Covorașul gol

Dă-i [play] și citește…

E târziu deja. Am mult de scris, multe răspunsuri de trimis pe mail, s-au strâns restanțe cât pentru vreo 3-4 oameni…

Stau și scriu și lângă mine, pe un covoraș din acelea pătrate de la Ikea, stă Tiara, câinele nostru.

Da, sforăie, pupa-i-aș trufa ei, doarme cu laba dreapta atingându-mi discret piciorul.

Dacă mă mișc se trezește si se uită la mine. Așteaptă să mă opresc  din nou în altă poziție, întinde iar una dintre labe și după ce restabilește contactul fizic adoarme la loc.

În stânga e alt covoraș pătrat. Unul verde.

Pe el stătea Thomas.

Stătea atunci când încă era cu noi.

Probabil că dacă nu ai animale prin casă și-n suflet nu vei înțelege când voi scrie că vederea acelui covoraș pătrat îmi întoarce sufletul pe dos.

Pentru că Thomas a murit. S-a stins în câteva zile oribile, triste și chinuite, făcut ghem și cu labuțele pline de tuburi. S-a stins cu noi alături, probabil incapabili să înțelegem cât îl durea.

L-am ținut pe pitic de labe, i-am vorbit, l-am alinat și am sperat.

Dar n-a mai putut.

Au rămas după el milioane de aminiri.

O poză mai veche…

Cabral Thomas Tiara

Și-un covoraș gol pe care mi-e imposibil să-l iau de-acolo.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Loredana
    • 13.11.2016

    Covorul asta imi aduce multe amintiri http://stildeco.ro/53-covoare , exact ca si in titlul articolului …

    răspunde-i
  • Adela Alexandra
    • 21.11.2014

    Doare si nu trece nici macar in timp. Covorasul gol se tranaforma in spatiul gol din suflet, un spatiu pe care nimic nu il poate umple. La mine au trecut doi ani de cand l-am pierdut pe Trick si in fiecare zi mi-e si mai dor. Pastreaza-l in suflet si povesteste despre el. Va continua sa traiasca prin toate amintirile pe care ti le-a lasat.

    • Cabral Ibacka
      • 21.11.2014

      După câteva zile mi-am dat seama că nu se va umple niciodată locul lăsat de el. De-atunci am cu mine tot timpul medalionul pe care îl avea la gât. E cu mine…

    răspunde-i
  • Diana
    • 17.11.2014

    Nu mai e cu noi de aproape doi ani, dar pernuta lui pe care trebuia sa o mutam dupa cum batea raza de soare in casa, e tot in bucatarie… La un moment dat, raza de soare era pe usa de la bucatarie, si el latra suparat acolo…:)… am incercat sa-i ‘explicam’ ca n-avem cum pune pernuta pe usa:)… s-a suparat pe noi si sa bagat sub pat, in semn de protest cred:)…
    si asta e doar una din miile de amintiri… nici acum nu m-am obisnuit inca… deschid usa si grasu’ meu nu vine… mi-e dor de el tare…

    răspunde-i
  • aby
    • 15.11.2014

    Imi pare rau.

    răspunde-i
  • MARIA
    • 14.11.2014

    3 câini am pierdut (și după toți 3 am plâns) până a adus mama o ea care a făcut în iulie 13 ani. de acuma la durerea asta mă aștept.
    are un pui cu ea (un cârlan de câine :)) ) care e așa atașat de ea, se iubesc grozav, că tare mă tem că o să se ducă imediat după ea.
    cunosc durerea asta și golul din suflet.

    🙁

    răspunde-i
  • David
    • 13.11.2014

    Sunt cateva ore de cand am citit articolul … De atunci nu reusesc sa mai dezlipesc baiatul meu cuminte din bratele mele. Indiferent de ce rasa ( long live Cane Corso ) este, atunci cand un caine sau orice alt animal iti intra in suflet, orice clipa departe de el este grea. Inca nu vreau sa imi inchipui momentul in care trebuie sa ii privesc ochii umezi pt ultima oara. Cheer up … Thomas a ramas pe un presulet in sufletul tau.

    răspunde-i
  • Madalina
    • 13.11.2014

    R.I.P. Thomas…din pacate nimeni si nimic nu poate alina suferinta si durerea cuiva care a pierdut un companion si un prieten, fie el chiar si cu patru labute. Cu lacrimi in ochi l-am mangaiat si imbratisat pe labradorul meu, care a fost si este inca langa mine la bine si la greu. Imi pare tare rau pentru pierderea ta Cabral 🙁

    răspunde-i
  • Black Blade
    • 13.11.2014

    R.I.P. Thomas !

    răspunde-i
  • ANTON TEOFILIA
    • 13.11.2014

    VA INTELEG PERFECT, DE TREI SAPTAMANI PLANG DE MOR DUPA COPILUL MEU BLANOS,DUPA PRIETENA MEA SI SUFLETUL MEU DRAG. 15 ANI AM FOST IMPREUNA ZI DE ZI….. ESTE TRIST SI DUREROS. INTELEG SI IMI PARE RAU CA AVETI UN ASTFEL DE MOMENT. VA UREZ NUMAI DE BINE!

    răspunde-i
  • Anca
    • 13.11.2014

    Îmi pare rău. 🙁 . Mi-au curs lacrimile instantaneu. Așa este, doar cine are animale în casă știe cât de tare te poți atașa de ele, câtă bucurie îți aduc în fiecare zi, dar și câtă durere provoacă atunci când nu mai sunt. 🙁

    răspunde-i
  • Loading...