Am un prieten bogat*. Măi, dar nu bogat… groaznic de bogat**.
Pentru mulți este enervant de bogat.
Pentru mine este prietenul meu și mă lasă rece câți bani are. Când ieșim în oraș plătim alternativ, eu îl iau la mișto că este penibil de bogat, el face mișto de ratele mele la bancă.
Deci… prieteni.
De la el am învățat o chestie foarte simplă: că este o imbecilitate să vorbești despre ce ai face tu în locul lui X sau Y, dacă ai avea banii lor.
Am sărit ca ars… cum adică?!
– Adică dacă n-am banii tăi nu-mi pot da cu părerea?!
– Ba poți, sigur că poți. Dar ai 99% șanse să vorbești doar prostii. Pentru că argumentele tale sunt bazate pe logica ta, stil de gândire limitat de resursele financiare.
Și mi-a explicat omul…
– Uite, o mașină scumpă, așa cum e asta (era cu un S8 lung, 160.000 euro), are și ea un consum. Atunci când o cumpăr, având în vedere că dau pe ea cât dau, este important consumul?
– Păi nu este, aia e problema mea…
– Ba este. Pentru că nu vreau să mă ia de prost. Că dacă vreau să arunc bani pe geam… îi arunc pe geam, nu în rezervor. Plus că iau în calcul și poluarea.
– Hmm.
– Și mai e ceva… prețul de revânzare. Adică n-o să țin mașina asta mai mult de doi ani niciodată. Și o vând la 70.000 euro, optimist vorbind. Cumpărătorul nu e vreun sărac, dar pentru el va fi și mai important consumul. Și, mai mult, va fi și mai important prețul de revânzare, care la o mașină cu un consum de 20% este întotdeauna mai mic. Deci… chiar dacă am bani, asta nu înseamnă că nu mă interesează cum îi cheltui sau că n-am grijă de ei.
– A, și mai e povestea cu limuzina, că dacă ai o mașină din clasa mare trebuie neapărat șofer. Că parcă în spate stau ca un șef de stat într-un S8 sau într-un S-Klass, dar în față am condiții de Dacia 1300, nu tot de S8. Și de parcă n-ar fi o bucurie să conduci un 750iL, bucurie ar fi doar să stau să mucegăiesc în spate…
Discuția a continuat și cu povestea cu GPL-ul pe mașină și-mi povestea de un prieten de-ai lui care a cumpărat de la el un Grand Cherokee pe benzină și i-a pus gaz. Și lumea a râs de om, că și-a luat mașina aia dar nu-și permitea benzina. Era de râs? Păi nu prea era, că omul mergea cu o mașină comodă și spectaculoasă, cu costuri de Ford Mondeo. Păi cine-i prost? El sau ăla de stă pe marginea drumului și râde?
Mai e și o discuție legată de asigurări… omul are un parc auto de peste 10 milioane de euro. Dar nu are niciuna dintre mașini cu asigurare CASCO.
– Ce prost ești, i-am zis, cum să nu faci asigurare la bijuteriile astea?!
– Păi da, că iar gândești cu sistemul tău de valori. M-ar costa cel puțin 50.000 euro pe lună asigurarea. 600.000 pe an, la un 6%, să zicem. Păi e mai ieftin să fac daună totală trei sau chiar patru mașini pe an… decât să plătesc CASCO.
Da, mi-e clar că e logica lor, nu a noastră. Aș intra mai mult în amănunte dar cred că e clară treaba…
Am scris pe tema asta amuzat fiind de comentariile de la poza cu Seria7 pe care am luat-o în teste. S-a ajuns la discuția despre consum de carburant și-apoi ”la banii ăia te mai gândești la consumul de carburant?!”, și asta mi-a adus aminte de discuția asta gândirea bogaților…
*nu bogat, oribil de bogat. Penibil de bogat. Dar până acum n-am reușit să trag nimic de la el. Nu-i nimic, mai încerc…
**nu face nici afaceri cu statul, nici chestii ilegale, nici nu suge bani europeni. Face bine ce face.
***nu este o discuție despre cum se ajunge bogat în România și despre frustrările noastre pe tema asta, vorbim despre cu totul altceva. Să nu eșuăm, zic…
Apropo, uite-așa arată la interior ce conduc oamenii zi de zi…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.