De ce să refuzi să fii prieten cu un distrus ca Bobonete

Ieri a fost zi de familie. Adică… din vizită în vizită, din sarma în ceafă de porc, din vin roșu în vin rose. Frați și surori, mame și tați, unchi, mătuși, nași și fini… toți grămadă!

Zi grea. 🙂

Ieri a fost și ziua lui Mircea. Tata. 57 de trandafiri în buchetul vieții.

Am ajuns la el mai pe seară, să putem să stăm pe îndelete (n-am putut decât vreo două ore, ne-a terorizat Fodor să-i ducem ceva de strâns la stomac).

Ne pune mama la masă, ne lovește cu niște sarmale, ceva chiftele, plus niște mizilicuri.

Mă sună Bobonete.

– Crăciun fericit, Babane!

– Crăciun fericit și ție, statueta mea de abanos!

Și dă-i și râzi, spune-i pe suflețel, mi-a zis și el mie, chiar mă bucuram că am reușit să ne găsim pe telefon până la urmă. De lângă el îi auzeam pe Tedy și pe Strunilă, se luptau din greu cu un vin. Le-am urat și lor.

– Gata, negrule, te pup, să fii bine! Pup-o pe Ardeia din partea mea!

– Te pupăm și noi, gonflatule, te pupă și mama!

– E mumă-ta acolo?! Dă-mi-o la telefon!

Eu, imbecil, i-o dau pe mama. Și se pun pe vorbit.

N-auzeam prea bine ce-i spunea, mi-am întors din nou atenția asupra chiftelelor. Deliciu.

Nu știu cât îl știi pe Bobonitu, poate ți se pare că știe doar comedie.

Ei bine, ursul meu e un băiat care – chiar de nu vrea să arate asta – are o inimă mare.

Mama îl asculta la telefon și-am văzut cum încep să-i joace lacrimile în ochi.

Am făcut liniște…

– Doamnă, felicitări pentru ce ați făcut. Ați crescut un băiat incredibil, un om bun, un prieten pe care se pot baza oamenii.

… și a continuat așa, mama-și ținea lacrimile greu, Bobo nu se oprea. A mințit-o frumos pe mama, care zâmbea larg și se uita în sus ca să nu-și lase lacrimile să plece la vale.

Un moment frumos.

Ne-am emoționat toți.

Era prima zi de Crăciun, eram în familie, cu prieteni pe telefon.

– Da, doamnă, dacă reușim cumva să-l ținem departe de cocaină poate are o șansă să meargă mai departe.

I-a căzut falca mamei de-a dat cu ea de gresie. Mâna stângă și-a dus-o la inimă.

Stai și explică-i… Bobonete e pocnit la cap, nu trebuie băgat în seamă. În capul lui de blambec așa arată o glumă… nu ai ce-i face, nu mai poate fi reparat.

Și-a făcut cruce… nu știu cum mai speră, săraca, la oameni normali când e clar că fiul e pocnit complet la cap. Cum să-mi fie prietenii normali?!

 

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • persona non-grata
    • 21.01.2016

    hmmm.. sunt singura persoana care a avut in minte vocea lui Bobonete spunand aceste randuri?!

    p.s. sa nu te schimb suflet curat!

    răspunde-i
  • fj13
    • 04.01.2016

    Abia aștepe continuarea cu mama tata, când îi „arde” un făăleț lui Bobonete.

    răspunde-i
  • La multi ani, africane!
    Treburile m-au tinut departe de acest blog, dar recuperez.
    O sa-ti spun o intamplare auzita de la fostul contabil sef pe vremea cand lucram ca stagiar la firma de drumuri judetene din Arad (acum circa 20 de ani). Daca este minciuna, eu asa am auzit-o. Hotarasti singur daca o publici sau nu. Mai bine nu o publici, dar ti-o spun (totusi), cred ca ai vrea sa o auzi.
    Fostul contabil sef (domnul Darau) spunea ca a fost coleg de facultate cu regretatul Nae Lazarescu (i-am strans mana domnului Lazarescu atunci cand a ajuns la Arad si eram impreuna cu contabilul sef).
    Imi povestea domnul Darau ca odata, pe cand era mai tanar, a venit Nae Lazarescu in Arad si au ramas la povesti in oras sau in hotelul unde erau cazati artistii.
    In timp ce beau si povesteau ei, se scuza domnul Lazarescu, spunand ca are de dat un telefon scurt acasa.
    Dupa ce da un scurt telefon, revin la povesti si glume.
    Dimineata cand a ajuns domnul Darau acasa, isi gaseste sotia plansa, imbracata in negru, disperata, aproape facand infarct cand l-a vazut in viata.
    Se pare ca acel scurt telefon era catre sotia contabilului sef. I-a spus ca domnului Darau i s-a facut rau in timp ce stateau de vorba si a murit.
    Nu stiu ce este adevarat si ce nu, de domnul Darau nu mai stiu nimic de multi ani, acum locuiesc in Bucuresti, au trecut circa 25 de ani (daca tin bine aminte) de cand am auzit povestirea.

    răspunde-i
  • Emil
    • 29.12.2015

    =)) buna rau , nici nu vreau sa imi imaginez ce fata a facuta saraca femeie :))

    răspunde-i
  • Alin
    • 28.12.2015

    Trebuie sa-i intorci favoarea, de ce nu-i faci un cadou mamei sale?:)

    răspunde-i
  • Cloe
    • 28.12.2015

    :))) a vorbit vinul pentru el ! Un an nou fericit alaturi de cei dragi !

    răspunde-i
  • Marse
    • 28.12.2015

    Simpatic cozonacu’. Al dracu’ de simpatic… 😀

    răspunde-i
  • tomytza
    • 27.12.2015

    Tare baiatu’, bine ca nu i-a spus și de celelalte vicii(b) <:o) LA MULTI ANI man-ule!

    răspunde-i
  • Geo
    • 27.12.2015

    Dracul te.a pus blondule?? Nu stiai ca e ticnit dolofanul??? :))))

    răspunde-i
  • vasea
    • 27.12.2015

    bobonete se ala care spune bancuri la lume in show-uri de stand-up comedy??? adica oameni care platesc bani munciti de ei ca sa auda materiale create de creierul comediantului, si el le zice bancuri de pe net? ca si cum mi-as deschide eu restaurant si ti-as servi apa amestecata cu Maggi pe post de ciorba casei. O fi baiat bun, nu-i vorba, da’ la bani, e mare scarba daca le ia oamenilor bani pe bancuri de pe net.

    răspunde-i
  • Loading...