Instantanee. Crampeie de viata. Secunde. Praf.

Trecem prin oras nepasatori. Pomii sunt plini de verdeata, ultimele corcoduse s-au prabusit deja la picioarele pomilor ce pan’ acum ceva zile erau plini, prin tufisuri se strecoara melci uimiti de umezeala care n-ar fi trebuit sa fie in iulie, cerul este plin de norisori albi si pufosi… noi trecem prin oras nepasatori.

Fețe, mii de fețe, milioane de fețe… triste, vesele, preocupate, relaxate, agitate, ganditoare, zambarete, transpirate… milioane de fețe trec pe langa noi. Noi… nepasatori.

Masini… galbene, rosii, albe, uite-o salvare, masini mici si mari, galagioase sau silentioase… zeci de mii de masini. Noi tot nepasatori.

Insa in momentul in care ti-ai trecut aparatul de pe off pe on totul se schimba. Nepasarea se transforma intro atentie uneori dureroasa. Nu vrei sa pierzi niciun cadru, esti constient ca de-ai clipit la nefericit moment ai pierdut cadrul, iti fortezi ochii si creierul sa distinga formele printr-o galagie cromatica si morfica, pipai cu ochii fiecare coltisor. Acum esti oricum… numai nepasator nu.

Si incepi sa le vezi. Cadrele. Incepi sa te desfasori, intai modest si cuminte, apoi din-ce-in-ce mai hotarat, incepi sa tragi rafale, deja nu te mai intereseaza decat ce vezi cu dreptul, stangul e inchis si de-ar fi dupa tine nici nu l-ai mai deschide azi…

Cadrezi. Sharf. Recadrezi si mai deschizi putin cadrul. Sharf. Declansezi. Te uiti sa vezi ce-a iesit. Rotita care regleaza expunerea tacane voioasa. Cadrezi. Sharf. Declansezi. Te uiti si strambi din nas. Cadrezi. Sharf. Declansezi. Asta e! Urmatoarea…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • mircea
    • 05.08.2010

    Da’ mai magic decit magic stiti ce e?
    Sa ai un aparat foto clasic, sa mosmondesti la ISO, apertura, timp de expunere, apoi sa tragi filmul, sa iti tii respiratia cind declansezi si sa te rogi sa fi surprins clipa.
    Ho, nu va grabiti, stiu ca acelasi lucru il poti face cu un DSLR oarecare de la 500 euro in sus.
    DAR… magia continua.
    Cu prepararea substantelor: revelator, baie de stopare, fixator.
    Se developeaza filmul, cu ochii pe ceas si pe termometru, apoi se trece in “darkroom” unde la lumina chioara a lampii rosii urmeaza partea cea mai faina: transpunerea imaginii pe hirtie. Nu exagerez, am facut in ultimele luni zeci de mii de poze digitale, dar am avut seri cind am lua New Yorkul la pas doar cu vechiul meu Olympus OM 4 cu 2-3 filme in geanta. Nu se compara pozele facute in rafala (din care e adevarat ca multe ies foarte faine) cu cele facute cu aparatul pe film. Suspansul pina scoti filmul din tancul de developare, apoi cel din secundele dupa ce ai expus hirtia si o scufunzi in revelator asteptind sa se iteasca imaginea, nu se compara cu privitul in slide a pozelor digitale.
    Iar la ora actuala un aparat foto profi pe film ( cu 2-3 obiective, cel putin la marca mea preferata: Olympus)se gaseste foarte ieftin, filme sint, hirtie pe ebay e la greu, chimicale la fel. Aparatele de marit in Romania nu stiu daca se gasesc ieftin, dar in State mi-am amenajat un laborator complet pentru alb-negru cu sub 100 dolari. Cu timer, lampa, filtre, tavi, termometru, etc, etc.
    Si inca un avantaj, cu citiva dolari se poate cumpara un adaptor pentru a face obiectivele vechi la aparatele digitale. Cine stie cit costa un obiectiv nou, va intelege ce spun. Stiu ca si la Canon si la Nikon se poate, nu numai la Oly, ca sa nu creada cineva ca fac reclama…

    răspunde-i
  • […] aşa cum spune şi Cabral, în mod normal ignorate. Toate, atât de fascinante odată ce înveţi să le priveşti şi […]

    răspunde-i
  • aleyna
    • 30.07.2010

    Da,Cabral,este minunat sa fi atent la tot ce se ıntampla ın jurul tau iar atunci cand se poate sa pastrezi acel moment ıntr-o fotografie care ıti va aminti sentimentul acelei clipe!

    răspunde-i
  • Imi place poza asta enorm.Pot s-o fur s-o pun fac poster?N-o public nicaieri,doar la mine.
    Acum,cand trec prin oras imi place sa ma uit la oameni,sa-i studiez,sa vad ce mimica au,daca zambesc (prea putini mai au o fata seinina),daca sunt tristi…si-mi place sa ma opresc sa pozez orice.Daca ma atrage sau simt ceva,zbang poza,dar nu stiu de ce,mai mult ma atrage cerul 🙂

    • aleyna
      • 30.07.2010

      Şi pe mine ma atrage cerul…este la fel de schimbator ca şi oamenii…azi e albastru iar maine cenuşiu şi,totuşi,ramane acolo mereu pentru a fi privit cu admiratie sau cu neplacere.

    răspunde-i
  • farabarbati
    • 29.07.2010

    Eu prin oras nu trec nepasatoate. Trec atenta la tencuiala blocurilor. Daca am asigurare la masina nu inseamna ca am si la cap.

    răspunde-i
  • Madalush
    • 29.07.2010

    Mi se intampla sa ma mai asez pe o banca prin oras, si sa ridic privirea. E tare ciudat ca uneori mi se pare ca vad niste locuri pentru prima data, pentru ca le vad dintr-o alta perspectiva!

    răspunde-i
  • Elena
    • 29.07.2010

    Super “postarea”!! Ai atata dreptate…

    răspunde-i
  • Dan
    • 29.07.2010

    Super! Am mai fost la o expozitie numai cu poze care prezentau Bucurestiul intr-o alta lumina, si chair iti schimba perspectiva…

    • Cabral Ibacka
      • 29.07.2010

      Bine, si vice-versa este valabila…

    răspunde-i
  • BOGDAN
    • 29.07.2010

    poza este absolut superba

    • Cabral Ibacka
      • 29.07.2010

      Bogdane… merci. Nu cred ca “superb” e chiar potrivit dar daca-ti place… ma bucur.

    răspunde-i
  • cori
    • 29.07.2010

    compunere de clasa a V-a.

    • Cabral Ibacka
      • 29.07.2010

      Ah, la naiba, ce topica, ce critic literar, ce drastica ai fost! M-am constipat!

    răspunde-i
  • Loading...