Clipele trec, oamenii imbatranesc…

Dan Maciuca - Cabral Ibacka - Stefan Banica-1In imaginea de mai sus, de la stanga la dreapta: BogDan Maciuca, subsemnatul si Stefan.

Despre tov. Maciuca vorbesc in postul asta, pentru ca revederea lui mi-a servit drept muza…

Si vorbim despre imbatranire. O chestie prin care trecem toti. Si-apoi murim.

Oare conteaza daca imbatranim frumos sau urat?

Dar a imbatrani frumos inseamna a te lasa anii cu pielea intinsa peste pometi, sau inseamna a te imbuna, a intelege gustul vietii, a deveni mai bun cu ceilalti?

L-am vazut pe  BogDan. Mai batran cu vreo 13 ani, daca numar de cand l-am cunoscut, pe un platou din Pro, urland entuziast ca n-are invitat la cadru.

Sa nu intelegeti gresit, n-a imbatranit. Dar anii au trecut. Si vazand cum au trecut peste el… imi dau seama cum au trecut si peste mine. Da, si peste Stefan, cu toate ca la el nu se vede nimic!

Ar trebui sa fim suparati ca imbatranim? Nu de alta dar atunci cand avem 16 ani ne plangem ca nu trece timpul mai repede, sa devenim si noi adulti si sa ne conducem viata asa cum vrem noi. Atunci faptul ca imbatranim nu ne supara.

Apoi, pe la 40 incepem sa intelegem implacabilul si inevitabilul. Si vedem imbatranirea ca pe ceva pe care daca l-ai intalni in fata… ei bine, l-ai bate bine si l-ai incuia undeva, intr-un subsol adanc, de unde sa nu mai poata iesi pentru a te urma.

Oare la 60 te impaci cu ideea?

Sau, o intrebare si mai buna: e cineva care sa fie fericit ca imbatraneste?

Cu toate ca eu cred ca toata filosofeala asta despre imbatranire ar trebui sa se rezume la o singura chestie: anii trec oricum. Nu cumva cel mai important lucru legat de curgerea anilor este ca… daca tot curg, macar sa nu-i lasam sa curga degeaba?

Disclaimer: n-am spus ca prietenul Maciuca e batran, sa nu ne auzim vorbe, da? E la fel de sexy si tulburator ca acum ceva ani. Doar ca ceva mai intelept.

Cat despre Stefan… e atat de ocupat sa umple Sala Palatului de Craciun incat n-are timp sa si imbatraneasca. 😉

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Irina Radu
    • 02.09.2013

    de imbatranit, imbatranesti si daca te dai de 3 ori peste cap ca harap alb…nicio vraja nu poate impiedica ridurile sa dea navala in obrajii tai. Si daca tot imbatranim macar sa o facem cu demnitate si sa intelegem ca la 50 de ani nu mai da bine sa te imbraci ca la 20 de ani. Asta ar fi un prim pas…

    răspunde-i
  • stirionline
    • 29.08.2013

    inevitabil insa ar trebui sa imbatranim cu folos 🙂 si sa lasam ceva in urma noastra care sa conteze , cel putin pentru unii daca nu pentru toata lumea .

    răspunde-i
  • Gabi
    • 29.08.2013

    Cand ajung la 400 de ani te sun sa-ti spun cum e. mai am 357! Ok? :)))

    răspunde-i
  • Tim
    • 28.08.2013

    Pai viata e misto, da e bine sa o traiesti si sa vezi fiecare pariticica buna a varstei la care te afli momentan. Parte proasta a vietii e moartea… nu-i asa?

    • Nah, moartea devine o necesitate de la o anumita varsta… carcasa e pre uzata, telescoapele nu te mai tin si fizicul tau aduce prea multa suferinta. Cine si-ar dori sa se chinuie la nesfarsit in loc sa faca trecerea intr-o carcasa noua?! E adevarat ca parasirea asta definitiva a unui fizic care te-a servit atat amar de vreme, te intristeaza sau infricoseaza, dar nu-i nicio scofala in asta. Aceasta rupere fizica de tine deschide poarta spre o noua aventura. Da’ e nasol cand traiesti sa nu mai gasesti mai pe nimeni care sa poata vorbi cu tine in aceeasi limba… sa nu-ti permiti luxul nici macar a unei evadari de 5 minute pe zi. Asta obligativitate de a trai pe o treapta inferioara tie, de a te multumi cu nimicul unor automatisme de zi cu zi, impovareaza in timp si oboseste… Ziua cand am descoperit ca oamenii e prosti, rai, manati de interese meschine si goi a fost a mai trista zi a mea fiindca am pierdut naivitatea de a crede neconditionat in altii. Deci… nu moartea ma sperie ci eternitatea ei… 🙂

    răspunde-i
  • Mda… viata-i naspa si-apoi mori… 🙂 Nu sunt asa pasionata de subiect. Eu m-am nascut batrana. Sper ca macar in ultimii ani sa ma regasesc printre altii si sa fim iar vesnic tineri. 🙂

    răspunde-i
  • Ana
    • 28.08.2013

    Ai dreptate ! Ar trebui sa facem ceva ca toti acesti ani sa conteze cu adevarat !

    răspunde-i
  • Poligraf
    • 28.08.2013

    Chiar daca imbatranim frumos sau urat, cel mai important lucru e sa nu imbatranim degeaba.

    răspunde-i
  • răspunde-i
  • ovidiu
    • 28.08.2013

    Frank Sinatra – My Way – “Regrets, I’ve had a few
    But then again, too few to mention”
    Cred ca asta e estenta atunci cand tragi linia.

    răspunde-i
  • Loading...

Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.