Sari la conținut

Eu incerc sa ajut, in cele mai multe cazuri, copiii. Nu stiu cat de mult reusesc, cred insa ca-i intotdeauna loc de mai mult.

Sunt multi care spun „Ca vedeta trebuie sa faci asta”. In primul rand nu ma dau vedeta, am spus-o in mai multe ocazii ca ma consider, in cel mai bun caz, o fata publica. In al doilea rand nu cred in aceasta obligatie. Cred in alegerea personala, in disponibilitatea si dorinta proprii pentru a ajuta. Nu cred ca cei care apar la televizor, prin ziare sau prin reviste au o obligatie in a face ceva pentru altii. Stiu ca multe persoane publice apar la evenimente caritabile, dau declaratii si se prefac interesate de cei cu probleme doar pentru imagine, dar cand e de facut ceva… dispar la fel ca si victoriile din fotbalul romanesc. E vorba tot de alegerea personala, fiecare face ce vrea, cat il duce capul si/sau inima. Treaba lor.

Inainte sa plec in State cu colegii de la PRoTv International am auzit de cazul Andreei Popescu, jurnalista care a fost diagnosticata cu cancer osos. Am citit si la Dragos pe blog, si pe Cancan (da, cand eu vorbesc despre site-ul lor dau link, poate invata si ei cum se face) dar si prin alte parti. Mi-am promis sa incerc s-o ajut, dar in momentul respectiv eram impartit intre mai multe actiuni de acelasi fel si nu aveam cum.

Cand am ajuns in State, m-am intalnit acolo cu De La Vegas (Daniel Robu si Silvia Launeanu), invitati si ei la Festivalul de Fotbal Romanesc din Las Vegas. Ei bine, pentru ca si ei auzisera de problema Andreei Popescu au venit cu o idee: sa vindem tricourile oficiale ale festivalului cu cate 10 dolari, iar banii stransi sa mearga catre Andreea. Mi-a placut, am cumparat noi (eu si colegii mei din Pro) tricouri pentru noi si-apoi ne-am pus pe vandut, am reusit sa strangem vreo 3-400 de dolari.

Insa pe mine m-au invatat parintii mei sa nu ma multumesc cu un efort mic. Si mi-au zis ca atunci cand fac ceva… s-o fac  bine si pana la capat.

Asa ca… in seara petrecerii finale a Festivalului am luat problema in maini si am facut ce-am invatat in toti anii in care am tot colaborat pe fund raising (ca daca zic strangere de fonduri parca ma doare mana…). In atatia ani de Halloween Ball (da, Balul de Caritate organizat anual de Ovidiu Rom) am invatat cum se face o licitatie, cum se sustine, care sunt punctele cheie dintr-o licitatie cu strigare, care sunt lucrurile de care te agati in astfel de evenimente cu public.

Si am facut-o! Adica am organizat de capul meu o licitatie cu strigare pentru a strange mai multi bani pentru Andreea Popescu.

Dar nu aveam obiectul licitatiei… la ce m-am gandit? I-am rugat pe toti componentii echipelor participante sa-si dea din mana in mana un tricou, si sa semneze fiecare pe acel tricou. Era cel mai bun suvenir de la evenimentul la care toti venisera de departe. Si l-am scos la licitatie!

N-am licitat numai tricoul in sine, am facut o licitatie separata pentru… eticheta tricoului! Mda, daca nu se strangeau destul de multi bani aveam de gand sa licitez separat manecile tricoului…

Ei bine… romanii prezenti la festival au dovedit ca noi, astia de suntem fii si ficele lui Decebal si-ai lui Traian (lasati mistourile), suntem in stare sa ne raliem si sa rezonam impreuna atunci cand este nevoie. Oamenii au licitat sustinut, timp de vreo 90 de minute tricoul (si eticheta) si ne-am surprins sa vedem ca, atunci cand cineva stie cum sa puna problema, exista o disponibilitate mare la noi pentru a ajuta.

Castigatorul licitatiei a fost chiar organizatorul festivalului, Ovidiu Ene (care s-a luptat sa castige tricoul cu romanii veniti din Toronto, Orlando, Londra sau Buzau). Si la sfarsit a mai donat inca 1.000 de dolari si echipa Rapid Las Vegas!

Totalul? 3.440 dolari! Da, nici mie nu-mi venea sa cred, dar n-am vrut s-o fac eu asa incat i-am rugat pe cei mai activi licitatori sa faca parte din echipa care a numarat banii si cand mi-au spus suma totala… m-am apucat sa-i aplaud pe cei din sala.

Pentru ca licitatia a crescut datorita energiei lor, pentru ca n-au fost calici, pentru ca au rezonat cu problema Andreei Popescu, pentru ca… meritau aplauze.

Am intrat ieri in posesia banilor, in 20 de minute plec spre banca pentru a-i depune in contul Andreei Popescu.

Adica aici: RON RO18BTRL04601201S65262XX este deschis la Banca Transilvania pe numele Andreea Popescu.

Si pomenesc de cele cateva idei pe care le-am pus laolalta pentru cei interesati sa promoveze cazuri umanitare pe net (blog umanitar, Facebook, etc.). Printre altele spuneam ca trebuiesc conturi in lei, euro si USD… pentru Andreea Popescu s-au deschis numai in lei si euro, acum – pentru ca noi am strans in dolari – se vor mai pierde cativa banuti in conversii valutare, si asta ma oftica.

In sfarsit… m-am lungit cam mult in postul asta. Ideea este ca vroiam sa-i amintesc pe toti cei care s-au implicat in licitatie, caci ei au dat banii si ei merita aplauzele.

Dupa cum spuneam… atunci cand trebuie, cand este cazul, cand oamenii simt ca este nevoie de ei… romanii se implica si ajuta. Si cred ca asta-i ceea ce conteaza!

Plec spre banca cu cei 3.440 de dolari in 20 de minute, revin mai incolo cu o fotocopie dupa formularul de depunere, cand vine vorba de bani nu se merge pe incredere ci pe hartii.

24 comentarii despre "Daca nu-i ajuti pe altii nu-i bai. Depinde daca nu ajuti pentru ca nu vrei, sau pentru ca nu poti."
  1. ade

    Mi se pare teribil de trist sa ai bani, sa ai posibilitati si totusi sa nu intinzi o mana celor care au atata nevoie de ajutor.
    Cat am lucrat la o fundatie, am organizat diferite evenimente in cadrul Operei Nationale.Unul dintre ele a fost un eveniment caritabil in care o mare parte din fotografii nostrii buni ne-au dat fotografii pe care le-am expus si le-am scos la vanzare.Colegul meu care era si presedintele fundatiei a spus ca vom dona banii stransi copiilor de la centrele pentru copiii. Am muncit foarte mult ca totul sa iasa bine, mai mult decat atat am reusit sa vand fotografii in valoare de 1300 euro, pe langa acesti bani am avut o urna unde au donat oamenii. Sa zicem ca in total au fost 1500 euro stransi.Era Mos Nicolae si chiar simteam o mare bucurie ca facusem ceva pentru niste copii. Din pacate banii nu au ajuns la ei ci s-au oprit undeva la colegul meu :(
    Oricat de mult imi placea ce faceam nu am putut sa trec peste asa ceva, bineinteles am aflat dupa ceva timp ca evenimentul caritabil nu s-a sfarsit cum trebuia si astfel am renuntat la job. Inainte sa predau telefonul de firma am donat de pe el in jur de 300 euro pentru copiii bolnavi. Se pare ca a avut noroc si de data asta pentru ca ceruse ca numerele de firma sa nu poata apela numere cu suprataxa iar cei de la orange au lasat liber exact numarul meu din toate abonamentele care erau.
    In fine, ideea e ca putem sa facem ceva, important e sa ne pese de soarta celor din jur.

    răspunde
    • ade

      Cabral sincer esti un mare exemplu si chiar are mare impact ceea ce faci tu!!

    • Cabral Ibacka

      Nu, Ade, nu sunt un exemplu, sunt unul din multime.
      Dar daca ce fac eu are impact… ei bine, asta chiar ma bucura!

    • Cabral Ibacka

      Ade, daca ma apuc sa spun despre cate cazuri de genul asta am auzit… iti trece cheful de tot.
      Insa am auzit si cunosc si multe cazuri in care cei care se ocupa sunt dedicati trup si suflet convingerii ca trebuie sa faca treaba buna, sa ajute.
      Si pana la urma… ei conteaza.

      Hoti si combinatori vom gasi intotdeauna, in orice domeniu.

      Si daca ai incercat o data… poate a doua va fi cu noroc. Implica-te, chiar e nevoie!

    • neacsu marian
      neacsu marian

      sincer ai facut o treaba buna ca te-ai implicat un lucru mare pt copi dar din pacate nu a fost asa cum ti-ai fi dorit eu daca eram in locu tau ma duceam la politie si il denuntam nu este ceva normal ca acel om sa bage 1500 de euro in buzunar asta este inselaciune pacat de acei copiii si de munca ta uni se gandesc doar la ei sa aiba nu si la alti pacat de acuma in colo ai grija cu cine mai lucrezi uite dasta uni oameni nu ajuta copiii cand vin alti sa stranga banii pt copiii pentru ca sunt multi excrocii alfel nu am cum sa ii numesc eu iubesc copiii foarte mult si ma doare sufletu sa aud asa ceva

    • Cabral Ibacka

      Marian zice bine, ar fi fost ok si un denunt la Politie.

  2. ade

    Da, ai dreptate si totusi nu pot sa nu ma gandesc cum ar fi lumea fara ei, cum ar fi ca toti sa sara in ajutorul celor nevoiasi. M-as trezi zilnic fericita:)
    Eu am sa incerc sa ajut de fiecare data cand voi avea ocazia si voi putea.

    răspunde
  3. Dana

    Cand i-am spus ieri dr psihiatre ca am nevoie de o viza pe certificatul medical al baiatului de autism tipic infantil, pentru a intra in comisie si a obtine gradul de handicap grav si i-am mai si spus ca ma costa 25 mil/luna deja terapiile , mi-a spus ca pe ea nu o intereseaza cheltuielile mele si ne-a programat abia pe 04 noiembrie pentru o viza

    răspunde
    • Cami

      Nu poti sa soliciti asta altui psihiatru? Poate citeste vreunul blogul lui Cabral si te ajuta cu amarata aia de viza (amarata pentru ei, ca nu-i mare poveste si stiu ca pentru tine este importanta).
      Ahhh!!! Si ‘ tu-i mama ei de treaba! (Scuze, nu m-am putut abtine!)

    • Dana

      nu, certificatul trebuie vizat de catre doctori din localitatea de domiciliu

  4. Leenah

    Sunt multi care spun ca nu pot sa schimbe nimic,sunt prea multe cazuri triste,prea multi oameni care trebuie ajutati si nu fac nimic.Daca am avea toti o gandire mai productiva,am incerca sa ajutam fiecare om in parte,cred ca am putea face mai multe.Felicitari pentru initiativa,nu putem schimba lumea intr-o zi dar putem ajuta putin cate putin.

    răspunde
  5. Cami

    Eu nu castig prea mult (am o afacere mica ce merge tare greu acum. Da’ las ca ma fac eu mare! :D).
    La birou am un copiator si mai copiez documente unora si altora. Banii din xerocopii sunt destinati donatiilor umanitare (ma straduiesc sa adun in fiecare luna cateva zeci de lei, 10-20-30… nu sunt multi, e drept.). Iar alta parte din banuti sunt destinati animalelor lasate de izbeliste, care s-au aciuat pe langa blocul meu (le-am sterilizat, le doftoricesc, le hranesc si le-am incropit un adapost intr-o magazie – cu acordul, tare greu obtinut, al vecinilor).
    Poti sa ajuti si cu o vorba buna sau cu o strangere prieteneasca de mana – gestul e mic insa, pentru cel care are nevoie, va insemna enorm. :)

    răspunde
  6. corina

    te-am cunoscut cu ani in urma pe nava Dulos acea biblioteca plutitoare… eu eram cu un grup de copii bolnavi de cancer… tu cu luana si cea mica..ai venit te-ai uitat la copiii..le-ai cumparat cate o carticica si ai plecat fara un cavant…..ce poti sune unui asemenea OM??? decat ca sunt fericita ca exista oamenii ca tine! ca ma simnt onorata ca am avut ocazia sa te cunosc…ca inca o data..ai aratat ce inseamna sa ajuti fara sa faci tamtam si sa chemi toata presa… no coment vis a vis de Omul Cabral…. stii.. o prietena de a mea.. tot persoana publica.. care ajuta sub umbrela anonimatului imi spunea ca..este usor sa apari la tv sa pui pe altii sa dea bani…dar este mai greu sa dai TU bani fara sa ti faci reclama…asha face si ea ..ca tine..ajuta si nu ishi face un titlu de glorie..de l aoameni ca voi, noi cei marii anonimi ai marilor orase avem multe de invatat si mai ales..avem mult respect si admiratie! Sa-ti dea Dumnezeu mult noroc si sanatate tie si celor dragi ai tai si multumesc si eu pentru ceea ce ai facut pentru Andreea,

    răspunde
  7. Anda

    Bravo. Daca ar fi mai multi care ar face cate ceva. Sunt N copii prin satele din Romania care nu au norocul sa apara in vreun ziar sau in vreo emisiune, pe ei nu ii ajuta nimeni. Daca doar ar fi mai multi cu inima ca a ta!!

    răspunde
  8. Pingback: A organizat o licitaţie în Las Vegas pentru colega noastră Andreea Popescu! Cabral a vândut etichete şi tricouri de 3.440 $. – eStiri – portal de stiri

  9. Catalina J.
    Catalina J.

    Buna, din nou, Cabral!
    Saptamana trecuta, miercuri cred, iti ceream ajutorul pentru a promova cazul disperat al colegului meu de facultate (Catalin Sandu), alaturi de alti colegi de-ai mei.
    Acum, in urmatoarea zi de miercuri, avem in cont 140 000 de euro! Plus un site pus la punct, un grup de facebook, o pagina de facebook, si MULTI OAMENI MINUNATI!
    Catalin a reusit sa uneasca o generatie intreaga de absolventi de medicina cum 6 ani de facultate nu au reusit!
    Am descoperit in jurul meu oameni saritori, dedicati, incapatanati si staruitori in opinii (opinii de genul „TREBUIE sa se poata, TREBUIE sa se rezolve!”), cu idei originale, disponibili in a da o mana de ajutor, cu suflete maaari mari cum n-am crezut ca mai exista in lumea noastra astazi.
    In numele lor si al meu iti multumim pentru sfaturile pe care ni le-ai dat si pentru faptul ca iti pasa de oamenii din jurul tau.
    Multumim!

    răspunde
  10. jademan

    Mulţumez pentru articol.

    răspunde
  11. Pingback: 10.553,77 RON virati catre Andreea Popescu. – cabral.ro

  12. Dragos Bucurenci

    Citez dintr-un clasic: Mulțumesc, om bun!

    răspunde
  13. DIMA FLORENTINA VALENTINA

    DRAGUL MEU MOS CRACIUN
    Ma numesc Dima Florentina Valentina si am varsta de 22 de ani , locuiesc in judetul Tulcea orasul Tulcea , Strada Pelinului , numarul 1 , blocul 1 , scara c , apartament 18 , numarul de telefon 0743997523
    La varsta de 10 ani mam inbolnavit cu o boala foarte foarte grea , Cancerul nu stie sa aleaga, atunci cand se hotaraste sa te incerce, nu stie de varsta de functie sau de avere nu stie cat de grea si chinuitoare poate fi suferinta mea , de 12 ani de zile ma lupt cu aceasta boala , pana in prezent am 12 ani de citostatic luna de luna , dar si foarte multe operatii .. ultima operatie la cap a fost acum 3 luni , fiind a 10 operatie dar eu nu ma dau batuta lupt pentru viata mea sa pot trai.
    parca nu ne era deajuns ca sunt eu bolnava si ne descurcam foarte greu sa inbolnavit si mama mea a avut o tumora genitala ,si pe data de 14.11.2012 a fost operata la spitalul iob fundeni mama
    are durerii mari de burta o vad cat se chinuie si cat sufera ..dar nu ma lasat nici macar o ora singura in spital de 12 ani de zile de cand fac citostatice , si am trecut prin multe operatii si chinurii groaznice
    Dragul meu Mos Craciun imi doresc ca de Nasterea Domnului Nostru IISUS HRISTOS sa vi si pe la mine , imi doresc enorm de mult sa nu aduci in dar multa sanatate si putere , pentru a putea trece de acest mare necaz.Dragul meu Mos Craciun cu mare speranta in suflet tiam scris aceste randurii , poate se va gasi si pentru mine niste oamenii cu suflet mare care mar putea ajuta cu cat de putin financiar pentru ami putea cumpara mama medicamentele care imi trebuiesc sa le iau zilnic fara ele nu pot rezista . Mos Craciun eu de 2 ani de zile iau si morfina am durerii foarte marii nici un calmant mai slab nu imi poate alina durerile .Eu trebuie sa fac din 3 in 3 luni RMN-UL tumorile de la cap au recidivat si pe coloana aceste rmn ne costa 20 de milioane , starea noastra financiara este foarte grea banii pe care ii ia mama mea de insotitor nu ii ajung nici macar pentru medicamentele mele .Dragul meu Mos Craciun sper din tot sufletul sa nu ma dezamagesti , sper din tot sufletul ca se va gasi si pentru mine niste oamenii cu suflet mare care mar putea ajuta cu cat de putin financiar , acel putin pentru mine inseamna foarte foarte mult. Mos Craciun eu am un site umanitar unde poti citi povestea veti mele scrisa mai pe larg acolo poti gasi acte medicale doveditoare si conturile bancare ,www.ajutatiopeflorentina.blogspot.com
    Va doresc tuturor Sarbatorii Fericite multa sanatate , pace sufleteasca si indeplinirea tuturor dorintelor
    Dacă doriţi să mă ajutaţi, puteţi face o donaţie, cât de mică, în conturile bancare ale mamei mele.

    DIMA CAMELIA
    TELEFON (0040) 0743997523
    BCR TULCEA
    – RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001
    – EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003
    – USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006
    Vă Mulţumim!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.