De ce ajung varza copiii nostri.

Andreea Cabral Ibacka - SpiruAm fost la Spiru miercurea trecuta. Am stat de vorba cu copiii.

Pentru 120 de minute le-am vorbit, si eu si Andreea, despre optiunile pe care le au, despre pericole, despre variantele prin care pot reusi ceva cu viata lor.

Mai mult decat a le da sfaturi (lumea e plina de sfaturi da’ de stat sa le asculte… n-are timp omu’), am insistat pe povestea aia simpla: daca nu faci, nu ai.

Daca stai si astepti, stai si te vaiti, stai si sforai in sosoni… nu vei reusi niciodata nimic.

I-am inghiontit, i-am provocat, i-am incurajat sa faca.

Pentru ca si acum, la varsta lor, chiar daca principala responsabilitate este invatatul, ei pot face, se pot implica, se pot dezvolta in mai multe directii.

De ce scriu acum despre asta?

Pentru ca am ramas placut impresionati de ei.

Pentru ca a fost un dialog tare misto.

Pentru ca au pus niste intrebari foarte bune si pentru ca raspunsurile alea ar putea fi informatii pe care ei chiar sa le foloseasca.

Si mai scriu dintr-un motiv… sa-i laud. Pentru ca merita.

Si, desigur, acum va intrebati cum de ajung varza copiii nostri, daca ei sunt intr-atat de frumosi… te intrebi cum de la BAC se lasa cu valuri de dezamagiri, lacrimi si acuzatii…

Eu cred ca problema este in mare masura a sistemului si a parintilor si in mult mai mica masura decat ne place noua sa recunoastem, a copiilor.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • răspunde-i
  • Bomarzo
    • 25.02.2014

    Sistemul de invatamant ii strica, cobstrangerile, metodele noastre de educatie in mare parte tarate, mostenite de la parinti, competitia fals creata si prost inteleasa. Scoala incepe la varste tor mai mici (4-5 ani in alte tari), in loc sa se joace liberi ii taram la meditatii si .. activitati, sport, muzica, limbi straine etc etc.Toate astea le omoara creativitate si libertatea. E trist…

    răspunde-i
  • Sergiu
    • 24.02.2014

    Din pacate in scolile noastre se face mult prea multa carte degeaba. Probabil ar trebui sa luam exemplul celor de afara si sa adaptam si noi cursurile la cerintele din prezent. Nu ii mai poti baga pe gat unuia carre vrea sa devina matematician, foarte multa literatura. Este bine sa cunosti si marii poeti, dramaturgi, etc, dar totusi, cand vrei sa urmezi o anumita ramura ar trebui sa primesti niste cunostinte mai avansate pe acea latura si sa nu mai fii obligat sa inveti alte chestii care nu fac altceva decat sa te debusoleze la un moment dat. Frumoasa initiativa voastra de a merge la acea scoala pentru a purta un dialog deschis cu cei mici.

    răspunde-i
  • Lorena
    • 24.02.2014

    depinde foarte mult de profesori. parintii stiu ca doar invatand odraslele lor vor reusi sa faca ceva in viata si sa fie de folos si societatii, dar ei nu stiu sa ii educe, nu ii pot ajuta la matematica, nu stiu ca daca memoreaza nu stiu ce carte de comentarii nu ii va ajuta sa analizeze si sa critice ei insisi, asa ca ii trimit la scoala. parintii spera ca scoala le va ajuta copiii iar scoala da vina pe parinti ca nu isi trimit copiii in excursii, exchange-uri prin america, germania, franta…. (ca sa invete lucruri pe care nu sunt in stare profesorii sa ii invete, desi ar trebui, banuiesc)

    ce m-a demoralizat pe mine in scoala a fost faptul ca invatatoarea avea preferatii ei, elevi ai caror parinti ii ofereau cadouri valoroase. pe astia ii scotea la tabla, pe astia ii ajuta, pe astia ii alinta. restul se descurcau singuri, fiecare cum putea. iar daca reuseai sa inveti si tu o lectie cap-coada pe de rost si o scriai cuvant cu cuvant in lucrare, te acuza ca ai copiat de la colegul din spate; in tine nu avea incredere pentru ca parintii tai nu ofereau cadouri.
    In clasele 5-8 ni s-au schimbat profesorii de franceza in fiecare an si niciunul nu isi dadea silinta sa ne invete franceza. dupa 4 ani de franceza niciunul dintre colegii mei nu stiau franceza. fiecare dintre profesori avea propriile preocupari, ba nu venea, ba nu faceam nimic in timpul orelor, uneori citeam lectii si desi toti eram cu mainile pe sus ca sa ne asculte doar preferatii lor aveau privilegiul de a citi. Iar o profesoara insista sa nu o salutam in public, iar daca o faceai intorcea capul si se prefacea ca nu aude – am trait umilinta asta in autobuz.. am salutat-o din respect si ea s-a prefacut ca nu ma aude.
    la unele ore scriam atat de mult ( inca din clasa a v-a) – profesorii veneau cu niste notite, fraze intregi, fragmente, rezumate de ale lor pe care, cel mai probabil, le foloseau pentru fiecare generatie – incat si acum am semne – nu aveai timp de pauza, si tineai pixul foarte strans ca sa scrii tot si sa nu iti pice din mana… iti poti imagina ce bube ai pe degete dupa 4 ani; iar ca sa primesti nota 10 trebuia sa memorezi cuvant cu cuvant ideile, cuvintele, fragmentele, rezumatele dictate de profesori.
    la matematica toti elevii, chipurile, au devenit mai buni dupa ce au fost la pregatire la acelasi profesor cu care faceam matematica. in prima zi cand am fost la el, si-a dat seama ca nici radicalul nu-l intelegeam. nu invatai in clasa cat puteai sa inveti la el acasa. mi s-a parut tare ciudat.
    in liceu toti profesori erau la fel de preocupati de orice dar mai putin de elevi. clasa mea nimerise ca profesor un individ care nici nu mai avea ce cauta la catedra dupa ce facuse un accident. iar materia predata de el era una dintre cele acceptate la bac. probabil l-au pastrat ca profesor din mila pentru el, dar pentru elevi nimeni nu a avut mila. profesorilor le e mai mult drag de propriul buzunar decat de viitorul elevilor. desi, logica ar fi ca preferi sa devii profesor din drag pentru elevi, pentru viitoarele generatii, sa ii inveti ceva, sa aduci tu o schimbare in societate. dar, se pare ca majoritatea accepta sa devina profesori in lipsa de alte optiuni care nu implica mult efort (cred ei) dar care le si ofera un salariu mai bun decat ar primi daca s-ar angaja ca muncitori intr-o fabrica de haine.

    dupa 15 ani de studii, dupa 3 ani de licenta in care am incercat sa invat cum se invata, cum se analizeaza, cum se critica, cand e bine sa imi dau cu parerea, cand nu e bine, abia la master am ajuns, in cele din urma, sa invat cum se scrie cu adevarat un eseu critic.

    Asadar, experienta celor ca mine (care, probabil, se aseamana cu experienta majoritatii fostilor elevi sau actualilor elevi) trebuie sa spuna multe despre cat de bine functioneaza sistemul educational romanesc, cat de des se discrimineaza in scolile romanesti (si rasial dar si in functie de cat de bogat esti, daca esti sau nu vecin sau ruda cu profesorii/invatatorii), dar si despre moralitatea profesorilor

    răspunde-i
  • Diana
    • 24.02.2014

    Cabral, si eu cred ca education is overrated. Si pe cat evoluez si ma izbesc de te si miri cate si mai cate, vrute si nevrute, acelasi gand il am: education is overrated.
    Nu spun ca solutia e ca nimeni sa nu mai invete. Complet gresit! Copiii trebuie sa-si ia examenele cu note mari, pentru ca din pacate doar asa pot obtine un job si un statut ok pe forte proprii, dar ceea ce conteaza cu adevarat, e modul de a gandi, deschiderea, personalitatea… Si toate astea se capata prin educare continua, nonformala…din sport, voluntariat, muzica, teatru, proiecte, calatorii, orice!

    răspunde-i
  • Monica
    • 24.02.2014

    Filiera tehnologica, clasa a 11-a.
    – 2h de romana pe saptamana.
    – 2h de matematica pe saptamana.
    – 1h de chimie pe saptamana.
    – 2h de fizica pe saptamana.
    – 14h de tehnologie pe saptamana ( !!! )
    – etc, etc

    Materii de Bac? Romana, matematica, fizica/chimie/biologie (clasele 9-10).
    No…serios ?
    Daca parintii nu isi permit sa plateasca un meditator sau daca nu esti destul de descurcaret sa iti gasesti un job part-time pentru a-ti plati singur un meditator, un profesor se poate asigura ca fiecare dintre cei 25-30 de elevi ai clasei sunt pregatiti pentru Bac in 2h pe saptamana?

    răspunde-i
  • Ionut
    • 24.02.2014

    Intr-o societate aflata intr-o continua degradare morala, copiii sunt cei mai afectati de neglijenta si lipsa de responsabilitate a parintilor. Pentru ca, de cele mai multe ori, in vremea de azi, copiii cresc in lipsa parintilor (care de cele mai multe ori, alearga dupa bani si pentru viitorul roz al odraslelor – asta cel putin in planurile initiale ale parintilor) si pentru ei, informatiile se succed intr-un ritm alert. Si la varste fragede (pana in 18 ani luam de bune toate informatiile), fara o indrumare coerenta din partea parintilor, copiii orbecaie si fac lucrurile dupa cum cred ei de cuviinta.
    Nu trebuie blamati copiii, ci dupa cum spuneai si tu, ar trebui sa ne uitam in randul parintilor si al sistemului in care se pregatesc pentru viata.
    Totusi ar trebui sa ne gandim ca ei sunt viitorul tarii (suna patetic, dar este realitate) si de noi, de toti depinde cum va fi acesta.

    răspunde-i
  • Rina
    • 24.02.2014

    parerea mea – bacul este total diferit de ceea ce ai facut tu acolo. tu ai avut o discutie libera cu acesti copii (presupun si eu, ca doar nu ai avut materie exacta al’de matematica sau chimie).una este ca un coopil sa poata purta o discutie libera despre x subiect si alta este sa poata face o compunere coerenta dupa structuri bine determinate, cu gramatica si scriere corecta, in conditii de stress, in fata unor profesori noi si inspaimantatori care il depuncteaza pentru orice greseala.. (m-au pocnit amintirile din bacul meu cand mi s-au scazut 50 de sutimi din nota de la romana – examen oral – pentru ca nu i-a convenit profei ca i-am spus ca maitrey si alan s-au sarutat prima oara in luminisul din padure.. cand vezi domne erau in masina..care masina era parcata in luminisul din padure, multumesc frumos! dar, sa trecem peste acest detaliu marunt).
    pe langa asta, materiile “fixe” ca sa le spun asa – matematica, fizica, chimia – asta nu le poti lua avand o discutie libera cu profu’ – ori stii ori nu stii – iar copii frumosi si destepti din ziua de azi considera ca exista google si nu mai trebuie sa stie ei – chiar si pe termen scurt, doar cat sa ia un examen.
    nu stiu, asta cred eu.
    corecteaza-ma daca gresesc.

    • Rina
      • 24.02.2014

      m-ai inteles gresit.
      ceea ce am spus eu nu era o jignire la adresa copiilor.
      sincer – da, prefer sa am ce discuta cu un copil decat sa imi recite modul de calcul al functiilor cu nu stiu cate derivate sau tabelul elementelor chimice pe de rost.
      si sunt sigura ca nu te-ai dus sa faci propaganda :)) nu se potriveste cu persoana care am vazut-o eu in spatele acestui blog si a emisiunilor TV.. nici prin cap nu-mi trecea asa ceva.
      astea fiind spuse – bacul si rezultatele de la bac, desi nu folosesc decat de moment – sunt deplorabile in ultimii doi / trei ani. asta din cauza faptului ca generatiile noi se bazeaza altfel pe accesul la informatie, pe stocarea ei..iar “oamenii mari” am ramas pe niste structuri de evaluare a cunostintelor copiilor care s-au cam “fumat” o data cu aparitia internetului.
      ce am vrut eu sa spun cu comentariul meu este simplu – din x motive – nu poti compara discutiile libere cu coditiile / regulile de examen. iar copii nu stiu sa faca distinctia si sa asimileze ceea ce trebuie asimilat pentru a trece un moment din viata cu brio. un moment care le poate afecta negativ viitorul. si asta e..nici nu gasesc cuvintele potrivite..
      si ideea e ca nu stiu unde “shade” vina…la parintele prea ocupat cu munca si prea obosit pentru a vedea daca al lui copil si-a facut temele..la profesorul care nu stie sa atraga copilul si sa il faca sa ii placa materia…la copilul care are prea mult timp cu telefonul pe interenet…la sistemul de educatie invechit…la mijloc?

    • Cabral Ibacka
      • 24.02.2014

      A, Rina, si sa nu intelegi gresit… n-am fost acolo sa le spun ce le place sa auda, ca nu-s politician la vanatoare de voturi.
      M-am dus si le-am spus cele mai putin polulare chestii… aia cu invatatura, aia cu munca, aia cu ambitia si cu dedicatia.
      Ei n-au spus “Nu”, n-au intrebat “De ce?”… au intrebat “Cum?”. SI asta e de apreciat.

    • Cabral Ibacka
      • 24.02.2014

      Cred ca gresesti (dar si asta este doar o parere personala, nu o afirmatie cu titlu de adevar absolut)
      Mai presus de ce face o profa ciudata la BAC, mai presus de puncte, sta deschiderea creierului, sta atitudinea individului.
      Iti spun sincer, consider ca notele reprezinta doar capacitatea omului de a inmagazina informatie pe termen scurt. Si de cele mai multe ori este masaj la picior de lemn.
      Invatarea informatiei respective trebuie facuta mai ales pentru dezvoltarea unor tipare de invatare, nu pentru informatia propriu-zisa. Am 36 de ani si am folosit ce-am invatat la scoala… nu.
      Deci, pentru mine este mult mai important ce si cum spun copiii la o lectie deschisa, decat sa-mi execute fara mila o ecuatie cu 3 necunoscute…

    răspunde-i
  • Monoranu
    • 24.02.2014

    Sistemul nostru nu este adaptat timpurilor. Uite, noi am crescut cu carti, nu aveam televizor asa ca trebuia sa ne stimulam imaginatia citind. De asta nu ne sperie gandul de a citi o carte. Elevii de acum au crescut cu televizorul si am descoperit ca asimileaza mai bine tot ceea ce vine pe canalul vizual. Sunt perfect la fel de “potenti” intelectual precum am fost si noi, doar ca sunt obisnuiti cu alte canale de comunicare. Pur si simplu cartile ii sperie, atat timp cat din dpdv vizual nu sunt deloc atractive. Ma uitam la manualele din USA, toate sunt pline de fotografii, definitiile sunt scrise in chenare colorate, exemplele la fel etc. Normal ca le vine mai usor sa retina informatia. In plus, copiii de azi sunt mult mai stresati decat am fost noi. Sunt multe lucruri in jur care ii distrag si asta ii streseaza enorm. Noi aveam parte de liniste, cand era de invatat, invatam. La naiba, la mine la bloc era si program de liniste, copiii nu aveau voie afara intre 2 si 5 dupa-amiaza, n-aveai voie sa bati covoare intre orele alea, totul era pe silent. Eu sunt cadru didactic, ce-i drept in mediul universitar unde lucrurile sunt un pic diferite, dar vad cum vin din mediul preuniversitar si ce lacune au. Si totul nu pentru ca nu vor sa invete, ci pur si simplu pentru ca ai mei colegi din ciclul anterior nu au stiu cum sa-i determine sa invete de placere, sa comunice pe canelele potrivite. Dar sa speram ca se va schimba, pentru altfel copiii astia buni vor acumula o caruta de frustrari si nu e bine deloc …

    • Cabral Ibacka
      • 24.02.2014

      Exact.

    răspunde-i
  • Loading...