Sari la conținut


2021 a avut câte o față pentru fiecare.
Am prieteni cărora li s-a așternut anul ăsta ca o mochetă d-aia scumpă, de te afunzi în ea până la glezne.
Altora le-a venit mănușă. De-aia de folosești când desfunzi WC-ul.

Unora le-a adus bucurie și dragoste și zâmbet.
Altora conștiența că-s singuri în propriile căsnicii, că merg singuri în viață, i-a pus în fața unor decizii care, oricum ar fi, le vor crăpa destinele pentru totdeauna.

Pentru unii 2021 a fost capăt de linie.
Ultima schimbare de treaptă.
Un ultim viraj din ceea ce numim noi drumul vieții.

Cristi Predoi este unul dintre ei.
Un accident stupid l-a luat dintre noi și l-a dus undeva. Altundeva.

Gașca noastră de prieteni a reacționat complet diferit.
De jelit… am făcut-o toți.
Dar în niște moduri atât de diferite încât ai putea zice că-s reacții la evenimente complet diferite.

Cristi, așa cum era el, a însemnat mai mult decât un om care s-a dus la muncă și și-a făcut treaba așa cum a știut el mai bine.
Omulețul ăsta a reușit să tragă în sus o întreagă comunitate.
A reușit să arate că poți produce conținut video de calitate în România și care să fie vizionat peste tot în lume.
A arătat că motocicliștii, și la noi și pe-afară, însumează mult mai mult decât câțiva cu tobe imbecile pe care le auzi urlând noaptea.

A educat comunitatea… și asta nu e doar o vorbă.
A adus constant informație, i-a pus pe oameni în fața propriilor decizii nasoale, a învățat noii-veniți și uneori a dojenit bătrânii pe două roți.

Scriu acum despre el pentru că eu cred că oamenii mișto trebuie să rămână cu noi.
Dacă nu fizic… măcar prin amintiri.
Un text, o poză, o vorbă sau un film… toate astea contează.

N-am mai publicat pozele din articolul ăsta…

Dacă ai poze cu Cristi și vrei să le public în articolul ăsta te încurajez să-mi dai un mesaj aici și-ți răspund cu o adresă la care să mi le trimiți.

Cristi cred că merită asta, merită să povestim despre el.

6 comentarii despre "Cristi Predoi"
  1. costicămusulmanu
    costicămusulmanu

    nu-s biker; nu știu cine a fost Cristi Predoi, odihnească-se în pace, dar faptul că acum, cînd toată lumea-i cu sarmaua sub nas și șprițu’ la rece, tu ai ales să scrii asta, spune multe despre tine;
    RESPECT!
    La mulți ani!

    • Alexandra R.
      Alexandra R.

      Fotografiile acestea…Cristi fara barba!
      Mi s-a derulat nelinistit viata prin fata ochilor, fara sa stie la ce secventa sa se opreasca…si mi-am amintit! Am fost colegi de palier, la camin, in Grozavesti. Sigur nu gresesc! Ne intersectam deseori pe hol, viata in camin e ca un musuroi; am vorbit de cateva ori, fara a pastra legatura. Ma bucura ca a avut o viata asa frumoasa, se vedea ca e un om fain si ma intristeaza tare cat de usor se sting fiinte pentru care…doar cerul parea sa fie limita.
      Voi, prietenii, ii duceti frumos amintirea mai departe. Dumnezeu sa il ierte!
      P.S. Scriind comentariul am realizat ca sunt prietena cu o colega de-ale lui, de facultate. Ii voi sugera sa iti trimita poze cu Cristi – are chiar unele de la Balul de Absolvire ️

  2. Alex Dare

    L-am întâlnit pe Cristi Predoi la cateva evenimente si petreceri, imi placea cand povestea de expediții, a fost un om minunat. Odihnească-se in pace :/

    Respect pt articol Cabral si pentru faptul ca ne-ai reamintit de el

  3. Ion

    Nu l-am întâlnit pe Cristi dar i-am devorat conținutul chiar dacă nu aveam permis sau motor. Vestea m-a cutremurat și mi-a lăsat un gol în suflet. Dar contribuția/conținutul sau o să rămână în amintirea comunității moto!

  4. W

    Astăzi ar fi fost ziua lui, pe care sigur și-ar fi petrecut-o într-o călătorie pe motor, departe, așa cum îi plăcea. Unora ne e dor de el… de încă ne doare. Dar nu putem spera decât că acolo sus este liber și se plimbă în voie! Nu putem să îi mai dorim decât multă pace…

  5. Fritz

    Majoritatea îl cunoaște pe Cristi ca profesionistul, persoana dedicată și ambițioasă care a reușit sa schimbe lumea moto. Eu vreau sa vorbesc despre omul Cristi, prietenul care nu a spus nu, prietenul care a fost mereu alături. Cristi este cel care m-a ajutat sa descopăr Bucureștiul, cel care mi-a insuflat dragostea pentru un drum „scurt” pentru o baie în mare sau o zi de schi. El este cel pe care îl dau mereu exemplu ca făcea totul din pasiune…că era fericitul care nu simțea că muncește pentru că iubea ceea ce făcea. Vor rămâne mereu vii vocea, râsul și poveștile lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.