Sari la conținut

Eu am invatat sa fiu puternic, din punctul de vedere al individului. M-au invatat ai mei sa duc multe, sa le duc voluntar, sa nu fug de munca sau de responsabilitate.

In acelasi timp am mai invatat de la viata ceva… singur esti aproape degeaba.

Desigur, sunt multi indivizi care au ajuns sa aiba succes, oameni care spun ca totul li se datoreaza lor.

Desigur, sunt multi indivizi care au ajuns sa aiba succes, oameni care multumesc de fiecare data echipelor in care au jucat.

De unde vine diferenta? Din viziunea omului expus.

Uite, noi facem acum o emisiune noua, Casa Ibacka. Este o emisiune cu echipa restransa, cu materiale video putine, care se bazeaza pe noi doi (adica pe Andreea si pe mine). Ai putea spune, deci, ca atunci cand se pune problema de laude… sa le luam noi.

Ei bine, nu. Pentru ca noi doi, fara echipa de productie, oricat de restransa ar fi ea, am fi degeaba.

Pentru ca noi, fara echipa de platou, oricat de rupti din stele am fi noi, am fi degeaba.

Pentru ca fetele din echipa de PR au lucrat si ele alaturi de noi, si munca lor este la fel de pretioasa cu a noastra.

Si mergand asa… o sa vezi mai multi responsabili.

Am luat exemplul asta ca fiind la indemana.

Dar daca te uiti in jur… vezi multe exemple. Vrei unul? Lucian Bute.

La cea mai recenta intalnire pe care am avut-o cu el a spus „Nu as fi ajuns nicaieri fara echipa alaturi de care lucrez.„.

– Ce?! Esti singur in ring, tu faci toata treaba! Asta este primul gand, nu?

Ei bine… daca pana si un sportiv al unui sport de contact dar nu de echipa spune ca echipa este vitala… se vede treaba ca asa este.

Unde bat? Bat catre cei care uita ca fac parte dintr-o echipa. Cei care se vad niste luptatori solitari, niste individualitati distincte, cei care nu se vad parte a echipelor cu care lucreaza. Si nu-s putini ei… ruptii din stele.

Am vazut saptamana asta doua exemple de prezentatori TV de la noi care au afirmat cu nasul in aer ca sunt deasupra echipei, ca ei fac totul, ca ei n-au nevoie de nimeni si de nimic.

Ma cunoasteti deja, n-o sa arat pe nimeni cu degetul, nu-i treaba mea.

Dar o sa va povestesc despre o faza intamplata nu demult in TV-ul romanesc. O stiu de la echipa dar si de la eroul principal, cu toate ca n-am lucrat in acelasi loc cu el.

===

Prezentatorul emisiunii, mandru de el, intra pe platou. Nu saluta nici de data asta, ca de fiecare data. Se aseaza pe scaunul lui si zice Puneti-mi casca si lavaliera.

Nimeni nu schiteaza niciun gest. Cei din echipa vorbeau in soapta intre ei, era un murmur discret in platou.

Prezentatorul urla Linisteee!.

Murmurul continua, toti se comporta ca si cum el nu ar exista.

– Ba, cat mai avem pana intram?.

La fel, echipa nici macar nu clipeste. Nimeni nu-i raspunde. El face ochii si mai mari, se uita la ceilalti, nimeni din platou nu avea reactie.

– Baaa, cat mai avem?

Liniste.

– Baaa, v-ati tampit, ce gluma e asta?! Mai avem putin si intram in live! Vorbesc cu sefii si va dau afara pe toti!

La inceput nu s-a intamplat nimic. Apoi, dupa vreo 10 secunde, s-a auzit pe amplificarea din platou:

– Am citit interviul tau de azi. Pentru a 50-a oara ai afirmat ca ai facut totul singur, ca echipa nu conteaza si nu exista. Asa ca astazi nu vom conta si nu vom exista. Astazi… esti singur. Apropos, in 30 de secunde o sa fii live.

Prezentatorul a dat sa mai spuna ceva, era vanat de nervi, a dat cu pumnul in birou, dar in timp ce spumele dadeau sa erupa un gand i s-a infiripat in cap: Ba, eu in 25 de secunde o sa fiu live. In 20 de secunde… in 15 secunde…

A sarit, a luat lavaliera de pe birou si si-a montat-o singur. Nici nu prea stia acum, de 3 ani i-o monta unul, nici nu stia cum il cheama pe ala, nu era treaba lui.

A pus-o cu chiu cu vai, s-a pus la locul lui, si-a scos repede foile si a citit pe fuga din ele. In mod normal ar fi trebuit sa aiba promptere, dar erau inchise.

Citea din texte si tragea cu ochiul la monitorul de control, sa vada cand intra.

Si-a vazut genericul. Nu l-a auzit, ca sunetul era inchis. S-a vazut in live. A inceput sa citeasca din foi. S-a incurcat prima data la al cincilea cuvant. Apoi la al saptelea. Apoi la al noualea… si de-atunci incolo a tinut-o intr-o balba. S-a balbait tot editorialul, au fost cele mai cumplite 120 de secunde din viata lui, a facut textul muci, ii tremura vocea, nu stia in ce camera sa se uite…

A intrat primul material. Toata lumea din platou se comporta de parca nu se intampla nimic deosebit. Telefoanele fixe din regie sunau indelung, semn ca sefii voiau sa afle ce se intampla. Nimeni nu raspundea.

S-a terminat primul material. A inceput el sa vorbeasca din foi. A incurcat foile, a prezentat materialul care trebuia sa intre al treilea. Si-a dat seama la jumatate. A incercat s-o repare si a inceput iar sa se balbaie. Sa se balbaie rau. A intrat materialul numarul doi.

Era cu nervii la pamant. De tot.

Balbele au continuat, cel de-al treilea si cel de-al patrulea material au intrat dupa niste balbe, niste gafaieli, niste poticneli de-ai fi putut jura ca omul e pe electrobotanice…

In timpul celui de-al patrulea material a inceput sa vorbeasca…

– Am fost de rahat. Stiu ca n-o sa ma ierte nimeni dar imi cer scuze. Am fost un egoist de rahat, un taranete nesimtit, un ingamfat penibil. Stiu ca n-o sa ma creada nimeni dar aveti dreptate. N-o sa fac scandal pentru asta, n-o sa fac taraboi, nu voi cere nimanui sa va dea afara. Probabil ca meritam lectia asta. Pacat, insa, ca ma vor da afara pentru emisiunea de azi.

Brusc s-au luminat prompterele. Asistentul de platou a venit si i-a pus mai bine lavaliera, i-a montat si casca. In casca s-a auzit distinct si familiar glasul producatorului:

– In 45 de secunde se termina materialul, ai intro 6. Pe vesel, stirea e misto.

Un operator i-a spus Indreapta spatele, te vezi nasol pe camera.

De la machiaj a intrat cineva si l-a sters pe frunte si pe pometi.

Regizorul de platou a dat drumul la aerul conditionat, de-abia atunci si-a dat seama Prezentatorul ca era transpirat fleasca.

Toate au mers apoi cum trebuie. Au terminat emisiunea la cateva zeci de minute dupa, au iesit la bere. Si-acolo s-au spus toate.

Au trecut de-atunci multi ani, eu stiu povestea si de la cativa din echipa, si de la „erou”.

Este, probabil, cosmarul oricarui prezentator… sa te trezesti singur, in direct. Si sa realizezi de-abia atunci,cand esti in fundul gol in fata tarii, ca cei de langa tine conteaza la fel de mult ca si tine.

Deci… ai spus si tu Multumesc! echipei cu care lucrezi sau…?

Carui prezentator crezi ca i s-a aplicat lectia de mai sus?

25 comentarii despre "Cat de mult conteaza cei de langa tine?"
  1. Alexandru Ion

    Nu ştiu dacă eşti conştient de curiozitatea imensă ce mă macină în momentul ăsta… vreo şansă să-mi zici.. să ne zici şi nouă cine e misteriosul tău subiect?

    răspunde
  2. Valy

    cine ajunge pe culmi si zice ca a ajuns singur e un ipocrit si mincinos. indiferent de situatie, indiferent de domeniu. chiar si un singur om daca ai langa tine – NU ESTI SINGUR.

    Nu stiu despre cine ai povestit, dar am cateva banuieli despre cine nu ai aratat cu degetul… Dar nu arat nici eu mai departe.

    răspunde
  3. Cioranitza
    Cioranitza

    Ai fost tu candva atat de nesuferit? Hmmm….daca nu ne intrebai despre cine e vorba nu m-as fi dus cu gandul in directia ta insa stiu ca despre altcineva nu ai spune nici mort:)

    răspunde
  4. Adrian

    foarte corect , asteptam sa vedem catre cine se indreapta degetul … ,o lectie foarte bine meritata !

    răspunde
  5. Miere Sabadus

    De fiecare data cand ajungem sa urcam o treapta este bine sa privim in urma. In majoritatea cazurilor este bine sa te pui in pozitia celui de langa tine, dar cu tot sufletul, sa poti sa privesti realitatea.
    Nu stiu cati dintre voi isi imagineaza cat de mult conteaza cei de langa noi si in majoritatea cazurilor nu stim sa-i apreciem la adevarata lor valoare, sau nu stim sa le aratam acest lucru.
    Daca privim la noi, cei care ne credem ca mergem in sus, spre realizari si suntem priviti de sute de oameni cum ne inaltam, iar pe cei din jurul nostru nu-i observa nimeni, imaginati-va ca nici in momentul caderii nu o sa fie observati, iar atunci durerea o sa fie groaznica.
    O echipa inseamna o familie, iar o familie trebuie sa fie o echipa pt a realiza ceva.
    Multumesc, multumesc pt ca spui lucrurilor pe nume, asa cum noi le simtim, dar nu le stim spune atat de bine.
    Oare ti-am spus multumesc ? Mersi !

    răspunde
  6. Bogdan

    Mircea Radu

    răspunde
  7. pacaliciosu
    pacaliciosu

    Incerci sa deschizi cutia Pandorei? ….oricum… frumoasa initiativa……
    PS. ai cumva remuscari?…… :)

    răspunde
  8. stefi

    Profit de ocazie sa iti multumesc si sa multumesc echipei ZSS pentru tot sprijinul de pana acum. Inca o data ne-ati demonstrat ca sunteti minunati!

    răspunde
  9. Simona

    E valabil indiferent de domeniu. Suntem oameni si traim inconjurati de oameni. Cine crede ca poate supravietui singur, se inseala.

    răspunde
  10. Papi

    Mă aşteptam ca la rubrica de comentarii să vad un nume repetat, dar totuşi nimeni…chiar nimeni?M-ai făcut curios de mor.

    răspunde
  11. DxN Canadian Stories

    Cand te nasti esti singur, cand esti la pamant esti singur, cand mori,mori singur, nu mori cu cineva de mana. Nu te-ai nascut cu sotia de mina sau nu ai murit cu sotia de mana. Ne nastem, traim si murim singuri. Prefer singur si ratat, decat pe culmi si tradat.

    I used to be in your blogroll, Cabral…

    răspunde
  12. Andreea

    Si eu tot la Mircea Radu ma gandesc…..

    răspunde
  13. dana

    Badea? Sau Mandruta? Oricum n-o sa zici ca sa nu-l faci de ras :)

    răspunde
  14. Bea

    Frumos text. N-am idee cine-i prezentatorul, desi mi se pare incredibila transformarea lui.

    răspunde
  15. Irina Radu

    Cine nu-si vede lungul nasului merita o asemena lectie de viata

    răspunde
  16. alex

    Eu zic ca Badea sau Andrei Gheorghe. :)

    răspunde
    • dan

      de cate ori ai vazut la badea in emisiune, sa citeasca de pe foi sau prompter ????

    • alex

      Ma, caracterul i se cam potrivea, de-aia am zis :)

  17. Cris-Mary

    Nu uit niciodata sa spun multumesc, indiferent cui sau in ce moment. Chiar in business am incercat sa le multumesc partenerilor mei si de fiecare data cand iesim dintr-o situatie grea le trimit cate o poza simpatica de pe internet cu un catel sau o pisicuta care multumeste de zor. E felul meu de a le arata ca a contat sprijinul lor. E atat de simplu sa multumesti si e foarte frumos sa ti se multumeasca.
    O zi faina si multumesc pentru acest articol care ne-a dat o noua lectie de viata ;)

    răspunde
  18. Doner

    E vorba de Mircea Radu ala nu spune buna ziua nici la mama lui

    răspunde
  19. Claudia

    Voteaza cineva pt Maruta?

    răspunde
  20. Bea

    Am o revelatie!!! Florin Calinescu?!

    răspunde
  21. Frusi

    Tipul ala de la B1 cu emosiune seara tarziu?

    răspunde
  22. Alex

    Mie nu imi vine decat un singur nume in minte. Christian Sabbagh

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.