Sari la conținut

Scriam acum cateva zile, la invitatia Inka, despre mama si despre cum m-a influentat ea in cariera.

Am venit atunci si cu o propunere, sa premiem cele mai frumoase comentarii.

Asadar, conform voturilor primite de catre comentariile voastre, podiumul este acesta:

Locul I: Simina, cu 27 de voturi

Locul II: GabrielaF, cu 11 voturi

Locul II: Karmapolice, cu 10 voturi.

Sincer sa fiu… mi-a placut sa citesc cine v-a influentat in viata, am citit in marea majoritate ca cei care ne-au condus primii pasi in viata, cei la care ne gandim ca le suntem datori cu totul… ne sunt parintii. Si-am simtit in vorbele multora dintre voi afectiunea pe care le-o purtati.

Si daca imi dati voie va dau si-un imbold: spuneti-le si lor treaba asta, nu ajunge sa scrieti aici pe blog atat de frumos despre ei, dar sa lasati pentru un maine care nu se stie cand va sa vie momentul in care sa le spuneti lor, privindu-i in ochi.

6 comentarii despre "Cine te-a influentat in viata cel mai mult?"
  1. Simina

    Am lasat o data pe „maine” pana maine nu a mai fost o posibilitate.Nu mai fac aceeasi greseala de doua ori!:)

    răspunde
  2. Daniela

    ‘Un zambet dureros de iubitor ii abia mijea in coltul buzelor cand ma ridica sa ma ajute pe mine,somnoroasa sa ma ridic din pat; iar acel zambet mi-a ramas intiparit in minte la fel ca mirosul ceaiului de menta si a painei prajite cu ou de dimineata… Apoi ,prinsa de valul trairi am schimbat ceaiul de menta cu cafea amara si painea prajita cu briose din comert,iar sfaturile mamei au trecut intai pe un loc secundar valorand mai mult opiniile prietenelor ,iar apoi ,acele sfaturi au devenit chiar ceva enervant ,ceva ce auzisem de prea multe ori . Si apoi am uitat de mama! Imi aminteam de ea la sarbatori cand veneam sa-mi iau cozonacii ,prajiturile ,oala cu sarmale si sunculita…atat! Era prea batrana mama sa inteleaga ,,cum stau treburile cu lumea de azi!”…Ea ma privea mereu cu acelasi zambet in coltul buzelor si mereu in graba : mereu era ceva de facut pe langa gospodarie… Nicicand nu i-am spus daca aveam probleme ,niciodata nu m-am plans ei de vreo neimplinire …si totusi ea stia TOT! Crescuse orfana de amandoi parintii de la 5 ani,ea nu a stiut sa se bucure de dragostea de mama ,ea a fost dintodeauna mama ,mama fiind pentru surioara ei mai mica ,mama buna a fost si pentru noi,,,mama buna ” era pentru toti copii de pe strada ,mama cred, a fost si pentru tata care ii era mult inferior la caracter, dar care era ,,barbat in casa”!… Asa era mama: o sfarleaza de femeie dar puternica ,agera ,sprintena si muncitoare.
    Acum 5 ani s-a dus! Obosise sarmana …S-a asezat pe treptele casei sa se odihneasca si de acolo nu s-a mai ridicat…
    La noi ,mortii se tin in casa si lumea vine in priveghi.La casa mamei s-a strans atata lume incat curtea era neincapatoare. Intr-o dimineata ,a venit un copilas de la scoala si a intrat in curte cu ghiozdanelul in spate m-a rugat sa il las sa-si ia ramas bun de la ,,mama buna”.L-am lasat in casa unde era maicuta mea fara viata si el a inceput sa planga cu hohote si sa spuna ,,Tatal nostru”
    – De ce plangi tu asa tare ? l-am intrebat. Era batrana cum de ai venit tu sa o vezi?
    – De fiecare data cand treceam de la scoala imi dadea bomboane si pufuleti ,mi-a raspuns! Era cea mai buna femeie de pe pamant!
    La inmormantarea mamei era atata lume ca nu puteai cuprinde cu ochii,lucru ciudat pentru o persoana de varsta ei . Nu stiam nici de ce ,nici de unde o cunostea pe mama atata lume!
    Am purtat-o la cimitir cu alaiul acela de persoane ce plangeau si jeleau iar eu ,ma intrebam ce se intampla cu ei ! …Dar ,ajunsa la cimitir, am vazut Groapa! O groapa adanca sapata in lut galben argilos ! Acolo urma sa fie asezat trupul mamei mele! Atunci mi-am dat seama ca eu nu i-am multumit nicicand maicutei mele pentru tot ce a facut .In acel moment s-a rupt ceva inauntrul meu si am strigat cat am putut,,IARTA-MAAAA!!!..
    Nimeni nu intelegea de ce eu continuam sa strig disperata ,,iarta-ma!” ,nimeni nu intelegea ceea ce eu voiam sa ii spun in acel moment… Doar ea ar fi inteles ca de fapt eu as fi vrut sa-i spun :,,Mamica mea,te iubesc! Iarta-ma ca nu ti-am spus indeajuns de multe ori ca te iubesc si iti multumesc pentru ceea ce ai fost ,pentru ceea ce ai facut pentru mine ,multumesc pentru zambetul de la coltul buzelor ,multumesc si iarta-ma pentru lacrimile care le-ai varsat in tacere pentru mine!”
    A doua zi, un sofer de autobuz a intrebat o vecina de-a noastra:
    -Cine a murit? Am trecut ieri si am vazut la inmormantare atata lume cum n-am vazut in viata mea! ..
    – A murit o vecina , a raspuns femeia.
    – Si ce-a fost ,primarita sau vreo personalitate de i-aplans moartea atata lume?
    – Nu,a raspuns femeia. A fost o femeie cu suflet bun !..

    răspunde
    • Daniela

      by Daniela Negrea on Sunday, 24 October 2010 at 14:13

      Ma doare-acest buchet de crizanteme!Sunt reci si albe ca o vesnicie .
      Petalele se’nalta razvratite .Si frunzele-s taiate
      precum o nebunie de vant salbatic taie obrazul ars de lacrimi.
      Aceste crizanteme sunt un buchet de patimi.

      Ma doare acest buchet de crizanteme !Ma doare lutul negru gol si bezna
      ca-i rece,umed cu miros de moarte .Inconjurat de marmura eterna
      e lutul unde le voi aseza cu jele…
      Pamant.Mormant.
      Si trupul mamei mele.

  3. Andra

    Eu nu mai am cui sa-i spun si cat am spus tot n-a fost suficient :(

    răspunde
  4. VladB

    Parintii sunt in principal cei care ne influenteaza cel mai mult. Depinde si in ce mod reusesc sa o faca. Nu am avut o copilarie trista, dar prin modul in care am fost crescut m-am ambitionat sa demonstrez ca pot sa ma descurc si singur, sa nu depind de ei. Am luat viata in piept destul de tare si a trebuit sa iau niste decizii destul de grele, insa daca nu treceam prin asa ceva in momentul asta nu stiu unde as fi fost. As putea spune ca tata m-a pregatit in gandire pentru momentele in care nu va mai fi printre noi, fara sa se gandeasca vreodata ca va muri asa repede..

    răspunde
  5. jademan

    The Barbarian Brothers! :D Nu credeam că există, dar da, există! :D Şi tata. :D God bless his soul! :D

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.