Dependenta si codependenta

[Am primit textul de mai jos prin mail, de la prietena unei prietene. Nu-l editez, nu-l modific nicicum, il public asa cum a fost scris]

Este o seara in care ma gandesc foarte mult la trecutul meu,incep aceasta poveste asa deoarece mi-ar place ca persoana care o citeste sa intelega mesajul pe care sufletul meu il ascunde din cauza durerii, durere pe care nu vrea sa o lase sa iasa de teama ca daca si ea se va duce atunci ce va mai ramane…

Durere…un cuvant ce multi nu vor sa il auda sau sa il rosteasca,pentru mine e tot ce mi-a mai ramas,este ce ma tine in viata,este trecut,prezent si viitor,sunt eu iar durerea face parte din viata mea.Ea imi tine vie amintirea trecutului,tot ce a insemnat viata mea,deci cum sa o reneg,cum sa o alung ? ….e ca si cum m-as alunga pe mine si mi-as nega existenta.

Totul a inceput acum 2 ani,defapt atunci a inceput sfarsitul chiar daca eu una nu imi dadeam seama.Ea era langa mine,ea insemnand totul pentru mine,ea era viata mea,fericirea mea,prietena mea,era acel ceva ce ma completa. Ea era dependenta mea.

Dar ca sa nu ma abat de la subiect caci in seara asta nu voi scrie despre dependenta de persoane,chiar daca titlul acestui articol este in totalitate despre orice fel de dependenta,acum voi vorbi strict despre acea dependenta care mi-a inchis viata.

In urma cu 2 ani toata viata mea a luat o mare intorsatura,fratele meu,sange din sangele meu si carne din carnea ea,a tinut sa imi spuna adevarul,sa ma roage sa-l ajut,era dependent…si oare de ce substanta….de HEROINA una dintre problemele grave cu care se confrunta Romania dar pentru care nimeni nu are nici o rezolvare sau mai bine zis nimeni nu ia nicio masura.

Acel moment a venit peste sufletul meu,peste mintea si ratiunea mea ca un cutremur,ca un vulcan a caruia lava clocotea incat sa dea pe dinafara,a distrus in totalitate linistea si monotonia care se asternusera in inima mea de om obisnuit.

Nu pot sa descriu o secunda ce am simtit,cert este ca viata mea luase o mare intorsatura,viitorul meu nu se mai zarea din acel nor gri de incertitudini,freamate si intrebari pentru care nu aveam niciun raspuns.A fost un domeniu nou pentru mine,imi era teama de tot ce misca in jurul fratelui meu,imi era teama de el,de reactiile lui si de venirea serii,de primul semn al sevrajului,de neputinta mea,de necunoasterea situatiei care imi alunga si ultimul gram de putere.

Ea era langa mine iar mie imi era teama pentru ea,o alungam din acea camera luminoasa si spatioasa de apartament,acea camera care datorita acestei vesti devenise din ce in ce mai neincapatoare,mai sufocanta.

Totusi datorita dragostei pe care o port fratelui meu si fostei mele iubite am reusit sa trec cu forte supraomenesti peste acele 3 zile de chin.Au fost 72 de ore in care am reusit sa inchid ochii doar pentru 3 ore,72 de ore de chin,in care singurul lucru care imi dadea forta era dragostea si speranta ca voi reusi sa-mi am iar fratele aproape,un baiat stilat,aranjat,sportiv care acum devenise o epava,o imagine dura a vietii care nu ne cruta si nu ne intreaba daca am facut bine sau rau celor din jurul nostru.

Problema pe care eu nu am inteles-o si incerc si acum sa o inlatur din mintea si sufletul meu,totul tine de vointa celui dependent,nu de mine ca sora,nu de viata pe care puteam atunci sa o ofer,nu de familie….

Un an de zile a fost brazdat de nenumerate sevrajuri,de vizite la spital,de bolii,de multe plecari ale mele din casa unde locuiam,nimic nu mai conta decat sa fac ceva sa scap de aceasta otrava care parca imi otrivise si mie sangele,ma infestasem doar incercand sa ajut,oare era codependenta ?

Cert este ca tot ce tinea de aceasta lume a drogurilor mie imi provoca repulsie,ma durea si uram acest cuvant.

Dupa un an de zile lucrurile au luat-o razna de tot,fratele meu ajunsese sa doarma pe strada,sa arate ca un vagabond,timp in care eu mi-am pierdut iubita,casa si m-am intors in aceasta tara de unde plecasem acum 9 ani ca sa imi fac un viitor.

Venirea mea aici si faptul ca ii aratam ca el este mai presus decat viata mea,am crezut ca vor schimba multe,dar credeti-ma ca nu imi recunosteam fratele,nu mai era el,tot ce conta pentru el era cum sa isi procure urmatoarea doza,cum sa faca rost de bani ca sa nu intre in sevraj.Mi-ar placea sa pot descrie in cuvinte tot ce tine de aceea perioada dar sunt lucruri si sentimente care nu se pot transforma in cuvinte incat sa isi gaseasca locul pe aceasta pagina.

Acum este in puscarie pentru 5 talharii,fapte care exista dar nu in acesta incadrare,iar eu sunt tot aici,in aceasta tara si acest oras.M-am zbatut un an cu un proces care am crezut ca va duce undeva.A dus…la 8 ani de puscarie,o viata distrusa si o familie daramata in aceasta prapastie.

Prezentul lui este cum este,dar cum va fi viitorul,va mai avea oare unul ?

In momentul cand s-a decis sa imi ceara ajutorul el era deja distrus,eu nu…dar aceasta experienta mi-a dat viata peste cap,am pierdut tot ce am cladit 7 ani intr-o secunda.Nu mai am prieteni,nu mai simt pe nimeni aproape,imi e teama sa ma apropi de cineva deoarece imi e teama sa nu il manjesc cu acest venim care imi curge prin vene.

Si cum va spuneam durerea e singura care imi aduce aminte ca am avut o viata,ca am fost fericita,ca am iubit si trait mereu cu placere intensitatea acestei vietii,dar totusi viata nu te iarta.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Antoneta
    • 03.09.2015

    Aveti toti dreptate..au trecut anii de puscarie,cu vizite,pachete,promisiuni si rahaturi.In dec 2012,a iesit,bucurie mare,doar ca nimeni nu a observat ca a iesit un dependent de metadona….s-a casatorit,a adoptat un copil,lucru frumos si bun,doar ca mai tarziu lumea si-a dat seama,ca lucrurile nu stau bine…azi sept 2015…pe strada,un drogat si un dzeu stie,talhar,hot,criminal…iar eu,33 ani curand,iar nevrand sa ma victimizez,voi scrie ca sunt bine…

    • Cabral Ibacka
      • 03.09.2015

      Mi-a părut rău să citesc ce-ai scris.
      Sper să ajungi să fii bine cât mai repede.

    răspunde-i
  • Bogdan Bucur
    • 25.09.2012

    Sunt momente-n viata cand e necesar sa vrei, sa pui gunoaie-n cutia milei si toti banii sa-i bei, iti ramane doar sa te razbuni pe tine, caci e mai usor sa fi rau cand vrei sa fi bun si n-ai cu cine.

    răspunde-i
  • WOW ! Emotionanta postare …

    răspunde-i
  • mihaela
    • 20.04.2010

    sincer, mi ar placea sa aveam noi puterea sa i ajutam dar…de cele mai multe ori e prea tarziu.

    • Antoneta
      • 08.05.2010

      Niciodata nu este prea tarziu,daca ceea ce simti iti da putere,asta in cazul in care aceea persoana si situatia ei sau a lui te intereseaza.Daca pornim cum premiza ca este prea tarziu,atunci totul e mort din start.
      O viata frumoasa iti doresc si spune NU DROGURILOR

    răspunde-i
  • Celestina
    • 19.04.2010

    Si inca odata mi-am dat seama cu o decizie fie ea mica iti distruge viata…trista poveste..:(..dar eu sunt de parere ca atunci cand treci prin probleme sa nu ne lasam coplesiti de ele,sa nu ne concentram numa asupra acelei probleme..orcat de mare ar fi problema exista iesire..sa gasim de ceva sa ne agatam..singura persoana care te poate ajuta in orce problema ai avea este Dumnezeu..zic asta fiinca atunci cand nu am avut putere El mi-a dat..si nu is doar niste prosti care acum mi-au venit in minte chiar asta cred..(daca cineva nu crede sa incerce).

    P.S:Mersi ca postezi comm meu..si multe realizari si bucuri tuturor.:)

    răspunde-i
  • required nume
    • 18.04.2010

    dincolo de indiscutabila matematica pur-karmica, toti(sau spre a nu mania, aproape toti)subiectii cazuti victima cercului inchis descoperire-dependenta-sevraj-dependenta-redescoperire-dependenta-sevraj-etc…, sunt niste victime. pare truism, numai ca aici se vede profesionalismul depanatorului. specialistii de la noi …nu prea exista. decodarea e total eronata, bazata doar pe mimetismul tributar efectului de centru, adica repetam metode, tehnici, medicatii, diagnosticam asa cum facea occidentul acum nu stiu cata vreme. asa cum la rudele sarace dai vechituri. as indrazni sa spun ca depanarea unui drogat occidental e mai dificila decat a unuia de la noi, dat fiind numarul net-superior de virusuri sociale existente in societatile respective, coroborate cu si amplificate de vitezele interactiunii umane existente acolo. internetul e unul din putinele lucruri care pulverizeaza stratificarile, marginalizarea, permanentizarea josnica a ideeii de centru (si marginali, provinciali, oameni/societati de rangul doi, trei,etc). toata problematica se invarte in jurul psihicului subiectului. cheia de bolta a sahului informational o constituie sevrajul. o data daca e real si (cel mai important) a doua oara daca e decodificat corect. nu e necesar sa afli daca subiectul chiar e sincer acuzand dureri insuportabile ci sa afli mecanismul logic al acestuia. mediul din care provine. cel familial si cel social. astfel poti ajunge la conditionarile inconstiente pe care el insusi si le fixeaza drept standarde, dandu-le forta. forta durerii vine chiar din apararea acestor informatii tip-virus, mentalul virusat fiind responsabil pentru declansarea santajistului sevraj. (aproape) definitoriu este modul de viata incorect, smecheresc, tupeist, insensibil, ce basculeaza complexele de inferioritate recunoscute sincer (interior) in complexe de falsa superioritate (afisate-n social), succedanee la fel de periculoase pentru mecanismul psihic ca si substantele de sinteza ultra-pacatoase, impricinatele in cauza. aceasta duce la formarea (ne)caracterului, responsabil pentru incapacitatea victimei (nu-i mai zic subiect!) de a se autocontrola. asa apare razbunarea lucrurilor nerezolvate la timp. cine rezolva problema corectitudinii comportamentale rezolva problema franelor si flexibilitatii (atentie!, inteligente) mentalului, cine rezolva problema mentalului rezolva problema insurmontabila-clasic a sevrajului, cine rezolva (cu adevarat) problema sevrajului victimei reuseste depanarea. adica il poate aduce pe firul ariadnei la lumina. e ca si cand lasi trufia desarta deoparte si in loc sa sofezi aberant, nebuneste, incepi, incet-incet, cu enorm de multa rabdare, sa inveti cu adevarat sa asculti un instructor profesionist, sa respecti toate semnele de circulatie, toate persoanele din trafic, pedestrii ori soferi, pe oricate roti… .cu timpul ajungi sa descoperi rostul maiestriei, rostul fortei, rostul vitezei, rostul accelerarii/decelarii, cand acestea pot fi utilizate, rostul elegantei, al respectarii mediului asemeni cu cel al casei, mergand mai departe …cu a propriei persoane. atunci trufia se dezvaluie ca fiind o buruiana inutila, ce nu mai poate prinde, pacali. diferenta intre dependenta de clasicul tutun si cea de droguri este ca desi ambele cauta epatare, prima vine din sexualitate, adica viata, pe cand cea de-a doua vine din renuntarea la viata, din evadarea din real, adica suicid inconstient; de aceea e infinit mai greu sa rezolvi ecuatia drogurilor. dar si mai usor. pentru ca totul e matematica. trebuie doar sa afli necunoscutele.

    răspunde-i
  • laura
    • 16.04.2010

    Eu cred ca tu ,sora sa,ar trebui sa iti continui viata ,sa lasi la o parte durerea si toate lucrurile neplacute prin care ai trecut ,incet ,incet toate trec ,o sa iti revii daca iti si doresti acest lucru,ar trebui ca problema lui sa nu o iei atat de personal,desi … nu stiu daca poti face asta ,avand in vedere ca sunteti frati,imi pare nespus de rau.Este o situatie ingrozitoare in care nu si ar dori nimeni sa ajunga vreodata,multi din cei care iau droguri,o fac din curiozitate,din cauza anturajului ,a unora care zic,hai ia si tu ca nu are nimic…Alti ia din cauza faptului ca probabil au niste probleme si au senzatia ca asa vor trece peste sau o sa aibe o stare diferita de spirit.Insa totul e o inselatorie ,o falsa speranta care nu te ajuta deloc,sau poate iti da senzatia ca te simti mai bn pe moment.Cunosc mai multe persoane care se drogheaza si am auzit si de altii,si adevarul este ca de la zi la zi ,aud ca tot mai multi ia,este foarte trist,toata lumea se drogheaza in ziua de azi,sau o mare parte .Cred ca fratele tau nu a inceput cu heroina ci cu de astea mai usoare si apoi pana a ajuns la heroina.Cert e ca daca iei odata,sau de 2 sau mai multe ori trebuie sa poti ,sau vrei ,sa constientizezi ca trebuie sa te opresti,sau daca nu ai luat ,nici sa nu incerci.Daca ai nevoie de cineva cu care sa vb sa nu eziti sa mi lasi un comment aici cu un mail ceva prin care sa pot lua legatura cu tn .

    • Antoneta
      • 16.04.2010

      Buna,

      Imi pare atat de bine cand vad ca problema asta nu va lasa indiferenti,dar din pacate nu prea putem noi rezolva multe.Mi-ar placea sa mai vb,emailul meu este [email protected].

      O viata frumoasa sa ai si fereste-te de droguri.

    răspunde-i
  • Antoneta
    • 16.04.2010

    Melodia pe care eu am ascultato in momentul in care am scris acest articol,aceasta mare parte de adevarat pe care o traiesc de 2 ani de zile,se numeste Fallen de la Delerium,merge extraordinar de bine.

    răspunde-i
  • draga
    • 16.04.2010

    Ce e cel mai trist in toate aceste comentarii e ca majoritatea au o problema cu sexul persoanei care a scris textul si nu cu faptul ca un alt tanar moare incet dar sigur…Si nu stiu de ce asta e impresia generala lasata de romani..analizam lucrurile marunte cand cele importanta se afla chiar in fata noastra!

    • Antoneta
      • 16.04.2010

      Este mai interesant daca sunt sau nu femeie(deoarece fata nu mai sunt cu siguranta) si ce orientare am,dar eu nu vad niciun fragment din tot articolul in care as fi scris ca sunt baiat,poate doar fraza in care spun ca mi-am pierdut iubita…deci….Oricum numele meu este la fiecare comentariu postat de mine,deci se poate intelege direct ce sunt si ce orientare am,dar nu asta este important in acest articol.
      O viata frumoasa sa aveti si spune NU DROGURILOR

    • Corina
      • 16.04.2010

      Si nici nu e singurul domeniu in care atitudinea majoritara ne face, pe noi romanii, de toata jena in fata lumii, in fata civiliztiei…:(

    • Oana
      • 16.04.2010

      Exact asta spuneam si eu! Pe unii ii intereseaza mai mult sexul persoanei care a scris si orientarea…decat realitatea cruda descrisa in text…
      Ma intreb de ce ne merge asa de “bine”… si daca tine de natura umana sau de nationalitatea noastra.

    răspunde-i
  • Oana
    • 16.04.2010

    Buna…imi puteti spune va rog si mie cum se numeste melodia aceasta?Am inceput sa o ador 🙂

    • Oana
      • 16.04.2010

      James Blunt – Cry. Trebuie sa dai click pe sigla trilulilu si te duce la melodie.

    răspunde-i
  • Loading...