Anii de viață petrecuți in România îți dezvoltă o neîncredere sănătoasă în autorități.
De cele mai multe ori acțiunile publice ale diferitelor direcții și servicii publice sunt făcute ori din dorința unuia sau a altuia de a-și face imagine, ori pentru că opinia publică îi împinge de la spate.
Rareori am văzut o autoritate publică făcându-și treaba constant, fără sughițuri și fără artificii de presă.
De curând s-a publicat o listă a rușinii pe care apar o groază de restaurante din București amendate pentru diverse nereguli.
E rău că s-a publicat lista?
Nici gând! E foarte bine! I-ați prins pe nenorociți că-și bat joc? Foarte bine, amendați-i, cu treaba asta nu te joci.
Este utilă lista asta?
Doar pentru ăia de-aveau nevoie să arate că sunt tare harnici și că nu stau degeaba.
De ce?
Îmi faci o listă cu 28 de restaurante pe care le-ai găsit cu nereguli grave.
Și-apoi, în loc să comunici – dacă tot te-ai apucat s-o faci – până la capăt ce-ai găsit la fiecare, te-apuci și-mi zici la grămadă învinuirile.
Păi cum să-i folosească unui consumator faptul că ai pus în aceeași listă un restaurant pe care l-ai prins că folosea materii prime cu data limită depășită, alături de un restaurant unde lipsea traducerea în limba română a meniului?!
Iar în aceeași listă erau restaurante care nu indicau gramajul la unele produse, alături de restaurante care depozitează ouăle la temperatura mediului ambiant sau n-aveau grafic pentru uleiul folosit.
Mai mult, dacă n-au închis restaurantele respective înseamnă că este, totuși, OK, să mâncăm acolo.
Că dacă nu era… le închideau, nu?
Sau, dacă nu puteau legal să le închidă, ar fi trebuit să apară prin presă și să spună treaba asta.
Păi și-atunci n-ai cum să spui că lista e făcută pentru atenționare, că – de fapt – dai dublu semnal: pe de-o parte îmi spui că Uite ce nenorocire e la ăștia!… dar nu-i închizi, deci nu-i așa mare nenorocire.
În plus, am văzut că azi s-a revenit asupra deciziei și două dintre restaurante au fost scoase din listă.
Păi… cum?
Gunoaiele și datele limită depășite au dispărut brusc?! Sau, de fapt, nici n-ar fi trebuit să fie pe lista aia?
Păi și dacă au făcut o greșală cu astea două… oare câte altele din listă n-ar fi trebuit să fie acolo?
Sau câte din listă au fost amendate pentru că n-au tradus meniul și câte pentru că au folosit materie primă expirată?
Sau toate au folosit produse expirate?
Deci… care, câte, cum și de ce? Întrebări la care comunicarea nu le-a adus răspuns.
Dar a adus răspunsul la altă întrebare: e adevărat că voi nu stați deloc și munciți în sluba cetățeanului?
– Daaa, daaaa, daaaa!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.