Nu-mi spune că zboară timpul, că văd.
Nu-mi spune că se topesc secundele de parcă nici n-au fost, că simt.
Nu-mi arăta poze vechi… că parcă-s făcute ieri. Dar nu-s.
Au trecut 18 ani de când mi-a venit în viață.
Departe de a fi cel mai bun tată de pe lumea asta. Dar parcă nici cel mai rău.
Au trecut 18 ani. Cu regrete că aș fi putut face lucrurile mai bine. Sau măcar mai altfel.
Cu mulțumirea că ce am știut a face cum trebuie, deși nu a fost varianta ușoară… am știut.
Acum… doar așteptarea de a vedea dacă am avut dreptate.
Au trecut 18 ani de când a venit în viața mea și am văzut-o crescând și înflorind, zâmbind ori privindu-mă supărată fleașcă.
S-a făcut mare pitica.
Și nu i-am dorit sau urat să fie bogată. Frumoasă. Deșteaptă. De succes… sau orice altceva.
Când mă gândesc la ea… îmi doresc să fie fericită.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.