Sari la conținut

Se apropiau de sfarsitul misiunii, faceau ultimele pregatiri…

Sertanii, ca si civilizatie, erau guvernati de o organizare stricta. Se tinusera de plan pana in ultimul detaliu…
Conform estimarilor, nu alesesera o pozitie apropiata, tehnologia lor le permitea sa observe civilizatia asta de la o distanta rezonabila.
Cu camuflajul performant al navei nu aveau de ce sa-si faca griji ca vor fi detectati in mai putin de cateva cicluri temporale, aveau destul timp pentru a face satisfacator de multe cercetari pana sa decida sa se deconspire si sa incerce un contact cu CREATURILE…

Dupa ce isi perfectasera pozitia, toate aparatele erau pornite si inregistrau toate informatiile.
Se asteptau la diferente majore, totusi, au fost nevoiti sa apeleze la CREIERE, au retrimis toate datele catre STERTH, ce se intampla pe planeta asta le depasea cu mult capacitatea de intelegere si decizie.

CREATURILE traiau la suprafata planetei.
Isi construisera diferite mijloace de transport, atat pe suprafetele fixe ale planetei, cat si pe cele relativ mobile, ba chiar era clara existenta unui sistem de transport care nu folosea contactul cu planeta in sine. Deci, relativ evoluate…

De la inceput s-a incercat gasirea unor puncte comune in limbaj, in speranta ca vor reusi un contact pasnic cu CREATURILE.

Aici au aparut primele semne de intrebare… se parea ca nu exista un limbaj comun tuturor CREATURILOR, era clar ca intr-un fel anume comunicarea lor se desavarsea prin emiterea de unde sonore, deci compatibilitati existau.
Totusi, din motive cel putin ciudate pentru SERTANI, care aveau un singur limbaj universal, sunetele difereau enorm de la o zona la alta a planetei CREATURILOR.
Cel mai usor era sa le intercepteze comunicarile prin unde, dupa un ciclu complet, aveau destule convorbiri inregistrate pentru a incepe „decodarea”.

Cand au inceput sa inteleaga totusi franturi din comunicare, au aparut semnele de intrebare si ideea ca insasi caracterul destructiv al CREATURILOR nu ar fi permis un contact direct cu ele.

Au retransims datele catre STERTH, si au asteptat.
In timpul asta s-au intamplat atat de multe incat pana si celor de pe nava, al caror nivel decizional era aproape nul, le-a fost clar ca nu se putea intra in contact.

CREATURILE SE AUTO-DISTRUGEAU!
La nivel personal, dorinta de anihilare era evidenta… se anihilau folosind metode violente, aveau unelte special construite pentru asa ceva, de aici si concluzia ca aceasta preocupare nu le era noua CRATURILOR.

Uneltele erau uneori rudimentare, obiecte de care CREATURILE se foloseau in diferite alte activitati, dar si obiecte special construite pentru asa ceva.
Multitudinea aparatelor pentru anihilare era incredibila, de la dimensiuni mici si pana la obiecte mari, se pare, toate construite pentru anihilare reciproca.

La inceput SERTANII au crezut ca e o problema de igiena, isi aduceau inca aminte de MAREA ANIHILARE, trecusera de atunci multe mii de cicluri, totusi nu o puteau uita.
La o vizita pe o planeta aparent inofensiva echipajul contactase un agent care ii parazita, ajungand dupa cateva zeci de cicluri sa transforme gazda in ceva amorf.
Parazitul era cu atat mai distructiv cu cat organismul-gazda lupta mai mult, iar stilul viral in care se raspandea le-a dat un timp de raspuns foarte lung.
Cand reusisera sa dezvolte metode de detectie a parazitului, deja 90% din populatia de pe STERTH era parazitata.

Dar chiar si asa, CREATURILE se anihilau reciproc intr-un stil total aleator.
Pe STERTH, dupa ce se propagase dimensiunea dezastrului, fiecare cetatean care se auto-testase si se descoperise purtator al parazitului se auto-anihilase pe loc.

La CREATURI situatia era cu atat mai ciudata, anihilarea era prezenta peste tot.
In aglomerarile pe care acestea le construisera pe suprafata planetei, unde CREATURILE  se anihilau reciproc aparent fara motiv, sau in diferite locuri unde existau concentrari de CREATURI dotate cu obiecte speciale de anihilare si unde anihilarea parea organizata, se parea ca civilizatia in sine avea un anumit apetit catre anihilare.

Pana la urma au primit si raspunsul de pe STERTH.
Asa cum se si asteptasera, au primit ordin sa abandoneze toate activitatile si sa se indrepte catre alta planeta, toate estimarile spuneau clar, caracterul destructiv al CREATURILOR ar fi impiedicat orice fel de contact pasnic intre cele doua civilizatii.

Au fost montate cateva sonde si relee care sa retransmita periodic catre STERTH informatii despre CREATURI, si au hotarat sa revina peste 1000 de cicluri, CREIERELE spuneau clar ca in acest ritm civilizatia CREATURILOR se va fi autodistrus in maxim 900 de cicluri.
Probabil ca o vizita dupa perioada respectiva ar fi fost mult mai putin periculoasa.

Au lasat sondele spatiale acolo, timp de cateva sute de cicluri au retransmis, pe langa multe alte informatii, imaginea aceasta…

pamantul din spatiu

Etichete:
12 comentarii despre "CREATURILE."
  1. Grinch

    WTF .. te-ai apucat de proza SF? :)
    Oricum eu unul ma bucur ca atunci cand vor trece cele 900 de cicluri eu voi fi deja oale si ulcele.

    răspunde
  2. cabral

    Nu man, doar o joaca, n-o bagati in seama…

    răspunde
  3. monkey

    foarte trist

    răspunde
  4. cabral

    Pai astia suntem… tristii galaxiei.
    Dar la un moment dat o sa ne oprim… cand va ramane unul singur.

    Si-atunci sa vezi tristete! Nu de alta, dar nu va mai avea pe cine sa ucida…

    răspunde
  5. monkey

    :)) sti cum e asta? ca treaba aia cu al treilea razboi mondial.. cik asta o sa fie cu bombe atomice, iar al patrulea cu bete si pietre..ca altceva nu o sa mai ramana din noi

    răspunde
  6. cabral

    La cat ne duce capul… nu ar fi o mare supriza.

    răspunde
  7. ..........
    ..........

    imi aminteste de „ce-si face omul cu mana lui” a lui isaac asimov.intr-adevar e ciudata tendinta asta a oamenilor spre autodistrugere

    răspunde
  8. alin farcas

    Bai, omu` gandeste asa (folosesc limba cea mai raspandita, ca sa se propage mai repede): „I like myself, and I would like to like you to! But I sure dislike that you also like yourself, and not me! So, even if I don`t like it, I have to kill you, and after that kill myself, because of killing you! Fuck!!! I sure need a psychiatrist!!!

    răspunde
  9. cabral

    @ Alin – ma sperii…

    @ …. – da, aceea e directia, mi-ar placea sa vad un film cu un scenariu in genul asta. Ar fi „cel mai film ciudat”…

    răspunde
  10. alcaro

    Frumos scenariu ! Chiar daca finalul spune ca nu vom mai fi. Probabil ca asta se va intâmpla daca nu vom reusi sa ne oprim din actiunile furibunde autodistructive. Totusi, exista speranta! Atât timp cât tot mai multi oameni aleg sa se impotriveasca violentei,poate umanitatea mai are o sansa.

    Ooof, n-am vrut sa sune chiar asa de … nu stiu cum sa-i spun. Ideea insa ramâne aceeasi.
    Mai scrie SF-uri, te rog!

    răspunde
  11. Princeton Girl

    Faza cu raul pe care ni-l face singuri e adevarata. Noi hotaram ca masinile sunt utile chiar daca poluam cu ele si ajungem obezi pt ca nu alergam sau nu mergem pe jos suficient, noi alegem fast food in loc de fructe si legume, noi alegem industrii care polueaza in loc de munca omului, noi alegem sa avem someri pentru ca omul este inlocuit cu masinarii – pentru lejeritate. Si apoi ne miram de ce ramanem fara nimic ? Poate ca meritam inundatiile si secetele. Poate ca ar trebui sa invatam ceva din ele. Dar noi ce facem ? Tragem pe altii la raspundere! Astia suntem noi, oamenii… nu ne pedepsiti prea rau pt ca oricum nu invatam din greseli. De ce exista istorie scrisa? Ca sa invatam din ea. Ei bine,noi nu invatam ca razboaiele nu inseamna un lucru bun si ne pregatim pentru al treilea razboi mondial. Visam numai aiureli si nu ne gandim, in al 12lea ceas ca trebuie sa ne facem un bine unul altuia si chiar noua insine si ca viata e mai importanta decat orice. Ar trebui sa traim in pace si iubire, dar noi nu vrem asta. Suntem obsedati de POSESIE.

    răspunde
  12. Liviu

    Ideea e buna. Stilul SF nu prea mai prinde insa. Oricum, in bransa fiind, recomand, si aici ma refer la stilistica, renuntarea la puzderia de italice pentru accente. Cititorul trebuie sa realizeze el insusi unde sa le puna. In rest, incercarea moarte n-are, asa ca keep on.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.