.jpg?resize=300%2C226)
Degeaba te dai schior, dacă primăvara nu mergi la Ecoul Mălinului? Unde se intămplă asta? La Buşteni, dar pănă să vezi valea pe care se ţine competiţia ai de trecut prin multe.
Ca să ajungi pe Platoul Bucegi este obligatoriu să urci cu telecabina pănă la Babele. O diferenţă de nivel de 1.400 de metri, care este străbătută in numai căteva minute. Dar nu e cazul să te bucuri prea tare. De sus te aşteaptă aventura.
E soare, nu bate văntul, dar cănd vezi căt mai ai de mers iţi dai o palmă peste frunte, important este să ajungi căt mai repede la releul Coştila, lăngă care se află Valea Mălinului.
Treci de Babele şi cabanele din zonă fără să le bagi in seamă şi te duci inainte, drumul este un urcuş continuu. După două ore ajungi la releul Coştila. In stănga lui e Valea Mălinului.
In jos e o prăpastie atăt de adăncă incăt ţi-e frică să te duci pe buza ei şi să priveşti. Cănd afli că pe acolo se ţine concursul Ecoul Mălinului te cruceşti cu două măini.
De sus, vezi Masivul Postăvaru ca şi cum ar fi balconul vecinului de peste drum, iar Azuga şi Predeal iţi apar intinse ca intr-o farfurie.
Ca să vă imaginaţi despre ce e vorba, găndiţi-vă că părtia Carp de la Sinaia, sperietoare pentru mulţi schiori, este uşoară in comparaţie cu Valea Mălinului.
Startul nu are un punct fix. Fiecare pleacă de unde vrea, iar ceea ce contează mai mult şi mai mult este impresia artistică. Cum faci virajele, căte sărituri faci peste stănci…
Deci, bagam o coborare?
(articolul complet aici)
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.