Sari la conținut

Viena nov 2009 DomulPrima dată am crezut că sunt români și de-aia se uită așa fix la mine. Apoi, după ce am văzut că nu-mi spun nimic am zis că n-or mai fi văzut negri… i-am lăsat în pace. Totuși, când întorceam capul, chiar dacă nu mă aplecam să mă uit direct la ei îi simțeam cum mă fixează. N-am zis nimic.

La un moment dat aud clar, distinct, chiar dacă șoptit:

– Fă, îți zic io, ăsta-i ciorditor. Uite ce gesturi tirate are…

– Mă, io nu cred, da’ dacă zici tu…

Cu greu reușesc să-mi înăbuș râsul, trag aer în piept, mă uit în altă direcție și în timp ce mă folosesc de o privire aruncată în ecranul telefonului cu coada ochiului văd că mă priveau în continuare la fel de fix. Deci eu eram ciorditorul…

Ce șanse aveam să mă trezesc în Viena, la un outlet, lângă o pereche de români? Mari.

Ce șanse aveam să se uite oamenii la mine și să mă considere hoț? Infime. Și totuși… :)

Ajung la casă, domnișoara scoate alarmele de pe haine, scanează etichetele, îmi spune suma de plată. Îi spun contactless și după ce mai apasă ea două taste îmi ating portofelul de cititor.

Apoi domnișoara mă salută scurt din cap, se întoarce cu spatele la mine și se apucă să aranjeze în viteză niște umerașe în dulapul din spatele ei. Îmi iau cele două pungi de carton și dau să plec.

– Fă, ăsta pleacă fără să plătească!

– O fi plătit cu cardu’…

– Nu, nici n-a deschis portofelul! Ți-am zis că-i pe ciordeală!

Mă îndepărtam zâmbind larg, deja mă gândeam cum să le dau foc mai tare… dar n-a fost nevoie.

– Miss, he did not pay! Miss, that man did not pay, take the money!

Încă nu m-am întors, am continuat să merg cu pași lejeri și înceți…

– Hey, you, pay the money! Miss, he give no money for to buy!

Mă întorc  și mă prefac surprins, mă uit la domnișoara de la casă, ea se încruntă și se uită în monitorul casei. Acum m-am uitat prima oară la ai noștri… jeanși și cămașă, spălățel, destul de arătos, el. Drăguță și ea.

– Ia uite la el, fă, se face , că plouă, maimuța! Pay the money, my friend, be correct!

Fata de la casă se uită la mine mirată și ridică din umeri, semn că nu înțelege ce vrea omul…

Îmi scot șapca ce-mi era îndesată în cap și-l întreb direct pe românește:

– Ce-i frățică, ce te supără?

Ochi mari. Gura înțepenită pe întredeschis, corpul întreg pe freeze, în afară de pleoape nimic nu mișca la el. Clip din ploape, inspirație, clip din pleoape, expirație…

– Zi, mămică, ce te supără așa?!

El se întoarce cu fața la ea, apoi iar la mine și din nou la ea:

– Fă, ăsta-i Cabral!

Și-apoi face ceva de mi-a venit mie rândul s-o fac p-aia cu freeze și clip-clip din pleoape… se întoarce la vânzătoare și zice:

– No, miss, my mistake, he payed, all OK, sorry!

După care se pornește spre mine, parcurge distanța în 3 pași rapizi și cursivi, mă ia de-o mână și împingându-mă discret îmi spune conspirativ:

– Fratele meu, de ce n-ai zis că ești de-al nostru și că ești pă combinație?! Făceai și tu un semn și făceam o divergență… o diversiune, să le luăm ochii la fraieri! Trebuia să-mi faci un semn să mă prind că ești de-al noștru, era mai-mai să te vărs, ce naiba?!

N-am mai reuit să mă regrupez, l-am lăsat să mă împingă afară din magazin în timp ce privea des în urmă, l-am lăsat făcându-mi cu mâna și zâmbind larg, mulțumit că m-a ajutat să le facem bucata austriecilor…

De-atunci mi se întâmplă des să zâmbesc atunci când folosesc contactless-ul, mă gândesc la partenerul meu întru fărădelegi, spălățelul în jeanși și cămașă care sprijină românii ciorditori din Viena…

Cât despre contactless… pentru că-mi pierd des portofelul nu țin cash niciodată în el, țin doar cardurile, iar la unul dintre carduri am asociat și paypass-ul pe care îl am bine ascuns în căptușeala portofelului (aviz amatorilor :p).

Și cum pe-afară au POS-uri și la budă… mi-e mult mai ușor să folosesc exclusiv metode de plată din astea clever.

Doar că uneori te iau de ciorditor cei care nu știu cum e cu plata fără contact… :)

12 comentarii despre "Ia uite-l p-ăsta, pleacă fără să plătească!"
  1. Andreea

    Îți citesc blogul de multe ori înainte de culcare fiindcă de obicei imi lipește un zâmbet larg pe fata… Posturile tale sunt un fel de povesti de adormit oamenii mari.. În sensul bun al cuvântului … Și.. Îți mulțumesc pentru asta…

    răspunde
  2. Claudiu C.

    Hehehe, foarte tare faza. Poti sa scoti romanul din Romania, dar nu poti sa scoti Romania din roman :D

    Eu credeam ca platile contactless sunt doar pana la 15 euro. Mai mult pentru a cumpara o cafea, o apa, chestii de genu.

    răspunde
  3. BogdaN

    Am ras la prima ora a zilei. merci ;)

    răspunde
  4. CatalinS

    Foarte tare faza, ce vrei oamenii nu te cunosteau, erai pe teritoriul lor :))

    răspunde
  5. Bau

    Ce tare. Super amuzant.

    răspunde
  6. Danyzus

    Am avut si eu un contacless la brd acum ceva timp, limita la 100 lei, doar ca ce sa vezi: intr-un carrefour am stat 5 minute pana s-a prins tipa de la casa cum se activeaza dispozitivul, in alt carrefour nu mergea, iar lucrurile acestea se tot repetau prin diverse magazine. Am reusit sa platesc totusi un bilet de calatorie direct intr-un autobuz din Galati, pe vremea cand mergeau dispozitivele. De atunci am renuntat la contactless, pur si simplu dura mai mult decat cu un card obisnuit. Poate ca intre timp s-au mai schimbat lucrurile prin Romania! Folosesti cardul ala la noi in tara?

    răspunde
  7. ralucahippie
    ralucahippie

    Da, mi-ar trebui si mie contactless.
    Eu staub la Londra si umblu foarte mult cu autobuzul (de obicei, dar nu intotdeauna, am abonament).Pana acum niste luni, plata se putea face fie de pe cardul de transport incarcat cu bani in prealabil, fie cu contactlessu’, fie cash la sofer. De vreo doua luni incoace, nu mai e voie cu cash la sofer, doar cu cardul contactless sau cu cardul de transport. Si cum sunt eu o mare mare cascata si mereu uit cand imi expira abonamentul, sa vezi ce frumos ma urc eu in autobuzul pe care l-am asteptat un sfert de ora, constat ca n-am cu ce sa platesc, ma dau jos imediat si pe urma bananai prin toate buticurile sa-mi pun bani pe cardul de transport, exact cand am treaba urgenta acolo unde trebuia sa ma duca autobuzul.

    răspunde
  8. Madi

    Buna, Cabral. Iti citesc foarte des blog-ul. Legat de acest subiect „ciorditorii” din Austria, ca de fiecare data, venind vorba de romani, ma astept la orice :)). Nu ma mai mira nimic. Ma bucur ca nu sunt romanca si regret ca am avut ghinionul sa ma nasc aici.

    PS: Citind ce scrii tu p-aici pe blog, bag de seama ca-ti place Grecia :). Respect! O zi bunaa :)!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.