Cum ceri ajutorul este de multe ori cheia sa primesti ceea ce ai nevoie.
Omul nu mai are rabdare in general, nu-l mai intelege pe cel de langa el, nu-l intereseaza de altceva decat de propriile probleme. Eh, atunci cand situatia se acutizeaza, cand problema devine intepatoare el isi pierde si bruma de rabdare si intelegere si intra ca elefantul in lanul de lalele, calca totul in picioare orbit de propria problema.
Primesc in fiecare zi cereri de ajutor. De la chestii banale gen “baga-ma si pe mine in blogroll” sau “nu ma cunosti dar da-mi niste bani imprumut” si pana la chestii mai grave cu probleme serioase, boli, copii cu probleme si dependenti in situatii disperate.
Pentru ca asa sunt si asa aleg sa fiu, incerc sa rezolv cat pot si cum pot. Deja blogroll-ul meu este un pomelnic neterminat de link-uri (la un moment dat le iau la mana si daca vad ca e vreunu pe-acolo care n-a scris macar un post la cateva zile il rad fara drept de apel), dau 50 de mailuri pe zi in care ii sfatuiesc pe unii care n-au norocul sa aiba un frate mai mare, dau sfaturi si intuiesc rezolvari pentru multi, c-asa-s eu.
Eh, in problemele grave, acolo unde situatia nu se rezolva cu un mouse click-uit de 3 ori si nici cu 3 telefoane, o rezolvare dureaza. Nu poti strange 10, 30 sau 100.000 de euro in trei saptamani, nu poti muta muntii din loc cu o tuse. Si atunci ma lungesc… da, nimeni nu intreaba daca eu sunt ok, daca am timp sa fac toate cele cerute, dupa cum spuneam mai sus… fiecare cu ce-l doare.
Deci, ne aflam in situatia in care in fiecare zi am cel putin 30 de mailuri cu cereri si dorinte, il fac si pe Mos Craciun de rusine! In afara de 5 emisiuni live de luni pana vineri, de un live de duminica de 2 ore, de o mica afacere cu scutere si ATV-uri pe care om am, de toate activitatile de PR ce vin la pachet cu munca mea, de actiunile antidrog, de probleme personale, am si o familie. Deci, toate laolalta mananca ceva timp. Adaugam si cererile de ajutor de pe mail si din telefoane si am putea spune ca nu am programul unui bugetar relaxat. Si cred ca, in mare parte, toate aceste lucruri sunt destul de vizibile. Si atunci, de ce un om care mi-a cerut ajutorul ieri (intr-o problema usoara) sau unul care m-a rugat saptamana trecuta sa-l ajut sa stranga 100.000 euro pentru copilul lui nu are puterea sa inteleaga ca sunt om, ca ziua mea are 24 de ore, ca am si eu o viata de om, problemele mele…?
Adica, imi ceri ajutorul si cand vezi ca nu se intampla nimic, in loc sa mai dai un ping si sa intrebi “crezi ca se poate face ceva, crezi ca rezolvi ceva?” tu trimiti un mesaj plin de venin, de reprosuri dure si latraturi asteptand sa… ce? Ok, inteleg ca problema ta te apasa, dar eu nu am facut altceva decat sa incerc sa te ajut, nu? Nu ti-am promis decat ca incerc, m-am agitat pentru tine, mi le-am lasat pe ale mele pentru ale tale si pentru ca nu s-a intamplat cum vrei tu, cand vrei tu, atunci sunt numai bun sa ma scuipi?
Mai oameni buni, atunci cand rogi pe cineva ceva, el nu e obligat cu nimic. Daca promite ca te ajuta inseamna ca asta face, asta incearca. Nu e obligat decat de propria vointa. Cum si ce crezi ca te lasa sa-l iei la suturi in fund atunci cand nu-ti convine ca a abandonat tot pentru tine? Si ce crezi ca va face dupa ce-l iei la rost si la “batut in obraz”, o sa-l ia un chef maxim sa incerce si mai tare sa ajute sau il ia cheful sa te lase in ale tale?
Inteleg, sunt multi cu probleme. Stiu asta, si pentru ca mi se pare ca am stiut cum sa ma lupt cu viata incerc sa ajut de fiecare data cand cineva imi cere ajutorul.
Dar:
– n-am nici afaceri de miliarde;
– nici nu mostenesc o familie de vechi aristocrati, crescand la un castel cu botosei si bona, pian in sufragerie si ceai la ora cinci;
– nici mama si nici tata nu sunt politicieni;
– nu am prieteni care sparg mii de euro la mese prin cluburi ca sa-i pot convinge sa doneze in stanga si in dreapta banii respectivi;
– nu sunt nici Dumnezeu.
Asa ca atunci cand imi ceri ceva gandeste-te la toate cele de mai sus si nu mai sari sa ma palmuiesti, poate sunt si eu om, si incerc sa le fac pe toate cat mai bine, nu sunt duhul din sticla ci… negrul din Berceni.
Apropos, ti-aduci aminte de “certificate de om bun“? Crezi ca banii aia s-au strans pentru ca am facut eu un blog suplimentar si ca am scris aici pe blog? O mica parte da, grosul l-am strans facand lobby la prieteni, stand pe telefoane si mailuri, vorbind cu toata lumea pe care o cunosc sa puna cativa banuti pentru carutul acela electric. Si daca te gandesti ca le fac pentru presa… asa sa-ti ajute cine vrei tu, caci nu ai vazut prin vreun ziar altceva decat ca sunt curvar si exotic, treburile astea le pastrez pentru sufletul meu, pentru publicitate ies o seara in club si se rezolva.
Apropos, doare sa vezi ca omul pentru care dai telefoane si mailuri incercand sa-i rezolvi problema vine si te palmuieste fara mila. Nu numai la tine ma refer Mihaela (cu toate ca-ti inteleg durerea si greutatile nu inteleg de ce asa fata de mine), ma refer la voi aceia care probabil v-ati dat seama prea tarziu ca nu raspunzi la bunatate cu reprosuri si priviri urate.
Eu va spun simplu… cu placere.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.