Sari la conținut

copii in tabaraA mea copila este, la fel ca orice copil, entuziasta atunci cand vine vorba de plecat de-acasa. Ma refer la excursii si tabere, evident. Asa ca atunci cand s-a pus problema de o noua plecare in tabara… n-a avut nimeni vreo sansa in a o refuza.

A plecat in week-end, cu colegii ei, cu autocarul, in tabara. [sursa foto]

La ceva timp dupa plecare suna telefonul…

– Alo, tati, am avut accident!

Voci ridicate de copii in fundal, auzeam franturi din ce spuneau… „Am avut accident!” se auzea distinct si separat de restul sunetelor ce ieseau prin difuzor, ca si cum un filtru al nenorocirii separa orice zgomot de fond si lasa sa razbata cele mai mari frici pe care le poate avea un parinte…

– Unde esti?

Punand intrebarea deja saream in haine si-agatam in fuga cheile de la masina si portofelul…

– Nu stiu, de unde sa stiu unde sunt?

Mi s-a facut un gol in stomac. Unul mare. Unul atat de mare ca parea sa inghita totul, inclusiv pe mine.

– Te-ai lovit, v-ati lovit?

– Ce zici? Un om a incercat sa ne depaseasca si a intrat in autocarul nostru…

– NU asta ma intereseaza, intreb daca aveti raniti, daca s-a lovit cineva, tu esti in regula?

– Tati, nu te aud!

Ei bine, pana aici am simtit cum mi se usuca gura, cum se creponeaza pielea pe mine, cum imi albesc firele de par din cap. Porneam motorul la masina si incercam sa-mi dau seama daca in vocea ei e si durere sau doar sperietura, ma gandeam cat de departe or fi, in cat timp reusesc sa ajung la ei…

– Dar eu n-am nimic. 

Stop. Respira. Gata, respira.

– N-a patit nimeni nimic?

– Unul dintre colegii mei s-a lovit putin, dar suntem in regula cu totii.

– Da’ stiu ca m-ai speriat…

– Intotdeauna ai fost tu, asa, mai fricos…

Da, cred ca are dreptate. Doar ca n-am fost intotdeauna asa. Fricos am devenit de cand s-a nascut ea. La fel ca noi toti, parintii… de cand se nasc piticii ne transformam din copii in niste fricosi grijulii si sacaitori, care-si pierd tot farmecul.

Grijuliii astia plictisitori se numesc parinti.

46 comentarii despre "Cel mai lung minut din viata mea."
  1. Dana

    Bine ca n-a patit nimic! Stiu cum e, am doua bucati acasa care rad de mine ca sunt sperioasa …. cand imi sta inima la orice lucru mare sau mic pe care il patesc ei …

    răspunde
  2. Dan Teleleu

    Sper sa nu mai ai parte niciodata de apeluri de genul asta.

    răspunde
  3. ConfesiunieUneiImprastiate

    Paradoxul e ca de la o varsta ne molipsim si noi astia, piticii si devenim si noi sacaitori si fricosi! Abia atunci realizam cum sta treaba cu viata asta minunata!! :) Hurray pentru parintii sacaitori si care ne suporta toate porcarioarele, ca o sa vina si vremea taaaa!! :)

    răspunde
  4. Roxani

    Jeeezzz…nu am copii dar mi s-a facut pielea gaina cand am citit randurile de mai sus.
    Trebuie sa fie groaznic sa traiesti un astfel de moment.

    răspunde
  5. Adi

    Nu cred ca s-a nascut inca omul care sa fie relaxat (eventual sa se si distreze), in momentul in care il suna fata si ii spune ca a avut accident si ca a intrat cineva in autocar. Eventual si niste pauze la telefon cand e intrebata daca e bine.

    răspunde
  6. Mihai

    Bina ca pitica ta n-a patit nimic! Samatate maxima si pe mai departe!!!

    răspunde
  7. rocsanab

    Eu am trăit doar experiențe din celălalt sens, copil îngrijorat de un telefon primit de la părinți. Mama nu mi-a răspuns 5 ore și simțeam că e ceva. Într-un final a răspuns tata, mama era la urgențe. Drumul de 2 ore ce ne despărțea mi s-a părut cel mai lung dintre toate. Acum e bine, când nu-mi răspunde îmi este frică din nou. Grijile erau mai bune dacă lipseau din compoziția noastră.

    răspunde
  8. iulia

    Bine ca n-a patit nimic! Multa sanatate tie si ei si sper sa nu mai primesti astfel de telefoane!

    răspunde
  9. Deea

    Ce bine că nu s-a întâmplat nimic grav!

    răspunde
  10. GinaD

    Am stat cu sufletul la gura, mi s-a oprit respiratia, parca vedeam totul cu incetinitorul (tot ce povesteai tu).
    E groaznic sa simiti frica asta pe care nu o poti controla nici cum :( …
    Cred ca si cand o sa am eu 500 de ani si ea 300 tot o sa ma … pe mine de frica si emotie ca sa o stiu bine!!!

    răspunde
  11. Adrian

    Ei, eu ma panichez acum si daca are o pauza mai mare in respiratie in timp ce doarme…
    Paana mea, parca mai ieri eram nebunul care nu se temea de nimic…!

    răspunde
  12. Sgt. Pepper
    Sgt. Pepper

    Wow… oricine părinte zdravăn la cap simțea și se comporta la fel ca tine :). Bine că nu a pățit nimeni nimic :) !

    răspunde
  13. Emilian Nedelcu

    După o asemenea sperietură să-ți mai spun de concursul de biciclete pentru copii pe care-l organizez sâmbătă, 27 aprilie?

    Hai că mă risc :) Uite detalii aici, poate vii cu fetița: http://www.biciclistul.ro/2013/04/01/maratonul-iepurasilor-concurs-pentru-micii-biciclisti/

    Va fi safe!

    răspunde
  14. stefi

    Mama, ce m-am speriat si eu. Si cat de calma era ea, micuta, la telefon..
    Bine ca-i bine, asa sa fie si de-acum incolo! (de parca am putea sti..)

    răspunde
  15. Tasse

    Pare tare fain in tabara aia… Unde e facuta poza?

    răspunde
  16. Ane

    cunosc senzatia….absolut ingrozitoare!

    răspunde
  17. so

    O lecţie de învăţat pentru toată lumea: când eşti implicat într-un accident şi vrei să anunţi pe cineva, începi cu „Am avut un accident, dar eu sunt bine…” şi abia apoi detaliile. Altfel interlocutorul poate avea un atac de cord sau de panică.
    În teorie, trebuie să rămâi calm, să obţii cât mai multe informaţii (de la copil sau altcineva implicat) şi să iei o decizie raţională. În realitate, toţi ne că…m pe noi când primim un astfel de apel, intrăm în panică şi devenim extrem de agitaţi – deloc util pentru absolut nimeni (eu am urlat la un medic pentru că mi se părea – sau chiar era – superficial în evaluarea victimei).
    Bine că nu li s-a întâmplat nimic grav copiilor.

    răspunde
  18. MARIOARA DICU
    MARIOARA DICU

    Asa sunt toti parintii.Si ei, copiii,vor fi la fel de plictisitori cand vor deveni parinti.

    răspunde
  19. Liliana

    Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu a patit nimic si ca esti aproape si poti fugi in momentul avizului, pana cand ai spus ca nu a patit nimic mai aveam putin si ramneam si eu fara respiratie si ochii deja erau plini de lacrimi si ma gandeam la mine ca sunt fff departe cum as fi reactionat daca as fi fost in locul tau, raspunsul e ca nu mai apucam ziua de maine.Doamne ajuta sa nu mai ai parte de asa sperieturi, nici tu , nici nimeni, toate cele bune!!!!

    răspunde
  20. Maria

    Credeam ca sunt singura nebuna de pe pamantul asta cu frici mari cat universul cand e vorba de copii… m-am mai relaxat acum stiind ca sunt mai multi nebuni :)

    răspunde
    • Sgt. Pepper
      Sgt. Pepper

      toți părinții zdravăni la cap sunt nebuni când vine vorba de copii :)

  21. Betty

    ma bucur mult ca asta a fost tot. la prima excursie a fetitei mele, la gradi, am fost nebuna toata ziua, taica-su dement de-a dreptul, ne gandeam ce-a fost in mintea noastra de-am lasat-o….poate cu timpul ne vom mai linsiti, dar Doamne-fereste sa primim vreun telefon asemanator….da, din momentul in care se nasc copiii nostri, da, devenim niste panicosi, fricosi….

    răspunde
  22. addicted

    Toti suntem titirezi, fie ca e vb.de copilasii nostri sau de parinti. De astfel de experiente tare bine ar fi de-am fi lipsiti…
    Bine ca pustoaica ta si ceilalti copilasi sunt ok!

    răspunde
  23. aby

    Vai, bine ca nu s-a intamplat nimic grav, incepusem sa ma ingrijorez de can am citit titlul.
    Sanatate si lasa ca Dumnezeu are grija!!!

    răspunde
  24. Refu

    Momentele de genul arata cu adevarat cat de mult iubesc isi parintii copiii, chiar daca sunt discutii intre ei sau alte probleme de familie. Totul se rezolva intr-un final.

    Bine ca nu s-a intamplat nimic grav.

    răspunde
  25. dana sfideanu
    dana sfideanu

    Cand am citit randurile tale deja mi te imaginam cum faceai si ce fata aveai, este o reactie ft. normala pt. un parinte si eu la fel faceam. cred ca eu faceam chiar infarct. Am si eu o fata este adevarat mult mai mare ca fetita ta dar sa stii ca sentimentul este acelasi la orice varsta . Sa dea Dumnezeu sa i ocroteasca pe toti copii si sa nu pateasca absolut nimic rau niciodata.Oricum ai o fetita frumoasa foc si sa stii ca ti seamana ft. mult si sa fii mandru de ea . Sunt o admiratoare de a ta, te urmaresc in fiecare seara la TV. ACASA. Fii fericit cu fetita ta cu mama ei si cu Andreea . Va pup din suflet si va doresc multa sanatate la toti.

    răspunde
  26. karmapolice

    sint cu lacrimi in ochi-dupa 3 copii am povesti de astea infinite-stiu ce simti-totul e bine cind se sfirseste cu bine

    răspunde
  27. vasilescumihaela

    N-am ce sa comentez. Ma enerveaza parintii fricosi. :)

    răspunde
  28. Ana

    A venit la tzanc articolul asta. Sa vezi cum va fi cand vei afla dupa luni de zile ca a plecat ‘dorului de suflet’ lasand zeci de mii de euro datorii.

    răspunde
  29. Cristi

    Nu stiu cum reactionam, n-am fost pus intr-o situatie de genu’ si nici nu-mi doresc!

    răspunde
  30. Stefanescu Anca
    Stefanescu Anca

    @Ana…din ce film esti???
    @Cabral ..Sanatate la amandoi sa va bucurati si pretuiti unul de/pe celalalt !!!

    răspunde
  31. Dan M.

    Facand abstractie de subiect, ti-a mai spus cineva ca ai talent la povestit :P

    Ai un fel de a povestii……..mama mama

    răspunde
  32. TheTrooper

    „La fel ca noi toti, parintii… de cand se nasc piticii ne transformam din copii in niste fricosi grijulii si sacaitori, care-si pierd tot farmecul.” Ai zis-o! Ideal ar fi un echilibru de gasit, o cale de mijloc, dar recunosc ca tot inspre fricos ma duc si eu!
    Bine ca e totul OK!

    răspunde
  33. Otilia

    Inteleg ce spui. Si eu am devenit mult mai fricoasa cand am devenit mamica. Dar este de inteles zic eu.
    E o frumoasa fata ta si ma bucur ca este bine!

    răspunde
  34. mihai

    Man! La mine a fost „the real shit”. Adica m-a sunat fii-mea dupa ce daduse masina peste ea (pe trecerea de pietoni, ca sa fie clar), din ambulanta de la bgs. Numa’ ca intrase in stare de soc si nu zicea nimic coerent. I-a luat o tanti telefonul din mana si mi-a zis ce s-a intamplat. N-ai idee cum a mers megane-ul meu din Pipera pana in centru. :(:(:(

    răspunde
  35. Claudia

    Da, atat de adevarat…Imi amintesc de curand o faza cand fiica mea, studenta in Sibiu, a plecat de acasa , din Cluj cu autocarul, ca aproape in fiecare duminica cand vine acasa, si la un moment dat, ora 22 fiind aproximativ, mi-am dat seama ca nu m-a sunat sa imi spuna ca a ajuns…Am sunat eu si nu mi-a raspuns, o data, de doua ori, de 10 ori….Mai oameni mi s-a facut un gol in stomac si m-a apucat o paranoia de vedeam in fata ochilor numai autocare rasturnate in cine stie ce râpă, copilul meu ranit, sau mai rau…Am sunat la ofiterul de serviciu panicata ( cat de frumos a vorbit omul ala cu mine, extraordinar ) sa imi zica daca mi-a ajuns copilul, ala imi zice pai doamna au intrat mai multi studenti, acuma eu nu stiu daca printre ei era si fiica dvs, dar stati putin ca trimit pe cineva sa o caute si sa ii spuna sa va sune de urgenta…Ce mai ? Am ridicat toata unitatea in picioare cu paranoia mea…Nu era decat apelul de seara si ea nu mai apucase sa ma sune inainte sa mearga pe platou, dar , de atunci in momentul in care intra pe poarta unitatii ma suna sa imi spuna : ” Mami, am ajuns, sunt bine…” si eu , atunci sunt fericita ….

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.