Este evident ca la inceput vom fi tentati sa radem.
– Ce zice?
– Zice ca vaca se mulge usor, e gravida si da 15 litri de lapte pe zi!
– Si ce-i cu ea?
– Vrea iPhone sau HTC la schimb!
– Muahahaha…
Daca stam putin sa ne gandim… “Muahahaha!” se transforma in “Valeleu, muica!”, si inca foarte rapid.
Trendul asta – daca-mi dati voie sa folosesc termenul, este foarte puternic de multi ani, si continua sa se manifeste din ce in ce mai apasat: taranii pleaca de la sate.
Pleaca ori pentru a munci pe-afara, ori pentru a se muta la oras.
Problema asta nu e numai a celor care stau in mediul rural ci a devenit deja si-a noastra.
Nu ma refer nici la supra-popularea oraselor si nici la alte chestii… ma refer exlcusiv la mancarea noastra, cea de toate zilele. Importam mai mult in fiecare an. Mai mult si cu mult mai prost. Prost si chimic. Chimic si nociv. Si aici vorbim despre ceea ce mancam.
Pentru ca refuzam sa platim mai mult pe o mancare mai sanatoasa, preferam sa luam mai ieftin din import.
Iar treaba asta duce – simplu! – la saracirea celor din argicultura noastra, singurii care ne-ar mai putea da un mar, o cana de lapte sau niste pepeni adevarati si nu de plastic.
Asadar… treaba asta vine nu cu”Muahahaha!” ci cu “Valeleu, muica!“.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.