Stăteam în noaptea asta și-i ciunteam cu cele 10 milioane de mesaje pe Whatsapp programul de Voyo (mă rog, why lie, el mi-a zis că se uita la Nefligz).
Și mă gândeam, la fix ora 23:27, că dacă era nevastă-mea la fel de înțelegătoare ca și el… aș fi fost, probabil, cel mai fericit om de pe lumulița asta.
Apoi m-am gândit că dacă ar fi fost la fel de harnici și oamenii care m-au ajutat cu renovarea casei… aș fi avut P+6 și piscină pe acoperiș, nu parter mansardat.
Bine, aș fi cumpărat și Apple + Tesla dacă ar fi reușit să-și facă mai mult timp pentru mine, dar… înțeleg, munca și SUP-ul îi taie din minute.
Au fost momente când n-am abandonat blogul de rușinea lui. Pentru că știu cât a muncit să-l facă să stea țapăn acolo, cu toți indicatorii în verde.
Iar răbdarea lui cu mine… toleranța lui față de firea mea haotică… ceva nepământesc! 🙂
Acum, la sfârșit de an, vreau să-i mulțumesc public lui Cătălin Zălog pentru că e unchiul protector și în același timp și mătușa iubitoare a blogului cabral.ro.
Omul care a făcut multe la viața lui. Inclusiv trinitas.tv.
Cel mai bun programator din viața mea.
Și un prieten mișto.
Mulțumesc frumos, mo! 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.