Eu sunt prostul ăla care-și pierde momente, minute și poate chiar ore… scotându-ți pe nas bădărănia aia a ta

Nevoia de a fi mare și tare e aspră, când o ai.

Mai scapă omul de dependența de alcool. Poate și de cea de droguri. Dar de dependența de șmecherie nu se scapă, maică.

E un fel de bucurie-blestem, așa, de te ia pe sus și nu te mai lasă.

Vrei să fii tot timpul mai șmecher. Azi mai șmecher decât erai ieri… și tot timpul mai șmecher decât ceilalți săraci care-ți trec prin față.

Și nu contează unde ești, nevoia de a fi șmecher dă în clocot!

În trafic? Tu ești îmbâcsitul care se suie pe linia de tramvai, care schimbă șapte benzi de circulație în 12 metri, ăla care nu dă semnal când schimbă direcția de mers, imbecilul care nu se dă la o parte din fața ambulanței, idiotul care nu oprește la trecerile de pietoni.

Și asta doar pentru a te simți important, pentru a te vedea tu deasupra celorlalți.

Prin magazine sări în ochi și în urechi… ragi ca un tălâmb descuamat la un telefon pe care-l ții demonstrativ cocoțând cotul mâinii undeva în sus, în corcoduș.  Și te bagi în față la coadă, repezi oamenii ce lucrează în magazinele prin care treci, tu ești gângavul pe care-l uită Dumnezeu pe partea stângă a scării rulante, bivolul care se bulucește să se suie în lift înainte ca cei care vor să coboare să o poată face.

Pe Facebook îți biciui prostia infatuată prin niște postări agramate, cu virgule aruncate ca dinții unei furci știrbe, postând de-a valma chestii care crezi tu că te arată puternic. Și deștept. Genul de imbecilitate-truism de genul… veața e k scara d la gâini… scurtă și plină de kkt. De-te naibii de nebun, da’ deștept te-a mai făcut tac’tu! În comentarii ești inevitabil dar indubitabil ăla care înjură, care scrie cu CAPS, care pune opt semne de exclamație la sfârșitul oricărei propoziții, că asta ai tu impresia că-ți dă greutate.

Și mai am exemple. Te văd, ești peste tot. La coadă la bancă urlând că de ce ți-au luat comision, în parcarea blocului răcnind la un vecin (care a parcat locul tău, Boss, pă locul tău!) ori prin Metrou – împingând oamenii cu rucsacul pe care-l ții – cum altfel?! – în cârcă.

Nu am nimic cu tine, să nu crezi că-s în spume. Că nu-s în spume, cu toate că mă deranjează bădărănia cu care îți scuturi șmecheria ta penibilă.

Nu-s în spume dintr-un motiv simplu… eu sunt prostul ăla care-și pierde momente, minute și poate chiar ore… scotându-ți pe nas bădărănia aia a ta.

Băgându-ți înapoi ambalajele pe care tocmai le-ai aruncat pe geam la stop.

Nelăsându-te să te înfiletezi înapoi pe banda de circulație după ce te-ai băgat ca vita pe linia de tramvai.

Luându-te frumos de braț și scotându-te din rândul unde ai încercat să te bagi cu nesimțire.

Intervenind atunci când îi iei morții în penis unei femei care a avut proasta inspirație să creadă că dacă e pe trecerea de pietoni tu vei respecta asta…

Eu sunt ăla care sună la 112 atunci când te dai jos din mașină să împarți flegme prin trafic unor șoferi care par că pot fi dominați de tupeul unui limbric. Că doar un limbric bagă coada între picioare și fuge atunci când este înfruntat direct.

Te văd, oaie, zilnic. Și sunt atât de prost încât de fiecare dată când te văd că abuzezi de bunul simț, de frica pe care o stârnești, de lehamitea celor ce și-au pierdut speranța că cineva te-ar mai putea educa… fac lucrul care te doare cel mai tare: îți spun în față ce cred.

Și nu-mi fac filme… sigur că-mi pot lua și eu câteva șipci de gard sau bâte de baseball pe cârcă, că doar nu-s Brus Uilis ca să Dai Hard. Dar cumva îmi asum.

Și ce-mi place cel mai mult este că atunci când ești înfruntat își iau și ceilalți inima-n dinți și intervin. Și-ți spun și ei ce cred despre tine. Îți spun în față că ești un șlap jegos și că nu meriți nici măcar un șut în cur.

Și te văd atunci, bădărane, cum bați în retragere și – clipind des – ești complet năucit că șmecheria ta s-a terminat când doi-trei oameni de bun-simți te înfruntă.

Ești o sărăkie, ca să-ți spun pe limba ta. Și te doare de fiecare dată când oamenii îți spun că văd ce ești, boss.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Constantin
    • 13.12.2018

    Problema reala cu care se confrunta tara noastra este inhibarea acuta a educatiei. De ce sa ne deschidem orizonturi? De ce sa gandim matur? De ce sa avem dragoste si compasiune fata de aproapele nostru? Noi suntem invatati prin toate mijloacele posibile sa uram, sa invidiem, sa ne dorim lucruri imense fara a fi dispusi sa muncim pentru ele. Suntem jalnici, si generatiile ce se vor ridica de acum incolo vor fi sustinute de astfel de indivizi descrise in articol si atunci….vai de mama noastra! Suntem condamnati la prostie…

    răspunde-i
  • Silviu
    • 02.12.2018

    Diferenţa dintre un om prost şi unul inteligent este că prostul face mereu aceeaşi greşeală iar deşteptul mereu alta. E banc nu e realitate. 🙂

    răspunde-i
  • […] Eu sunt prosul ăla care… […]

    răspunde-i
  • ALX
    • 28.11.2018

    Eu nu mai știu de care mi-s…
    Aș fi de acord cu tot ce-i scris în articol, dar câteodată mă trezesc chiar eu în rolul mârlanului, explicându-i câte unuia, pe un ton mai ridicat, că în autobuz nu te așezi în fața ușii ca să cobori la a doua stație când autobuzul de-abia a oprit în prima stație. Evident, omul e perfect nelămurit ce-am cu el, că „dacă nu m-am împins ca bivolul în ușă, de unde să știe că poate mai vor alții să coboare în stația respectivă?”…
    Și nici măcar nu spune un „mă scuzați”, așa, de impresie, ci începe să bombăne și să-mi facă educație. Iar asta mă enervează la culme și-l iau la explicat arbori genealogici.

    Dar felicitări pentru articole! Întotdeauna o plăcere să le citesc!

    • Cabral Ibacka
      • 28.11.2018

      Stai liniștit, și mie-mi mai leșină gândurile.
      Diferența este că un om normal la cap, atunci când i se atrage atenția că e în bălării, nu mai insistă.
      Un bădăran… va face la fel și la semaforul următor. De fiecare dată. Întotdeauna.

    răspunde-i
  • Inferno
    • 28.11.2018

    BIG FUCKINK LIKE!!!!

    răspunde-i
  • Dumitrescu
    • 28.11.2018

    Respect !!! …

    răspunde-i
  • Radu Paula-Georgeta
    • 27.11.2018

    Din păcate aşa îţi dai seama de la o poştă când treci pe lângă un român, nu vreau să generalizez dar din păcate sunt foarte mulţi care cred că aşa fac cinste ţării şi care te fac să nu vrei să te audă vorbind limba română.

    • Kris
      • 03.12.2018

      Stai chill că și alte țări își au mârlanii lor, nu e o trăsătură exclusiv „de-a noastră”. Pe-aici prin Dublin văd mârlani irlandezi zilnic și nu-s cu nimic mai breji sau mai socially acceptable doar pentru că vorbesc engleză. Culmea, n-am prea văzut cocălari români. S-or fi dus prin țările calde, unde pot băga manele cu geamul deschis, să-i audă tot poporul. Aici îi plouă dacă încearcă 🙂

    răspunde-i
  • PetreD
    • 27.11.2018

    Te felicit pentru articol si pentru curajul de a infrunta tupeul nesimtit.

    răspunde-i
  • Emanuela
    • 27.11.2018

    Super tare asta. Foarte bine spus!

    răspunde-i
  • Adriana
    • 27.11.2018

    Of, cate le-as face dac-as fi mai solida macar, nu zic neaparat barbat.
    Dar de frica ajung sa reactionez doar atunci cand calculez ca-s sanse mici sa mi-o fur.
    Pe de alta parte, cel putin pana la proba contrarie, mi s-a confirmat ca fix astia care-s mai vocali in nesimtirea lor se potolesc foarte repede cand aduci in discutie politia, de exemplu.
    S-avem drumuri bune!

    răspunde-i
  • Loading...

Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.