Fa cum vrei sau cum simti tu

Când s-a născut era deja orfan de tată.
S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut.
A crescut.

Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor.
A mai crescut.

A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi.
Era foarte tânăr.

Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi.
Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Cancer de sânge. „Cadoul l-a primit” de la Hematologie Fundeni. Boala a debutat în mediastin, nefiind afectată o altă parte a organismului.

Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie. Doi ani de chin şi de concedii medicale. În ianuarie 2006 analizele indicau că boala a stagnat. S-a presupus că ceea ce a rămas în mediastin era fibroză sau boală inactivă. Tratamentul s-a încheiat. Era apt de muncă. Mai bine. Oricum nu mai avea niciun ban.

La legătorie nu mai făcea faţă. Aşa că a trecut pe „funcţia” de portar. Dar nici organismul lui slăbit nu a putut face faţă frigului din gheretă. A făcut pneumonie. Iar în noiembrie 2006 a făcut şi recădere la Boala Hodgkin. I-au apărut noduli la plămâni, la subraţe, în mediastin. A făcut şi apă la plămâni. Din nou chimioterapie. Degeaba, boala nu s-a mai lăsat păcălită.
L-au trimis la Spitalul de Pneumo-ftiziologie Marius Nasta, ca să-i taie o parte din plămânul drept, unde era o tumoră.

I-au făcut mai întâi o bronhoscopie în urma căreia s-a ales cu virusul hepatitei B. O parte din vină a fost a lui, că avea imunitatea scăzută. Restul de la aparate. Prost sterilizate.
Aşa că operaţie nu a mai putut face şi l-au trimis la Spitalul de boli contagioase Victor Babeş. Să se trateze de hepatită.
A tratat şi hepatita. După care a trecut la chimioterapie.
Curele au fost destul de puternice cât să îi „ardă” venele. Aşa că o venă s-a spart şi toata substanţa s-a scurs pe lângă. S-a ales cu o flebită a mâinii drepte. Care îi dă dureri cumplite.

Cu venele „arse” nu mai mergea chimioterapia. Trebuia montată o cameră implantabilă percutantă (un cateter „evoluat” adică). Fiind ceva evoluat, Ministerul neSănătăţii româneşti nu putea suporta costul. Aşa că i-au sărit ochii din cap până când a strâns 400 de euro să-şi cumpere „evoluata”. De care nu a avut parte. Viaţa lui depindea de ea, numai el ştie cât s-a chinuit să strângă banii. Degeaba. Ceva nu a mers.

I-au montat cateterul tot la Fundeni. S-a infectat. Nu se ştie a cui e vina. A cui l-a montat, a cui l-a folosit sau a cui l-a produs. După două utilizări a trebuit să arunce cateterul. A pierdut şi banii, şi chimioterapia.

Iar boala evolua. Normal. Nu mai putea mânca, tuşea până la epuizare. Diagnosticul a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă. Au apărut nodulii inghinali.

Face în continuare chimioterapie. I se montează un cateter la picior, la trei săptămâni o dată. Odată i s-a montat prost, pentru că a făcut flebită şi la piciorul stâng. Acum i se montează doar la dreptul. Dar nu se ştie dacă se mai poate, că deja i s-a montat de 5 ori şi nu mai merge.
Aşa a ajuns în mai 2009.
Acum două săptămâni a constatat, când s-a trezit, că nu mai aude cu urechea dreaptă. La ORL, la Spitalul Sfânta Maria, i s-a spus că nici nu va mai auzi. Face un tratament şi pentru asta, dar şanse nu prea sunt.
Aşa au trecut 4 ani şi jumătate. De suferinţă a unui om.
Se numeşte Marian George David.
Marian George David are acum 28 de ani. Este din Bucureşti.
Marian George David are nevoie de ajutor. De al nostru.
În aprilie, la ultimul tomograf, a venit o veste mai bună. Doctorul crede că boala stagnează. Boala Hodgkin. I-a recomandat să facă o analiză PET-CT, care poate arăta dacă boala a stagnat. Sau dacă este doar fibroză. Care PET-CT costă cam 1.100 – 1.200 de euro.

„Sper. Sper din tot sufletul că mă poate ajuta şi pe mine cineva. Poate că există oameni care mai ajută alţi oameni şi care mă pot ajuta şi pe mine. Poate că ajung să fac şi eu un transplant de celule stem, un transplant care mă poate face să cred că am şi eu noroc în viaţa asta. Nu am bani nici pentru analiza PET, nu am bani pentru nimic, nu ştiu ce trebuie să fac pentru a face un transplant în străinătate, care sunt paşii de urmat, care este suma de bani necesară pentru un astfel de transplant, cum să ajung la spitalul din străinătate, unde să trimit analizele, cum pot să văd dacă există cineva în lumea asta compatibil cu mine, cineva care îmi poate da viaţă.” – Marian George David.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura
RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298
EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).
N.B. Marian se deplasează cu greu din pat până în bucătărie. Mâinile şi picioarele lui sunt acum Andreea. Contact: stamatin_andreea[email protected]
Analiza PET-CT se poate face la Bucureşti şi Oradea, dar în clinici private. Ministerul nu plăteşte aşa ceva.
Suferinţa. Abia ce poţi să o trăieşti. Să o suporţi. Cum să o mai şi măsori? Povestea altei suferinţe. De la alt om. În povestea lui Marian George David se poate măsura doar speranţa. Că îl va ajuta cineva. Care să îi dea viaţă.
UPDATE. 4 ore mai târziu după ce am scris aici povestea lui Marian au apărut prietenii lui: Cristian şi Daniel. Prieteni din copilărie, colegi de la şcoala generală. Au văzut necazul lui Marian şi strigă după ajutor. Cu siguranţă sunteţi mai mulţi. Şi din liceu. Dacă pentru noi 5 lei nu înseamnă mai nimic – sau doar un suc – pentru Marian înseamnă enorm. Nu e chiar atât de uşor să strângi 1.200 de euro. Dar nici greu nu e, atunci când ai câţiva prieteni care la rândul lor au alţi prieteni. Şi tot aşa. După aia ne gândim şi la celulele alea stem hematopoietice. Nu ar fi exclus ca un prieten din copilărie să fie compatibil 100% cu Marian. Şi dacă nu cu el atunci cu un alt tânăr necunoscut, al cărui prieten poate să fie compatibil cu Marian.
Multe lucruri bune pot face oamenii, când prietenia este nealterată!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Andreea
    • 26.01.2017

    Răsfoiam pe aici cum fac mai mereu și am dat de povestea asta tristă… au trecut ani de când ai scris… ce s a întâmplat cu Marian pana la urma ?

    răspunde-i
  • Littlemirela
    • 20.05.2009

    @ Ionut, tu suferi de nebagare in seama? Revii cu niste comentarii si argumente care pe langa faptul ca nu au nicio logica sunt si pline de frustrare. Faptul ca tu platesti impozit 33% din salariu nu inseamna ca ei se duc in totalitate la sanatate si ma gandeam ca ar fi trebuit sa stii asta. Comparatia ta dintre cazul mai sus mentionat si cheta pentru cei 70 de lei denota o preocupare excesiva pentru binele personal. Adica, bre, sa iti explic in termeni mai simpli esti egoist ca moartea. In ceea ce priveste reply-ul tau catre ceilalti utilizatori (Andra si Raluca) nu te supara, dar nu au niciun fond. Esti superficial, te legi de chestii total nesemnificative. Ce relevanta are de unde lua baiatul ala banii sau ce facea cu ei, atata timp cat tu nu intelegi esenta? Hai sa incercam sa o transpunem in viata ta de zi cu zi… Presupunem ca ai fi aproape de moarte si ca prin minune scapi.. Ai considera si dup-aia ca e o amagire faptul ca traiesti si ai sta in expectativa mortii?!
    Nu te-a obligat nimeni sa ajuti, fiecare o face numai daca vrea, dar daca nu vrei/poti, macar nu mai blama aiurea pe altii care vor sa o faca. Cabral a fost unul dintre OAMENII care prin mijloacele de care dispune, incearca sa schimbe ceva, oricat de mic. Ti-am alocat prea mult timp si spatiu pe ziua de azi, tinand cont ca esti un om care ar merita exact atat cat face, adica mult mai putin.

    răspunde-i
  • delice
    • 20.05.2009

    Draga Cabral,
    Tu aduci in atentia celor care iti citesc blogul multe cazuri care au nevoie de sprijinul nostru. Am vazut o campanie pentru copii bolnavi prin care poti dona bani printr-un SMS de o valoare X. Tu esti vedeta si blogger, ai o anumita influenta. Oare nu putem pentru cazurile acestea sa discuti (incerc si eu cat pot si pe cine cunosc) cu fundatiile operatorilor GSM si cu implementatorii incat sa existe un cod si un numar scurt unde sa poti trimite un SMS si sa donezi bani pentru acesti oameni care au atata nevoie de noi? E adevarat, poti sa faci un efort la banca sa depui. Dar cred ca am impulsiona mult mai multi oameni sa doneze, avand la indemana o solutie atat de simpla.

    răspunde-i
  • Roxana
    • 19.05.2009

    http://ioanapirvu.wordpress.com/

    PS: imi pare rau daca acesta este un lucru pe care cabral nu l-ar fi facut… insa m-a cutremurat blogul asa ca voi aproba mesajul.

    răspunde-i
  • Roxana
    • 19.05.2009

    Buna! Ma bucur sa vad ca esti o vedeta fara fite , care face tot ce ii sta in puteri sa-i ajute pe semenii sai. De aceea am sa iti prezint inca un caz care merita adus la cunostinta cat mai multor oameni. Este vorba despre o colega de an de-a mea. Suntem amandoua studente la Medicina Dentara , anul 5 , numai ca eu sunt perfect sanatoasa , iar ea are melanom malign. Iata povestea ei : http://www.observatorulph.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=387:caz-disperat-o-tanar-are-nevoie-de-ajutor&catid=34:eveniment&Itemid=53 .
    Multumesc si-ti doresc o viata lunga si frumoasa , ca sa poti ajuta cat mai multi oameni!

    răspunde-i
  • cabral
    • 17.05.2009

    @ Ionut – din pacate nu ai inteles despre ce e vorba pe blogul asta.
    Daca ai ceva de zis… spune. Daca nu, ai putea sa intelegi ca nu e loc de “fa” si alte ofrande aduse zeului “Nesimtire”.
    O seara buna.

    răspunde-i
  • Ionut
    • 17.05.2009

    @Raluca, am citit povestioara si m-a lasat rece … la fel de rece ca si aerul din studioul lu` Badea de la A3.

    Am vazut ca esti revoltata pentru ca `Logica` este scoasa ca si materie din scoala. Oricum nu invata nimeni asa ca nici o pierdere! Cine e interesat de asa ceva sa faca o facultate de profil.

    Revenind la pesti … de unde tot avea baiatu ala bani de-i arunca asa in apa? Oare ai lui parinti nu munceau din greu? Oricum pestii iar erau prinsi si mai mult ca sigur mancati … in definitiv el ii doar amagea pe pesti!
    Daca toti faceau asa, care-i treaba? Pai mai bine nu mai prindeau pestii ca mai tariu sa-i elibereze, mai mult ii `streseaza` pe pesti scotandu-i din habitat cateva clipe si dupa sa-i arunce la loc … de ce nu dau banii direct pescarilor si sa nu mai pescuiasca. Pai ii scoti din apa ca sa-i arunci? Asta e ipocrizie. O faci ca sa te simti tu mai bine, pentru multumire sufleteasca. E un fel de masturbare!

    si pesti-s pesti, da-i in ma-sa!

    răspunde-i
  • Raluca Hippie
    • 17.05.2009

    @ Drl_Yana (si Ionut, daca are bunavointa sa citeasca)
    Hai sa va zic o poveste:

    In unele tari buddhiste, e traditia ca oamenii sa cumpere de la pescari pesti vii si sa-i arunce inapoi in apa; it brings positive karma or something…

    Si povestea e cam asa: un baietel cumparase nste pesti si le da drumul.
    Vine un nene la el:
    -Bai baietica, ce crezi tu ca faci? La cat se pescuieste pe lumea asta, crezi ca conteaza daca arunci tu doi pesti inapoi in apa?
    La care baietelul ii raspunde:
    -Pentru aia pe care ii arunc sigur conteaza;/….

    răspunde-i
  • Blog Vedete
    • 17.05.2009

    Trist..dar apreciez ca ai scris un articol pe subiectul acesta

    răspunde-i
  • Andra
    • 17.05.2009

    Nu stiu de unde si pana unde ati dedus voi ca ma plang eu pt ca am trei+1 ,dimpotriva sunt mandra chiar foarte mandra de tot ceea ce am realizat,in ce prieste comentariul lui Ionut si al Stelistului sunteti niste mojici,atata puteti atata faceti ,asta e,e lumea plina de voi,nu ma mir,ma intristez.
    Nu m-am laudat ca ajut insa am vrut sa va exemplific ca se poate chiar si atunci cand situatia este mai complicata,insa trebuie bunavointa,eee si asta e lucru rar,bunavointa,omenia,astea pt majoritatea sunt necunoscute,din fericire aici pe blogul lui Cabral si nu numai am avut prilejul sa intalnesc oameni care stiu ce inseamna insa exista si exceptii.

    răspunde-i
  • Loading...