Sari la conținut


Da, ăsta eram eu în 1977. Mă rog, cred că era 1978, totuși.
Și… da, asta este o reclamă.

Reclamă și pentru anul 2021.
Care, deși îl înjurăm vârtos cu toții, nu e chiar cel mai rău an din istorie.

Ba, dacă stau să mă gândesc… eu sunt fericit că m-am născut în ‘‘77.
Am prins joaca din fața blocului. Am fost unul dintre cei 49 de copii ai blocului 12 de pe Brâncoveanu, care jucau în același timp frunza, lapte gros, leapșa și v-ați ascunselea.
Plus fotbal.
Plus țară-țară vrem ostași ori rațele și vânătorii.
Cu cheia de gât, juliți în coate și-n genunchi, transpirați leșinați vara și înghețați bocnă iarna.

Am prins și adolescența nebună pe vremea Fan din Orășel.
Și Preoteasa, cu badigarzii ei cu gulere portocalii.
Ne sunam pe fix și puneam lițe la siguranțe când se ardeau.
Și ca să fim pe cel mai tare val al tehnologiei… cumpăram din Big Berceni sonerii chinezești care imitau trilurile păsărilor, de jurai că ești în Lunca Bradului, nu pe scara blocului în Berceni!
Ne reglam capetele de la casetofoanele alea leșinate, că nu reușeam să încărcăm jocurile în ICE Felix-uri… cârâiau minute la rând și când să dăm în taste: Error Loading Program!
Urlam prin casă de nervi… :))

Apoi au venit anii în care am înțeles cum arată efervescența unui oraș ce era viu 24 de ore din 24.
Un oraș nebun, ce nu dormea.
Plin cu somnambuli, toți pe party.
Ne scriam pe mIRC și ne dădeam BIP pe NMT, ca mai apoi să ne înghesuim în Daciile noastre jerpelite, fericiți că putem fi împreună.

Au trecut anii, treaba s-a complicat, dar am început să înțelegem puterea interneților.
Stăteam ore întregi și citeam, sau scriam la greu pe Autoshow și-apoi pe Garajul.ro.
Am cunoscut pe forumuri mulți dintre oamenii cu care am mers în viață apoi.
Încărcam o poză în 5 minute și-apoi vorbeam despre ea patru ore.
Folosind o tehnologie pe care o credeam la vârf.
Dar nici pe departe.

Pentru că am ajuns în 2021. Și, desigur, Pandemie. Și restricții, și probleme.
Și certuri și scindări între noi.
Dar… totuși, mă bucur că m-am născut în „77.
Pentru că am crescut odată cu tehnologia.
Și dacă acum ceva ani învârteam discul telefonului ca să ne certăm cu cuplajul pentru a vorbi… azi rupem lumea în două prin intermediul internetului de mare viteză.

Și am ajuns și la subiectul nostru… că despre asta e legat [P]-ul din postare.
Auditorul german independent umlaut a evaluat în România peste cinci milioane de eșantioane de trafic de internet colectate în perioada martie – august 2021.
Și a ajuns la concluzia că Vodafone Supernet Fibra asigură cea mai bună viteză medie de descarcăre a datelor și performanțe notabile în ceea ce privește viteza de încărcare.

Vodafone Supernet Fibră acoperă peste 3,3 milioane de gospodării din mediul rural și urban, asigurând viteze de internet de până la 1Gbps, conexiune stabilă și o experiență Wi-Fi foarte bună prin intermediul router-ului Super Wi-Fi.
Pentru că… da, e importantă fibra, dar e foarte important și routerul.
Dacă vrei să afli mai multe despre Vodafone Supernet Fibră ai aici un link unde găsești multe informații.

Acum… ca să închid articolul în aplauze, voiam să vă bulversez pe toți și să vă spun care a fost primul meu număr de telefon.
6835382.
Am sunat-o pe mama să confirm numărul și… țeapă! Îl confundam cu numărul de la prima noastră mașină.

Tu îți mai aduci aminte care a fost primul tău număr de telefon?

13 comentarii despre "Fericit că-s născut în 1977. Nu mai fiți așa răi cu 2021. [P]"
  1. Alex

    Nu am cum sa-l uit. Sunt nascut în ’91 prin toamnă iar în perioada aia părinții nu prea aveau cu cine să mă lase, așa că mama, prevăzătoare, când a văzut că încep să rupt câteva cuvinte m-a învățat o replică cu care răspundeam la orice întrebare. A făcut asta ca în cazul în care plec din curte și mă găsește cineva să stie unde să mă aducă.

    Imaginează-ți că orice mă întrebai eu răspundeam: Alexandru, Strada Ion Călin 20, 6191366.

    Amuzant este că pe la 1 an și 3 luni m-am pierdut pe la colțul strazii, plângeam și oamenii mă întrebau unde e mama sau unde stau și eu repetam obsesiv Alexandru, Strada Ion Călin 20, 6191366.

    răspunde
  2. Vitan

    Vitan.An fabricație ’79 …ma regăsesc în povestile tale! Ce dor îmi este de acele timpuri, cate amintiri frumoase! Numărul de telefon 6610098….nu am cum să îl uit. De cele mai multe ori când voiam să sun (am) era pe fir „cuplajul” Doamna „cuplaj” avea același nume cu al mamei mele și nu puține au fost dățile când conversațiile nu aveau sens…

    răspunde
  3. Lucia

    Cabral, mi-ai amintit de bucuria/cosmarul primului numar de telefon; dupa multe asteptari si interventii, mi-au pus – in sfarsit- telefon fix ( sunt mult mai mare ca tine, ca sa nu spun batrana!) Si cand tocmai voiam sa-mi sun prietenii sa-i anunt a sunat el prima data: -„alo, spitalul judetean?” …Da, primisem fostul numar al spitalului!!! Au urmat treziri la ora 2 noaptea cu -„domnisoara, imi naste nevasta” , cu a patra oara aceeasi voce( dupa ce ii explicasem ca s-a schimbat numarul) -„vreau sa vorbesc cu pacienta Popescu de la salonul 6″ la care eu raspundeam -” pacienta a fost mutata la etajul 9 ca a inebunit!!!” ( deja nu mai aveam rabdare)…si alti 2-3 ani de cosmar pana au invatat oamenii noul numar al spitalului…

    răspunde
  4. Dana

    6489951 never forget!

    răspunde
  5. PREDA ADRIAN

    Necajiti, unii poate nu cu o situatie buna , nu pile. Pe atunci Mita era 1 pachet de cafea, Kent , Malboro , Kamel, Dunhill, Sapunuri REXONA, FA. Acum sunt pe toate drumurile. Mare adevar ai spus MISTER CABRAL AM PRINS TOATA TRECEREA asta prin tehnologie de la RIC radio portabil ,MAGNETOFON, CASETOFON, Am ajuns la BOMBITE DUBLUCASETE, COMBINE MUZICALE CU BOXE MARI, CDPLAYERE, WALKMAN CU grafic egalizator,Apoi VIDEOPLAYERE si recorder. CD – WRITTER, APOI BLUE RAY. Daca ii arati unuia de dupa revolutie nascut un telefon cu disc nu stie ce se face cu el sau o caseta audio, daca i-ai dat un disc de vinyl – l-ai terminat. Tin minte ca ne adunam la copii la vecinis a ascultam povesti la discuri de vinyl, sa ne uitam la diapozitive. Eram poate tristi in unele momente datorita LIMITARII SI POSIBILITATILOR, insa acum cand revad unle situatii ma gandesc cu emotie CATE SACRIFICII AU FACUT PARINTII NOSTRI PENTRU NOI si noi nu stiam. Cabral nu stiam ca esti din generatie cu mine. Ma bucur SINCER , si cateodata ma simt ca in TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA DE MOARTE , CAND printul se intoarce acasa si nu mai regaseste, locuri, oameni dragi – TOTUL E SCHIMBAT , TOTUL ESTE ALTFEL SUNT ALTI OAMENI, ALTE LOCURI, ALTE VREMURI !!!bUN TEST SI MI-AM AMINTIT 4138044( Romtelecom)l-AU SCHIMBAT ACUM 1 AN CA AU RENUNTAT LA FIX. Mai tineti minte PAGERELE si telefoanele publice cu cartele???

    răspunde
  6. Daniel

    0238582320, numarul pe care îl amintesc când părinții au pus telefon fix. Observ că formatul numărului diferă puțin de ce a scris lumea în comentarii, mno la Moșești a ajuns mai greu tehnologia (undeva prin 2000 si puțin). 20 de ani mai târziu, la Moșești tot în nucul de la poartă sau în fundul curții trebuie să merg pentru a avea semnal suficient pe Vodafone cât să putem avea un dialog decent . De semnal suficient pentru internet nu are rost să vorbim, dacă vrei să te rupi de online, atunci vdf+Moșești e combinația corectă . În rest, numai bine. Am Vodafone de la primul telefon mobil, în oraș e ce trebuie la viteza internetului și nu am nici un gând să schimb rețeaua. Numai bine!

    răspunde
  7. Florin

    Nu se uită niciodată 6531396

    răspunde
  8. Mirela

    Si totusi numerele de telefon din 7 cifre au aparut dupa Revolutie (cred ca prin 1992), li s-a mai pus un 6 in fata (in Bucuresti). Noi aveam 660527, iar cuplajul 650527

    răspunde
  9. Alex

    Culmea, ala cred ca e singurul pe care mi-l amintesc la orice ora: 7260933.
    De la Felix si HC la mirc a mai fost perioada weekendurilor cu retele de sufragerie, cand ne caram cu tot calculatorul in brate la cate unul din gasca si trageam coaxialul pe la calculatoare… si aproape de fiecare data uita careva un terminator acasa

    răspunde
  10. Neacsu F

    Nu il uit niciodata. 6.34.23.71

    răspunde
  11. Neacsu F

    Nu il uit niciodata. 6332371

    răspunde
  12. Ana
  13. Angela

    Asta e pe principiul: intotdeauna este loc si de mai rau. Tot un tip de optimism e si asta..

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.