav ce mi-s. Mi s-a parut interesanta ideea sa vad Bucurestiul prin ochii unui strain, sperand totusi sa nu dau peste imaginile de care vorbesc toti importatii, copii ai strazii, gunoaie si masini opulente.

Eh, cartea incepe cu o prima parte, cea care se refera la perioada de dupa Revolutie. Avand in vedere ca am trait din plin si cu nesat perioada respectiva, era cu atat mai interesant.

E, n-am inceput bine cartea, ca m-a si pierdut!

Treaba e simpla, si ca sa nu ma lungesc prea mult o sa pun partea de text la care ma refer, fara sa tai nimic, ca sa fie cat mai clar. Textul este cel original, exceptand “bolduirile” facute de mine.

[…] Din balconul de piatra al Universitatii, un balcon mic, s-au adresat oratorii revolutiei catre multimea masata in piata in primavara anului 1990. Acolo s-au succedat poeti si poete, o Ana Blandiana ovationata, conducatorii miscarii studentesti, un Marian Munteanu care astazi inclina spre o mistica nationalista ortodoxa. Primavara lui 1990 a trait desfasurarea unui happening cotidian in aceasta piata, astfel ca circulatia masinilor era deviata. Serile erau lungi, molcome, familii cuminti, varstnici, studenti veneau sa asculte oratori strigand in gura mare, revendicand sfarsitul comunismului si cantand don’t worry be happy sau, si mai si, cantecul golanilor, care spunea ca nimeni nu avea sa se intoarca acasa pana cand comunismul nu va fi murit.

A fost o primavara frumoasa, respirand aerul libertatii, al eliberarii. Aceasta masa de oameni se lepada de vechile obiceiuri ale ritualului obligatoriu si ale gesturilor impuse pentru celebrarea Conducatorului si a sotiei lui, Elena.

Manifestantii voiosi din Piata Universitatii si-au pierdut putin cate putin entuziasmul, s-au obisnuit, s-au delasat.

Piata avea sa se micsoreze treptat, condamnata de toti care regretau deja vremurile bunei-cuviinte si ale ordinii.

Puterea miza pe reprobarea manifestata de o opinie publica putin acomodata cu desfasurarile anarhice, a unei populatii obosite si speriate.

Guvernul a lasat energiile sa se descarce. Cativa grevisti ai foamei isi aveau inca tabara in piata, marturisind, pana la limita extrema a puterilor lor, ura lor fata de comunism. Puterea a luat decizia de a “curata” piata, manifestantii s-au dus la casele lor, iar oratorii au incetat sa se mai lase aplaudati la balcon.

Nu toata animatia a incetat. Vanzatorii de casete cu o muzica interzisa pana in 1989 si vanzatorii de ziare, ce socau pe multi cu toata pornografia eralata la loc de cinste, s-au instalat langa peretele Universitatii. Putin mai incolo, tigancile vindeau flori la preturi exorbitante. Crizantemele…[…].

[sfarsitul citatului]

Bun. Deci ce ar trebui sa inteleg din aceasta istorisire este ca:

– primavara lui 1990 a trait desfasurarea unui happening cotidian in aceasta piata, astfel ca circulatia masinilor era deviata;

– manifestarea era anarhica;

– serile erau lungi si molcome;

– oamenii se adunau acolo ca sa cante don’t worry be happy si cantecul golanilor pentru a revendica sfarsitul comunismului;

– pana la urma manifestantii care fusesera voiosi si-au pierdut interesul si s-au delasat;

– pentru ca toti vroiau pacea si linistea de altadata, piata s-a miscorat;

– populatia era obosita si speriata, si pe reprobarea populatiei miza PUTEREA;

– Guvernul a lasat energiile sa se descarce;

– PUTEREA a luat decizia de a  “curata” piata, manifestantii s-au dus la casele lor, iar oratorii au incetat sa se mai lase aplaudati la balcon.

Acestea fiind concluziile… intreb si eu: ASA A FOST?!

Chiar asa a fost si mi-aduc eu aminte, ca un cretin ce sunt, altceva?

Adica toti copiii care vor veni dupa noi, asta vor afla despre primavara aia?! O sa le povesteasca despre ce s-a intamplat atunci Doamna ce a scris cartea de care vorbim, asa li se va intipari in minte???

Stiu ca nu suntem foarte multi in blogocearta care sa aiba amintiri personale din perioada aia, dar va rog pe voi, cei care va puteti aduce aminte, scrieti un post despre ce au insemnat acele zile, despre ce s-a intamplat, despre golanii acelor zile. Nu dati link incoace, nu pomeniti de postul asta al meu, nu asta este ideea. Va rog sa scrieti istoria asa cum ati trait-o, scrieti un post despre acele zile.

Astfel, cei care la un moment dat vor dori sa afle ceva despre ianuarie 1990 vor gasi pe netul asta al nostru mai multe surse care nu sunt politically correct, ci doar correct!

Pentru ca istoria este scrisa de cei puternici si… guess what, ne-am prins ca, pentru Google, chiar suntem puternici!

Multumesc.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • irina
    • 26.03.2009

    Eu in perioada aceea avea 2 ani, va dati seama ca nu stiu nimic din ce s-a intamplat atunci, insa mi-au povestit si mie parintii …Din cate am auzit asi vrea sa-mi spun si eu parerea:

    1. Ramram are perfecta dreptate “Ideea e ca prea multi au saracit si prea multi s-au imbogatit”. De ce? Cei ce sunt in masura sa spuna lucrul asta nu o vor face pentru ca au multe de ascuns…ma refer aici in special la cei care s-au imbogatit, insa nu pe cai cinstite.In acea perioada se puteau face multe, pt ca nimeni nu-si mai dadea seama de nimic.

    2.Eu cred ca revolutionarii cu adevarat sunt acum la “Eroii Revolutiei” la cimitir,Dumnezeu sa-i ierte! Iar adevarul gol-golut nu se va dezvaluii niciodata.

    3.Au fost si parti bune in perioada comunismului, insa multe rele.

    Si cum in ziua de azi nu prea mai merge nimic bine, probabil vom ajunge mai rau decat in perioada comunismului. Eu sper sa nu

    răspunde-i
  • ramram
    • 23.03.2009

    haideti sa va spun si povestea mea… pentru mine, chiar daca atunci nu intelegeam nimic, revolutia si ce a urmat a insemnat declinul si prabusirea familiei mele pe care o simt si azi din toate puterile… trebuia sa fie o revolutie… dar daca se face cu cateva luni mai tarziu sunt convinsa ca azi eram fericita. Ai mei au fost mutati intr-o casa nationalizata cu 4 luni inainte de revolutie. Nu au avut timp nici sa se dezmeticeasca, erau veniti de la tara, nu aveau decat studii profesionale. Ea-filatoare, el-electrician. Nu stiau prea multa carte, le murisera un copil, ma aveau pe mine care aveam 9 luni, erau tineri-aveau doar 22 de ani si nu aveau pe nimeni care sa-i invete ce sa faca. Si a venit Revolutia, a trecut.. si peste toate bucuriile libertatii, pe noi ne-a cufundat in saracie.. dupa ceva timp, casa a intrat in litigiu… nu se mai putea face nimic. Proprietara a revendicat-o, impreuna cu alte 3 case din diferite zone centrale. Si au ramas fara un adapost sigur.. proprietara inca ne mai tine in chirie dupa atatia ani.. pentru diferite comisioane pe care le facem pentru ea. Am doar 20 de ani si simt gustul amar lasat de urmarile nefaste ale Revolutiei. Si credeti-ma… nu cred ca stiti ce inseamna sa nu ai o casa… sa te chinui o viata intreaga si sa nu reusesti nimic. Uf… am multe suparari si deja am inceput sa o lungesc. Ideea e ca prea multi au saracit si prea multi s-au imbogatit. De ce? Si cine o sa repare asta… ?

    răspunde-i
  • koma
    • 23.03.2009

    chiar daca autorul amintit imi este complet strain, e suficient sa ma uit la capatele iluminate de azi [pe maine] care scriu istoria acum. astfel, istoria recenta ar putea lua o traiectorie a la Iliescu sau a la Constantinescu. Faptul ca ambele sunt simultan valabile(nu si singurele) spune ori ca suntem o democratie de invidiat, ori ca nu prea ne intereseaza cum pozam in istorie. inclin spre a doua varianta.

    răspunde-i
  • silvia
    • 23.03.2009

    p.s: stiu ca poate este in afara subiectului, dar ati vazut documentarul “Decreteii?” , copiii aceia care se nasteau bolnavi si ii lasa intr-o padure, undeva, intr-o camaruta, nu avea nimeni grija de ei si de foame, dezvoltau forme de canibalism? (din cate imi amintesc de la tv)…….doar pentru ca erau….bolnavi si “tovarasu'” vroia doar oameni sanatosi…..eu am vazut filmul respectiv de multe ori si nu pot sa inteleg ce a fost asa de bun in perioada aia, cand multi au murit fara nici o explicatie, doar pentru ca au vrut libertate de exprimare…..cat despre ’90…..cred ca a fost continuarea cosmarului, pentru o perioada 🙂 banuiesc…..

    răspunde-i
  • silvia
    • 23.03.2009

    eu aveam aproape un an in ’90…….tot ce mi-a spus mama e ca, pe undeva, lucrurile erau bune, ca aveau un viitor oarecum asigurat, dar erau cenzurati, controlati tot timpul…..ei inca ii mai lipsesc vremurile alea……..eu, daca as fi trait atunci, in mod sigur as fi facut parte din cei pe care ii numeau GOLANI; sunt o fire mai rebela, asa am fost mereu si nu as fi inghitit mizeriile de atunci……imi place subiectul asta, cartea pare interesanta…..desi, nu stiu cat este de adevarata, sincer 🙂 o seara frumoasa in continuare! 🙂

    răspunde-i
  • bored
    • 23.03.2009

    tipic romanesc. ce zice autorul postului si ce iese in comentarii.

    am fost acolo. era frumos. lumea era altfel. nu existau inca jeepuri si manele si blonde cu silicoane si baieti de bani gata si asa mai departe. a fost frumos in romania pentru cativa ani. si bineinteles ca la universitate “curatenia” au facut-o minerii adusi de iliescu, iliescu in fapt. problema atunci era ca lumea credea in orice baliverne cu teroristi arabi, droguri la pntcd etc etc. multa lume care era matura atunci habar nu avea ce se intampla de fapt. iliescu a fost bun in a pacali marea majoritate… nu stiu de ce dar ma iau fiorii de multe ori cand il vad pe basescu in actiune. prietenii stiu de ce…

    răspunde-i
  • freshhh
    • 23.03.2009

    Eu nu stiu decat atat: am pus flori intr-o balta de sange, langa Universitate, aveam doar 14 ani.. si am trait revolutia.. nu trebuie sa citesc carti

    răspunde-i
  • karmapolice
    • 23.03.2009

    @luigy-virsta de pe blog nu e cea tru, asa ca linisteste-te.Nu m-a deranjat decit faptul ca ai spus ca am fost lasati sa fierbem in suc propriu blablabla..nu, deloc, din contra, ni s-au implantat droguri, casete porno si securisti. daca ai venit in bucuresti isemna ca nu ai stat tot timpul acolo. ..si daca scrii cuvintul eroi la mishto e cam nasol. Nu contesta nimeni ca asa zisii revolutionari de azi sint nesimtitii care la revolutie stateau cu curu in sus si capu sub pat, in proportie mare. Dar ei, eroii adevarati nu trebuie uitati, Atit cei ce au murit la revolutie cit si cei care au fost linsati la mineriade.

    răspunde-i
  • morena
    • 23.03.2009

    Subscriu la karmapolice.
    N-am fost “golanca”. Dar imi aduc perfect aminte trairile acelei perioade si ceea ce am simtit cand am vazut pentru prima oara la Tv, ce se intampla.
    Eram ingrozita. Nu-mi dadaeam seama exact unde se va ajunge. Acum inteleg de ce 🙂
    Si stiu ca ma inchidea mama in casa, de frica sa nu fug in mijlocul evenimentelor.
    Vroiam sa vad cu ochii mei ca e adevarat.

    răspunde-i
  • pitik77
    • 23.03.2009

    @luigy:deci care e adevarul pana la urma?eu in mintea mea de copil atunci faceam arcuri cu prietenii si trageam in poze cu Ceausescu,eu as dori doar sa aflu adevarul spus de cei care au participat( de oamenii simpli,nu de politicieni)…de pe langa ploiesti si eu

    răspunde-i
  • Loading...