Crucea

Dă-i [play] și mai stai pe-aici cu mine și vorbele mele…

Am ajuns acasă și uitându-mă peste imagini am găsit fotografia asta.

N-am text de scris la cadrul ăsta.

Nu am cuvinte de scris.

SONY SLT-A99V | 85mm F1.7 1/8000 ISO500

E o cruce. Respectată și temută, uneori sărutată, alteori neglijată…

Când ne e fundul pe muchie de cuțit ne aducem aminte de cruce, ne cocârjăm umili cerșind ajutor, înțelegere, noroc sau speranță.

Când suntem în perioada de când ne-o fi mai rău – așa să fie! pășim apăsat de cutremură pereții, tăiem aerul cu bărbia sus, sus… privirea ne e și ea tot spre cer, nu spre cruce.

Și-apoi vine lovitura și soarte ne privește iar cum ne aducem de spate și ne îndoim în fața crucii.

Un simbol, o incantație, o poartă, o cheie, un zid sau o invitație… o promisiune sau o amenințare… depinde cine o privește, cum o înțelege, cum simte.

Crucea.

Noapte bună.