Cât de nociv poate fi un loc de muncă cu colegi nasoi

Unii dintre noi trec uneori prin niște faze foarte nasoale, când toate cele care se întâmplă ies complet pe dos.

De multe ori negativele vin de la muncă, de-acolo de unde apar aproape toate frustrările noastre.

Și pentru că așa-i educația la mulți dintre noi, în loc să-și vadă de drum și să-și caute altceva mai bun… oamenii rămân pe loc. Și asta-i condamnă de cele mai multe ori la cariere ratate, frustrări și bătut pasul pe loc.

Am o prietenă care timp de doi ani s-a chinuit la o multinațională.

Și când spun chinuit nu mă refer la program… eu am un program de muncă de-l face și pe cel mai ambițios corporatist să pălească de jenă.

Nu mă refer nici la volumul de muncă…

Când spun că s-a chinuit mă refer că a trebuit să muncească alături de câțiva colegi de tot rahatul.

De la prima zi de muncă a avut de tras cu ei.

Sigur, ești înclinat să crezi că dacă ăia erau mai mulți… poate ei aveau dreptate, nu a noastră.

Exemple?

I-au făcut memo la resurse umane pentru că a mâncat o napolitană, și nu era pauza de masă.

I-au făcut memo pentru că se îmbracă prea strident, și se refereau la o eșarfă care era, citez, ”prea roșie”.

Și, ca să fie povestea completă, bârfa era o prezentă constantă și agasantă.

Dar să nu înțelegeți greșit… nu aveau ceva special cu ea. Nu se înghițeau nici între ei, se faultau reciproc de fiecare dată când puteau. Iar șefii încurajau asta…

A noastră ajunsese să facă prost ce avea de făcut, evaluările-i ieșeau constant nasol, efectiv nu mai avea randament. Ajunsese să se îndoiască de propria capacitate de muncă.

Apoi i s-a ivit ocazia de a munci mai aproape de casă. Într-un loc de muncă plătit la fel, cu un program ceva mai lejer, în aceeași zonă de activitate (contabilitate) și tot într-o corporație.

Mi-am dat seama de schimbare când ne-am întâlnit accidental prin oraș acum câteva seri.

Zâmbea larg, țopăia ca apucata în mijlocul cafenelei și când am întrebat-o cu cine e mi-a răspuns entuziastă ”Cu colegele mele, sunt geniale!”.

Sărbătoreau avansarea pe care tocmai o primise în noua companie, după doar câteva luni de muncă acolo.

Mi-a vorbit 10 minute despre noul ei loc de muncă și în timp ce-mi povestea realizam că-mi vorbește despre serviciul ei pentu prima dată în nu știu câți ani…

– M-am chinuit ca o proastă doi ani dincolo, când ăia parcă se luptau cu mine să nu mă lase să-mi fac treaba. Și am crezut tot timpul că e vina mea și că trebuie să trag și mai tare. Dar când am ajuns să lucrez cu niște oameni întregi la cap… efectiv îmi place să mă duc la muncă!

Ascultând-o mi se părea că stau de vorbă cu Captain Obvious.

Păi e normal să te reducă la zero un coleg nașpa. E normal să nu mai dai randament. E normal să te gândești că o ehipă nocivă îți va face și ție rău.

Am refuzat proiecte, am evitat emisiuni, am ales să schimb echipa în momentul în care unul sau mai mulți căutau motive nasoale ca să nu… în loc să încerce să da.

Dar eu am fost norocos. Pentru că de-abia când ajungi să lucrezi într-o echipă mișto îți dai seama că și tu poți fi mișto. Că altfel… praful s-alege și de fiecare dată când mergi către muncă simți că mai mori puțin.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Madalina
    • 29.04.2016

    Ce ai descris in articolul tau are un nume si anume: mobbing 🙂
    Am scris o lucrare de disertatie pe tema asta si stiu ce efecte nocive poate avea acest fenomen, un exemplu relevant poate fi Orange Franta unde s-a ajuns la sinucideri in urma cu ceva ani.
    In urma unui sondaj facut de U.E ce viza conditiile de munca, se pare ca in Romania nu exista acest femonen, noi si alti est-europeni nu avem acesta problema cand de fapt realitatea este alta si anume: toate comportamentele ce duc la mobbing pentru noi sunt percepute drept normale ( barfa, insulta, abuzul psihic etc) .

    răspunde-i
  • Cezar
    • 23.03.2016

    nu pot contrazice asta.. totul s-a dus dracului cand colegii mei misto au plecat. Am plecat si eu! Azi, am altii. Misto evident!

    • Cabral Ibacka
      • 23.03.2016

      Bun. 🙂

    răspunde-i
  • mirela
    • 22.03.2016

    Corect!Atmosfera face totul! Si eu am lucrat 3 ani de munca intrun loc naspa, si ajunsesem sa iau cu mine problemele de la munca acasa, cea mai mare greseala! Era primul meu loc de munca , ma gandeam ca asa trebuie sa fie! De cand am schimbat, de aproximativ 7 ani, desi volumul de munca e mult mai mare, rapsunderea la fel, o fac cu drag si ma simt mult mai implinita decat la locul anterior!

    răspunde-i
  • Darael
    • 22.03.2016

    Intrebare provocatoare pentru tine Cabral:
    Daca nu ai posibilitatea unui ALT loc de munca ce te faci ?
    Daca esti intr-un oras mic cu putine alternative, ce faci ? (e numai un exemplu)

    Si chestiile naspa nu sunt doar atmosfera, poti pune aici orice alt aspect aiurea: salariu mic, job extenuant, naveta 2 ore distanta, program cat sa nu ai alta viata….. Nu oricine are posibilitatea de a alege dupa dorinta oricand. Cei care pot schimba sunt cei (putini) norocosi.

    Zic si eu din experienta pe care o am lucrand cu oamenii.

    răspunde-i
  • andreea
    • 22.03.2016

    Si ce faci daca la un interviu esti intrebat de ce ai lucrat doar un an jumate acolo, trei ani dincolo, 10 luni altundeva, doi ani intr-o parte?

    Cel care te va intreba asta sigur se va gandi ca ai o problema pe undeva….

    Deci, ce faci?

    • Cabral Ibacka
      • 25.03.2016

      Nu te faci nimic. A trecut demult vremea când dădea bine să ai 15 ani de muncă în același loc. Pentru că, oricât de aiurea ar putea suna asta pentru noi, cei de prin alte lumi consideră asta o plafonare.
      Ajungi într-un loc, faci perfomanță acolo, apoi îți vezi de drum mai departe, unde vei încerca să fii și mai bun.
      Am avut șocul ăsta acum ceva vreme, am învățat să trec peste preconceputele astea. 😉

    răspunde-i
  • Laura C.
    • 22.03.2016

    Nesimtirea si prostia isi fac loc in orice domeniu de activitate.

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 22.03.2016

    Și dacă ai colege de birou marfă (cum am eu), însă există un neam prost (sau o familie de neam prost) care strică feng shui-ul tuturor? Eu mai rezist până la finalul acestui an, pentru că la anul plec în UK (și nu în Londra).

    răspunde-i
  • gogu
    • 21.03.2016

    cum se numeste corporatia? nu de alta, dar sa ma feresc pe viitor daca tot ma apuc de catat

    • tomytza
      • 21.03.2016

      Una din ele este în domeniul finanțelor. Elenă………

    răspunde-i
  • tomytza
    • 21.03.2016

    Man-ule, sunt pline multinaționalele cu astfel de cazuri, și dacă încep sa îți povestesc, îmbătrânim ( am vreo 14 ani de multinaționale). Am reușit sa rezist impunându-mi o doza mare de tupeu, ignore și curaj pentru a le face fata.
    Pot sa spun ca dacă nu ești puternic, ți se spala creierul încet, încet și ajungi sa o iei razna.

    Sa auzim de bine.

    răspunde-i
  • cornelia
    • 21.03.2016

    Am trecut și eu prin ceva asemănător, când am avut ocazia am plecat, ferească Cel de Sus să lucrezi așa.
    Daaar… totusi cred ca trebuia să trec prin toate pentru ca altfel nu plecam… Rămâneam acolo cu un salar minuscul, cu niște colege nașpa. Asa, am plecat, am dat concurs pe un alt post, am luat salar de aproape patru ori mai mult (de am crezut ca au greșit :)), serios m am dus înapoi cu banii ca mi au dat prea mult, nu era plata pe card atunci ) și e ok. Sunt recunoscătoare.

    răspunde-i
  • Loading...