Sari la conținut

Familia NeaguIn noaptea asta am plans.

Rupt intre durerea care plange printre literele asternute cu un calm implacabil si constientizarea bucuriei de a avea un copil sanatos.

Impartit intre empatia fata de niste parinti care s-au trezit in fata celor mai mari temeri pe care orice mama sau tata de pui le are inca de la inceput, si realizarea faptului ca pe langa povestea acestei familii toate problemele noastre se reduc, pur-si-simplu, la nimic.

Citeste. Si daca vor cere cumva ajutorul, ajuta-i. 

Si, oricum ar fi, trimite-le un gand bun si-o multumire. O multumire ca tocmai ti-au aratat ca traiesti in Rai…

 

Etichete:
16 comentarii despre "In seara asta am plans."
  1. Iulian

    Am citit povestea … e dea dreptul cutremuratoare … citeam iar lacrimile imi invadau ochii, sotia se uita la mine si nu intelegea ce se intampla cu mine, acum plange si ea si intelege, mult succes teodorei in ceea ce urmeaza, si un weekend cat mai frumos voua, cititorilor

    răspunde
  2. Andrei

    Intr-adevar o poveste trista, asa cum sunt multe altele din pacate.
    Povestea incepe asa *Ce faci când copilul tău e diagnosticat cu o boală incurabilă?* … lupta, lupta pana pica din picioare, lupta pana la ultima picatura de energie, lupta pentru fiinta mica pe care o tine in brate si careia a jurat ca ii ofera tot ce e mai bun pe lume.
    Asta am facut si o sa fac de acum inainte pentru fiinta mea mica, Ana, care la 3 luni a fost diagnosticata cu retinoblastom si care de Craciun in 2010 a fost operata la ochiul stang prin enucleatie.
    Lupta parintii pentru tot si se agata de orice raza de soare, orice zambet, orice mangaiere si orice lacrima pe obraz.
    Dupa nenumarate controale totul o sa fie bine si familia o sa fie iar fericita. In cazul nostru trebuie sa multumim lui Dumnezeu pt taria, curajul si forta cu care a inzestrat-o pe Ana si implicit si pe noi care prindeam curaj cand o vedeam vesela, dar si medicilor din Essen care au facut minuni si au salvat celalalt ochisor.
    Sper ca totul sa fie bine pentru ei … trebuie sa fie bine, sigur va fi bine.

    răspunde
  3. Bomarzo

    Cutremurator. Nu cred ca exista ceva mai cumplit pentru un om decat sa aiba copilul bolnav. Dumnezeu sa ii ajute.

    răspunde
  4. Rodica

    Am citit povestea, dupa ce am gasit pe fb.o notita scrisa de Cabral. Este induiosetor prin ce pot trece niste parinti care vor sa-si ajute puiul si este revoltator cat de putine cunoastem noi maturii despre aceste „boli parsive!” Am avut o vecina a carei fetita de 2 luni facea convulsii repetate si era bagata in apa calda si apoi rece, alternativ. Mama mea a ajutat vecina si chiar a dus-o la un medic armean, Bedrosian, care a facut acum 40 ani niste incercari ce au ajutat copila, ce traieste si astazi. Dar de atunci parca lucrurile n -au evoluat prea mult, din pacate iar noi, ceilalti nu stim mai nimic daca nu avem tangenta cu aceste boli. Dumnezeu sa va ajute si sper ca totul sa se amelioreze si chiar sa se vindece usor-usor, caci n-aduce anul ce aduce ceasul. Voi urmari pe fb. evolutiile si incercam sa ajutam cu ce putem.

    răspunde
  5. Sabina

    Offf cum le zici tu … cum le zic cei de la DOR … :(

    răspunde
  6. Alex

    Iubesc DOR!
    Recomand si acest articol (http://www.decatorevista.ro/norii-sunt-prietenii-tai/). Defapt, recomand revista intreaga.

    răspunde
  7. stan

    e frumos sa ne mai gandim si la altii!

    răspunde
  8. Dana

    De ce? Vreau sa stiu de ce! Nu pot sa inteleg de ce exista suferinta, de ce exista boli necrutatoare! Nu pot sa respir, am lacrimat, imi vine sa urlu ca un animal ranit….

    răspunde
  9. Aura

    Si eu am citit articolul acum cateva zile si am plans. Plangeam de suparare pentru viata lor si de fericire pentru a mea, raiul de a avea 2 copii sanatosi.

    răspunde
  10. ania

    Inteleg drama Teodorei!
    In oct, anul trecut fetitza mea a facut o convulsie febrila! A fost in coma cam 10 min!
    Au fost cele mai rele clipe din viata mea!
    Atunci am imbatrainit cu 10 ani!
    Am constientizat cat de subtire e firul care uneste ,, viata normala .. de tragedie!
    Atunci mi-am dat seama ca vietile noastre , ale parintilor ( si bunicilor) nu au rost fara comoara noastra de fetitza!
    multumim lui Dumnezeu ca acum e bine fetitza!
    Ma rog pentru Sanziana! si familia ei!
    Ania

    răspunde
  11. Catalina

    Nu inteleg de ce Dumnezeu chinuie niste ingerasi care nu au nici o vina,nici Vezi la stiri crime din gelozie, pentru o bucata de pamant, asta este cea mai mare durere care poate exista, neputinta de ati salva puiul, neputinta cu care te uiti la el cand este bolnav. Si eu am un bebe de 2 ani si am avut niste episoade mai „urate” anul trecut (incoparabile cu ce traiesc acesti parinti), si imi venea sa ma urc pe pereti cand il vedeam ca plange cand ii fac injectiile.Dumnezeu sa va dea putere sa luptati pentru acesti copii!

    răspunde
  12. Gabi.B

    Groaznic. Nici nu vreau sa ma gandesc la astfel de momente prin care pot trece unii parinti stiind ca viata lor devine un calvar odata cu diagnosticul pus ca o eticheta la un obiect uman.

    răspunde
  13. Anamaria

    Primiti un gand bun de la mine, sa aveti multa putere, sa va amintiti de zambetul Sanzianei atunci cand va e greu si de dragostea pentru Lara si sa reusiti cu proiectele de la Asociatie, in special cel cu Centrul de zi! Imi sunt foarte familiare teama, urletele de neputinta, rasfoirea excesiva a internetului dupa informatii proaspete si bune si momentul cand am decis sa ma bucur de prezent si sa iau viitorul asa cum o fi. Sunteti extraordinari!

    răspunde
  14. NICOLETA

    Oooof,de-as avea putere sa ajut toti copii cu nevoi,cred ca as exploda de multumire!Acestia chiar sunt extraordinari.

    răspunde
  15. stefi

    Felicitari familie Neagu pentru ca au reusit sa infrunte boala, sa ii ofere Sanzianei o viata de copil, bucurie si momente fericite. Asta trebuie sa fie viata lor, a copiilor bolnavi sau nu..

    răspunde
  16. cristian

    Sfasietor… Am trecut prin ceva similar vu baiatul meu…dar multumesc lui Dumnezeu ca s-a dovedit ceva mult mai putin grav. Felicitari lor ca reusesc sa fie tari si sa isi continue viata. Dumnezeu sa le dea sanatate lor si copilasilor lor!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.