De la fermier pe camp la muncitor la fabrica. Si-apoi degustator.

E interesant sa vezi “how it’s made” la fata locului. In primul rand pentru ca sunt “copil de-al asfaltului”, born and raised in Berceni, unde nu prea traiesti in comuniune cu natura ci cu asfaltul sau betonul.

Asa ca atunci cand am fost la plantat cartofi mie mi s-a parut a fi un fel de excursie la Disney. Intoarce brazda, aeriseste sapa, infige cartoful atent selectionat… interesant de facut si urmarit.

Cand s-a mers la recoltare tot un fel de Disney era, dar pentru ca n-am putut ajunge am rugat-o pe sor’mea sa mearga. A fost. S-a intors de-acolo hotarata sa manance bio, sa verifice calitatea legumelor asa cum au vazut ca fac cei de la ferma care lucreaza pentru PepsiCo, plus ca voia sa mai slabeasca. Da, si ea tot copil de-al asfaltului…

Si-apoi a venit momentul vizitei la fabrica. De momentul asta mie imi era putin teama si va explic de ce: cand recomand ceva pe blog o fac ca si cum i-as recomanda prietenului meu. Doar asa functionez. Cand recomand ceva o fac dupa ce eu sunt convins ca produsul respectiv este OK.

Cand spun OK ma refer la standardele la care socotesc lucrurile pentru mine si pentru cei din familia mea, nu la un OK absolut si universal valabil.

Ei bine, cand m-am dus la fabrica Lay’s, cu toate ca eram deja documentat, mi-era teama sa nu gasesc acolo ceva care sa depuncteze produsul in asa hal incat sa decid sa nu mai mananc nici eu si sa le tai pofta si alor mei. Pentru ca atunci as fi facut acelasi lucru si pe blog.

Asa ca, dupa cum ziceam mai sus, m-am dus la fabrica pe emotie. Acolo fiecare etapa de productie arata ca oamenii sunt obsedati complet si ireversibil cu controlul calitatii (de  la trierea initiala din fabrica, spalare, curatare, feliere cu cutite care se schimba la 90 de minute, prajire – in timpul si dupa fiecare operatie cartoful trece printr-un control al calitatii, nu pot aparea greseli).

Cu toate astea, la discutia finala , dupa ce cartoful si-a primit aroma si este ambalat, ai fi jurat ca-s retard complet (sunt, dar doar partial). In timp ce restul simpaticilor aveau intrebari variate, pentru ca eu m-am dus acolo chitit  sa aflu daca intra chimicale in chipsuri, am repetat intrebarea de cateva ori, de-au inceput oamenii sa chicoteasca…

– Deci, am fost alaturi de cartof de la plantare si pana la ambalarea in punga. Mai corect si mai sanatos de-atat nu se poate face un cartof prajit. Totusi, am gasit o singura zona unde ar putea sa se strice tot, la zona de arome. Ce se adauga acolo?

Lucrez in TV de vreo 15 ani, crede-ma ca pot pune aceeasi intrebare de 15 ori, modificand atat de bine si de repede forma ca nu ma poti acuza ca am repetat intrebarea… si asta am si facut.

Oamenii au avut rabdare sa-mi explice si sa-mi arate pas-cu-pas, sa-mi demonstreze ca in reteta nu exista niciun potentiator de aroma, niciun conservant sau conservant artificial. Pan’ la urma m-am declarat multumit, un cartof prajit nu poate fi mai sanatos preparat  de-atat.

Desigur, putem discuta despre cat de sanatos este un cartof prajit. Desigur, o ciorba de potroace poate fi mai sanatoasa, desigur. Desigur, daca mi-e pofa de chipsuri poti sa plimbi ciorba aia cat vrei tu prin casa, eu o sa-mi iau niste chipsuri.

Si nu incerc sa conving pe nimeni sa manance chipsuri, ci… le spun celor care fac asta deja ca am fost martor la intregul proces de plantare-recoltare-prajire-ambalare, ca totul e natural si ca… noi din astia mancam, Lay’s. De-aici incolo fiecare isi ia deciziile proprii…

Pun mai jos niste poze.

Fermierul din Berceni, over-and-out! (o sa revin cu o surpriza simpatica si cu niste concluzii, cand o sa incep retrospectiva anului 2012).

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • agro24
    • 11.12.2012

    Multumim pentru articol Cabral, chiar sunt o consumatoare si ma gandeam, cat de sanatos e acest obicei al meu.

    răspunde-i
  • Bogdan Niculae
    • 10.12.2012

    Sincer…dupa ce am citit articolul tau ma gandeam ca ar fi fost super tare sa am ocazia sa merg si eu la fabrica….m-ai facut curios sa vad si eu tot procesul de lucru. Atunci cand cumpar produse de acest gen si eu cumpar tot lay`s. zi faina la tine

    răspunde-i
  • alex
    • 10.12.2012

    Nu vrei tu, mai bine, sa le imparti cu cititorii tai fideli ? Cadou de sarbatori asa … 😛

    răspunde-i
  • Berta
    • 10.12.2012

    Doamne ce pofta mi-ai facut acum.. si-mi facusem mancare pentru azi la munca. Cand ma uit pe geam si vad mega-ul de alaturi imi vine sa ma arunc fix in raionul cu cipsuri. :))

    răspunde-i
  • Gaby.B
    • 10.12.2012

    Sincer nu am incredere ce se pune peste acei cartofi

    • Cabral Ibacka
      • 10.12.2012

      E alegerea ta.

    răspunde-i
  • Tamara
    • 10.12.2012

    Un mod interesant de a le face reclama dar eu nu m-as risca. tu i-ai dat copilului tau sa manance asa ceva? eu nu!!!!!

    răspunde-i
  • Anca Ionescu
    • 09.12.2012

    Si ziceai ca nu-s de vanzare? Pai cum…ne-ai facut pofta si ne-ai lasat asa cu ochii in soare? :))

    răspunde-i
  • Sorin
    • 08.12.2012

    Vreau și eu o pungă 😀

    răspunde-i
  • Diferenta f mare cand bagi ceva in gura si stii ca ai vazut din ce-i facut, sau daca iti garanteaza acest lucru cineva de incredere.
    Mananc Lay-s de cand te-am vazut la sapa.

    • Cabral Ibacka
      • 08.12.2012

      :)) Asta-i tare, mersi!

    răspunde-i
  • Lup Alb
    • 08.12.2012

    Low carbo, mister, low carbo.

    • Cabral Ibacka
      • 08.12.2012

      Pe vremuri, mister, pe vremuri! 😛

    răspunde-i
  • Loading...