Faza cu prietenii si cu banii. Urat…

Faza e clasica:

– Da-mi si mie niste bani imprumut. 300 de euro. Pana luni.

– Poftim.

banii

Asa incepe. Cu o nevoie, o cerere si-o promisiune. O treaba intre prieteni. Inca prieteni.

De multe ori se intampla ca luni – hai, marti – banii sa se intoarca. Si e pace, totul e bine, viata e frumos.

De prea multe ori, insa, se intampla ca banii sa nu vina luni. Nici marti. Nici macar saptamana respectiva nu se mai intorc, sau nici macar in luna respectiva. Uneori trec multe luni pana cand banii se intorc, alteori… nu se mai returneaza niciodata datoria.

Si-atunci cand banii pe care i-ai dat imprumut intarzie, sau nu se mai intorc niciodata, te simti inselat. Si nu e vorba ca te simti furat de banii tai, nu aia-i cea mai dureroasa parte. Te simti inselat de ceva care a fost mai importanta decat banii, te simti furat de prietenie.

Si asta nu doar ca doare ci… te si descumpaneste, te descurajeaza, iti taie mai mult decat bugetul de vacanta, iti taie si optimismul cu care iti privesti viata alaturi de ceilalti prieteni pe care inca-i ai.

E povestea aia in care mergi in viata alaturi de prietenii tai si in care nimic nu va poate sta in fata. Orice obstacol dispare, orice problema se topeste… pentru ca nu esti singur, pentru ca-i ai alaturi pe prietenii tai.

Poate ca nu-i chiar asa, dar tu asa simti. Si e tare placut, iti da putere, te face optimist gandirea asta.

Numai ca povestea cade, promisiunea dispare in momentul in care vine luni… si vinde degeaba.

Si cu cat intarzierea e mai mare, cu atat e mai mare si dezamagirea ta.

Dar nu e numai dezamagire, e si inconfort, e si ingrata incercare de a-ti recupera banii. Pentru multi dintre noi, e greu si sa deschida discutia despre banii pe care-i au de recuperat de la prieteni.

– Salut, ce faci? Am sunat sa te intreb de banii aia, stii cumva cand mi-i poti da inapoi?

In momentul asta simte disconfort, se simte prost pana si cel care a pus intrebarea. Cu toate ca n-ar trebui sa fie asa.

Si chestia asta transforma demersurile astea care-s menite sa-ti recupereze banii in corvoade.

Si experienta devine astfel si mai amara.

Da, poate ca uneori iti recuperezi banii. Poate la cateva luni dupa ce i-ai imprumutat. Ai dat niste bani imprumut cu convingerea ca faci bine, iei inapoi niste hartii urate si amare.

Si-aici nu vorbim despre prietenii carora tu le-ai dat bani si n-au putut sa ti-i dea inapoi pentru ca le-a mers din-ce-in-ce mai rau. Noi vorbim pe prieteni pe care-i vezi traindu-si vietile mai departe, mergand in vacante si schimbandu-si telefoanele… omitand sa-ti returneze datoria ta, trecand-o in uitare sau intr-un pending interminabil.

Dand banii aia imprumut… tocmai ti-ai platit iesirea dintr-o prietenie.

Cred ca am trecut cu totii prin experienta asta. Si stim ca-i amara.

Intrebarea mea e simpla: oare cum pot oamenii care fac genul asta de trebi urate sa se mai uite apoi in ochii prietenilor lor? Asta nu inteleg…

P.S. Sa nu se inteleaga gresit… daca se simte cineva dintre ai mei cu musca pe caciula, nu asta am voit. 😉

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Calin
    • 23.08.2018

    Chiar daca materialul e din 2013 e de actualitate. Tocmai ce am intrat si eu intr- o situatie ce implica un imprumut. Nu e vorba de o suma mare, dar situatia creata e una destul de bizara. Eu locuiesc la Londra si in casa in care locuiesc mai stau cateva persoane. Luni, unul dintre colocatari m-a rugat daca pot sa ii dau 10 lire pana mai incolo sa ii dea unei alte persoane din casa, o datorie de care a uitat (acea persoana era la bucatarie in acel moment, noi pe terasa); omu nu avea bani cash. Eu ii dau
    o bancnota de 10. Nu ne mai vedem pana a doua zi la bucatarie cand imi spune ca a uitat seara trecuta sa imi returneze banii si ca mai incolo dupa ce se intoarce din oras ii pune pe cuptorul cu microunde. Eu luat cu alte lucruri ii spun ca e ok. De atunci au trecut cateva zile si n-am vazut nici o bancnota pe cuptor. Cumva s-a creat o situatie ciudata din care eu trag urmatoarea concluzie: in cazul in care ii aduc aminte de bani el imi va spune ca a pus banii pe cuptor si ca eu incerc sa scot de pe el 10 lire pe langa datorie. Persoana in cauza are bani, are un job bine platit, deci nu e vorba ca cere in stanga si in dreapta pentru ca e lefter. Mie greu sa cred ca pur si simplu a uitat…

    răspunde-i
  • Traian Ungureanu
    • 06.10.2016

    Cateva proverbe pentru cei buni la inima(prosti): sa nu ai incredere in nimeni de doua ori nici macar in mata te-a mintit odata iti garantez ca o va face si a doua!. nu imprumuta bani mai multi decat poti sa pierzi.mai bine ii arungi in batjocura 2 lei de crapa ala de foame si nui mai ceri inapoi decat sai dai sume mari si sa astepti ca prostu imposibilul…oamenii tai apropiati iti sunt cei mai mari dusmani! De ce: fiindca iti stiu toate slabiciunile si profita de increderea ta.ai bate-o tu pe mata sau pe frate tau pentru niste bani sau o minciuna? NU. Pai de aia si te mint prostule sau ar faceo vreodata. Sa nu sari in fantana pentru cine nu merita. Sa nu dai mai mult decat primesti. Si nu uitati ca traim intr-o lume materiala.rea si plina de porci mincinosi si nepunctuali.si ma face sa rad ca o mana de romani sarmani cauta la ei in tara oameni cinstiti! De ce ?fiindca romanii sunt cele mai CURVE de pe fata pamantului:au inceput razboiul de oartea cuiva si lau sfarsit de partea altcuiva. 14000 din cele 27000 de prostituate din Spania sunt romance! Mai aveti intrebari? Cred ca toti cei ce au comentat pe acest forum sunt straini sau de origini straine cum e Cabral sau eu… a minti pentru romani e ceva normal… deci nu poti tu sau eu sa il educi in doua zile sal faci puntual ca pe un german… asa la facut masa asa crapa… schimbativa tara de nu va faceti si voi ca ei: MINCINOSI

    răspunde-i
  • felix
    • 26.10.2015

    @ alex 26.04.2013 @ 11:59:

    Caz:
    Prietenie 5 ani, mereu susținut reciproc, etc. Ultimul an ma ignora, făcusem teste de dialog și nici nu-și amintea

    ca spusesem anumite cuvinte. Pe parcursul relației fusesem odată în posesia unei sume frumușele, salariu + bani

    concediu + împrumut în banca (încă în plata). Atunci mi-a cerut 900 RON sa meargă în cealaltă parte a tarii sa

    viziteze un amor telefonic. Dispunând, i-am dat, în lumina unei prietenii de 4 ani la acel moment. Am rostit

    fatidicele cuvinte “mi-i dai înapoi când poți”, ca, deh, prieteni, nu cămătari.
    La un an, s-a ajuns sa îmi ceara de băut într-o seara, fapt firesc de altfel intre noi, și, specificând ca mai am

    doar banii puși deoparte doar pentru un drum extrem de important în alta localitate, și nici o sursa de bani în

    acea perioada, ii iau totuși sa rupem putin din ei.
    Din cei 100 RON, după ieșire, mai aveam 30 care, cum-necum, reușeam măcar sa am de drum. La final insista de-a

    dreptul verbal agresiv sa-i cumpăr o shaorma ca-i era foame.
    I-am zis ca mai are 5 minute pana acasă pe jos de unde eram, putea sa mănânce liniștita acasă.
    Cuvintele ei finale erau ceva de genul “pot sa ma descurc și fără tine, să știi”.
    Din alba în neagra am renunțat la relație.
    Acum, peste câteva luni de la acel moment, am apelat prin net la ea sa-mi zică cum face sa-mi dea banii.
    Nu era vorba de vreo fiță ca voiam sa am de cheltuială ci, luând în calcul circumstanțele, sunt zile când nu am

    pâine pe masa.
    Au început scuzele, informațiile cu rol de amânare… în final mi-a zis ca îmi da peste 2 săptămâni.
    Peste 2 săptămâni zice ca nu poate decât jumătate din suma, dar minus 140 ca-i trebuie la nu știu ce, minus 100

    ca-i trebuie la nu știu ce, etc, minus țigările care-i trebuie pe o perioada.
    La punctul asta am lăsat jos manierele. Ceea ce devenea dureros de clara, dincolo de bani, era batjocura.

    Sunt nevoit sa clarific ceva foarte limpede:

    “mi-i dai când poți” înseamnă “cu prima ocazie când ai un mărunt pui un pic deoparte, mai aduni când mai ai cum,

    când ai salariu mai scapi un 50 acolo, etc… când reușești ma suni singur și-mi zici : “ba, uite am atât din suma,

    pot măcar atât sa-ți restitui”” DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ. NU înseamnă “a, când dau de 400 milioane ii dau înapoi și

    ăluia cei 9 milioane.”

    A început cu manipulare emoțională gen “ca și eu te-am ținut pe bere și țigări și ți-am adus de mâncare”.

    Telenovelistic corect, dar acelea nu erau forme de împrumut “iți iau azi țigări dar îmi iei și tu săptămâna

    viitoare”, OK ???
    Sa nu mai specific ca și eu făceam aceleași gesturi înapoi, la rândul meu, cu țigări, etc…
    Presând un pic ca as avea teoretic și metode murdare a început cu amintirea repercursiunilor legale.
    Am fost redus la a aborda situația ca un funcționar de la fisc.

    Cai de a proceda:
    a) abordare logica, așteptare timp rezonabil
    dacă nu merge
    b) abordare legala, căutând soluționare prin metode oficiale
    dacă nu merge
    c) metode de recuperare aparținând categoriilor sociale mai putin oneste

    Care e ideea ? Pana la urma imposibilitatea de a recupera o sumă monetară era ceva ce nu-mi era sub control. Dar

    abordarea indiferentă, miștocăreasca și în zeflemea, îmi pare rău, dar trebuie plătită.

    De ce ? “Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”, de aceea. In aceeași situație eu as fi răspuns asa:
    “acum am 0 bani, pornesc căutarea metodelor de strângere a sumei, da-mi idei și tu dacă ai, în maxim 7 zile iți zic

    clar toate opțiunile pe care le am, eventual e posibil chiar să am banii”
    Porneam la a căuta metodele de împrumut, gen credit rapid sau bancar sume mici, știind ca acelea eșalonează

    plauzibil.

    Specific că de la un fost loc de muncă avea de primit o sumă de 1000 dolari americani, nu am idee dacă i-a primit,

    dar e teoretic posibil încă sa stea cu ei neîncasați.

    Mai specific că în această perioada de un an a beneficiat de salariu, fiind în domiciliu la părinți, neavând asupra

    ei decât cheltuielile personale, nici măcar cele alimentare.

    Așadar, Alex, de ce am zis toate astea ? Legea dominanței sociale: dacă ești mic și pufos, ești luat de victimă.
    Cu unii e ABSOLUT NECESAR să-i iei DE SUS, sau cum zici tu, CU SUPERIORITATE, ca să-i motivezi să-și onoreze

    cuvântul dat, contractul verbal, mai ales când ești în găleată, altfel te consideră slab și te lasă să crăpi de

    foame.

    Un detaliu relevant: acum 2 săptămâni, legat de dependenta extremă de tutun, având 50 de bani în buzunar, am

    coborât în stația de autobuz, unde erau în jur de 15 persoane, în ideea de a găsi încă o fisă pentru a avea de o

    țigară la bucată.
    M-am adresat tuturor în același timp, cu formula:

    “Buna ziua, aș avea nevoie de o fisă de 50 de bani dacă mă poate ajuta careva cu una ?”

    Eram îmbrăcat decent, blugi normali, pantofi destul de arătoși, geacă de toamnă clasică.
    Rezultat ? Jumătate mă priveau cu greață, jumătate se făceau că nici nu mă vedeau la 5 metri în fața lor.

    OK ? Apropiații mei, frații mei de specie, de ambele sexe. Acum, pentru mine membrii Homo Sapiens Sapiens sunt

    echivalenții unor câini, atât. Dacă 15 persoane nu au avut 1 ( o ) fisa de 50 de bani. Era teoretic posibil să-mi

    fie necesari pentru a completa suma necesară unei cutii de medicamente pentru inimă, anti-infarct.

    Deasemenea, în 3 ani de ieșit cu un grup mare, peste 30 de persoane, la întrebarea “ai o țigară în plus ?”, nu am

    avut o singură dată pe buze răspunsul “nu”.

    La aceeași întrebare “bă, sunt în găleata rău, ziceți-mi care aveți o țigară”, pusa grupului Facebook, în care erau

    conținuți și cei din gașcă, doar un om cunoscut de 4 luni doar pe FB a răspuns afirmativ.

    Peste 4 zile numărul meu de prieteni FB fusese periat de la 191 de persoane la 20.

    Lecție învățată pe piele proprie:

    “omenia e omenie, dar când dai ca să ți se și dea înapoi, sau când e necesar să dovedești că ai dat, o faci NUMAI

    cu acte legale prin care să poți să recuperezi prin forța legii și a executorului silit”

    Punct.

    Acum, pe viitor voi împrumuta doar o sumă mică unui eventual prieten, gen 100 RON, doar ca să analizez foarte atent

    evoluția ulterioară.

    Dacă nu e ok, 100 RON nu e problemă, dar am eliminat un dușman mascat.
    Dacă e ok, sumele ulterioare vor fi totuși pe acte legale.
    Scuze, cin’ s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt.

    Dixi !””

    răspunde-i
  • Laur
    • 09.07.2015

    Eu sunt in Anglia,am un an dar recunosc ca oricat de greu mi-a fost aici nu am imprumutat de la nimeni o lira.Bani am dat imprumut,cate 200 lire,100 lire…ii vedeam inapoi ,iar apoi la 2 zile se imprumuta iar la mine,deoarece trimitea bani in tara sotiei,parca imi facea in ciuda sa nu strang un ban.Recent am imprumutat o fata,nu-i mult,4 lire,dar vad ca tot se lasa asteptata sa-i aduc aminte.Nu fac nici o avere cu banii aia,dar totusi sunt bani munciti de mine,gandind asa tot stai furios,ca de…pot sa spun ca folosesc aceasta metoda ca sa testez si oamenii,sa-mi dau seama ce tip de caracter este.Inchei prin a spune:nici nu m-am imprumutat,dar nici nu o sa mai imprumut vreodata 🙁

    răspunde-i
  • Andrew
    • 13.02.2014

    Salut, Cabral…

    Am şi eu nevoie de fix 600 euro… mă poţi împrumuta? 🙂

    • Cabral Ibacka
      • 13.02.2014

      :))

    răspunde-i
  • cristian
    • 13.02.2014

    Cu timpul fiecare dintre noi isi filtreaza prietenii si atunci stii sigur cui dai bani. cand crezi ca ai zeci de prieteni iti iei teapa. ai 2 3 prieteni adevarati, restul sunt cunostinte, amici , carora nu le imprumuti bani.

    răspunde-i
  • răspunde-i
  • booo78
    • 15.05.2013

    Ceea ce mi se pare fascinant e ca numai oameni care dau bani posteaza! Chiar sa nu fie nici o lichea care cere bani?

    • felix
      • 26.10.2015

      Sau când nu voiam să, sau nu aveam cum să-i înapoiez, ceream pur și simplu, nu ca împrumut.

      Dacă nu mi se dădea, ok, dar nu mințeam pe nimeni.

    • felix
      • 26.10.2015

      Eu când am cerut cu împrumut i-am dat. De obicei deja căutam să am sursele sau măcar datele referitoare la returnare, adică înainte de a cere mă asiguram de șansele de a restitui. Dacă nu aveam cum la termen, sunam eu și informam, prelungeam, din proprie inițiativă. In acest timp căutam metode de a-mi respecta cuvântul. Oricând poți găsi o munca de subzistență și face un împrumut pe termen scurt.

      E o vorbă: “cine vrea, caută soluții; cine nu vrea, caută scuze”.

      Si încă una: “dacă vrei sa vezi caracterul unui om, pune-l într-o situație dificilă”.

    răspunde-i
  • :)
    • 08.05.2013

    ”Dai , nu ai”. Asa zice tata.
    De obicei imprumut o suma de care ma pot lipsi, (max 50-80 ron).
    Daca e ceva de urgenta si vrei sa ajut, 300 eur, 1000 eur… facem contract. Am invatat din experienta altora si asa se procedeaza, cu cap. Chiar a ajuns o persoana sa fie in aceasta ipostaza si ajungea in instanta daca nu returna banutii.

    Si 50-80 ron sunt o investitie buna ca sa vezi ce fel de oameni tii prin preajma. Daca nu raspund la telefon dupa ce si-a incalcat cuvantul, sa nu se mire.

    O idee de bun simt ar fi cand te imprumuti, sa zici o data limita la care-i returnezi banii; daca nu ai facut rost de ei intre timp, te imprumuti de la altcineva cu suma respectiva si iti tii cuvantul fata de prima persoana; mai prelungesti deadlineul , dar macar, nu fata de acelasi ”creditor”

    răspunde-i
  • Iulia
    • 08.05.2013

    Eu am ajuns la o concluzie dureroasa….de cele mai multe ori, “facerea de bine, fu*ere de mama”. Asa ca…ma abtin sa dau cu imprumut sau sa cer ajutor.

    răspunde-i
  • Loading...