Sari la conținut

Dă-i un [play] și citește…

Când hotărăști că vrei să-i faci rău celui care ți-a greșit?*

De-a lungul vieții întâlnești oameni care-ți greșesc, care-ți fac rău.

Oameni care – voit sau nu – îți provoacă rău.

Că e vorba de un coleg de serviciu care te bârfește, minte despre tine și te face de rahat gratuit… sau că e vorba de un imbecil din trafic care tocmai îți lovește geamul de la mașină cu piciorul…

Că e vorba de o prietenă care încearcă să-ți călărească iubitul… sau că e vorba de un vecin care-ți ia toți morții la rând pentru că ai parcat pe locul lui…

… când hotărăști că vrei să-i faci rău?

Și ”a face rău” nu înseamnă neapărat că-i scoți ochii cu șurubelnița. Unui om îi poți face rău și cu fapta dar și cu vorba…

Când ripostezi, când începi să-i dai înapoi, când decizi că ajunge și că trebuie să fai ceva? O faci?

Ești genul de om care pleacă fruntea și așteaptă să treacă furtuna de la sine?

Sau genul de bărbat care explodează și-l ia pe imbecil de guler?

Ori genul de fată care bubuie direct și-i spune celeilalte tot ce are pe suflet?

Ești genul de om care tace și lovește fără milă pe la spate?

Ce faci când ți se face rău? 

lacrimi si suferinta (1 of 1)

Dai înapoi? Cum?

Dai înapoi proporțional cu atacul primit? Sau dai mai puțin, ca să nu escaladeze? Ori mai tare, să-l înveți minte?

Ori nu dai nimic înapoi și preferi să lași să treacă pe lângă tine?

Scuză-mă că azi pun atâtea întrebări… chiar vreau să știu.

* te-aș ruga să nu iei parte la discuție dacă ai de gând să te ascunzi după degete. E degeaba dacă vrei să minți.

Dacă vrei să te minți pe tine… e alegerea ta, n-am niciun drept să te contrazic. Dar nu mă tromboni pe mine. Nu te va ajuta să te simți mai bine. Nu te cunosc pe tine. Cunosc oameni. Și, desigur, când ne convine suntem indivizi diferiți, codați unic. Vorbește cu un sociolog sau cu psihiatru… îți va spune că suntem la fel, în mare, aranjați frumos pe căprării.

36 comentarii despre "Când hotărăști că vrei să-i faci rău celui care ți-a greșit?"
  1. Alex

    Dacă răul este unul de moment si nu poate fi evitat, gen lovitul geamului sau o agresiune verbală, cel mai probabil o să fiu mult mai agresiv decât trebuie. La nervi nu reacţionez si nu gândesc corespunzător. Dacă am o perioadă în care să reflectez asupra situaţiei, întotdeauna o să încerc să văd partea bună şi o să găsesc argumentele raţionale, sau nu, pentru care persoana a vrut să-mi facă rău. Un rău întors deşi îmi va da o anumită stare de împlinire, pe moment, nu va contribui la valoarea mea ca om. Şi pană la urmă poate răul nu a fost chiar rău, ci doar o acţiune de răzbunare pentru un eveniment anterior. :)

    răspunde
  2. andreeaw

    Depinde foarte mult de răul care mi s-a făcut. Dacă trece unul pe stradă pe lângă mine și-mi zice de dulce, îl las să vorbească singur până se plictisește. Aveam o vorbă când eram mai tânără (a se citi mai slabă cu vreo 20 de kg): „uită-te până îți ies ochii din orbite”. Dacă este un coleg de serviciu (cum mi se întâmplă aproape zilnic) îi dau replica fără să mă gândesc prea mult. Da, mă consider a fi prea rea de la o vreme încoace, însă de ajuns înseamnă gata, stop, de ajuns. La faza cu prietena care vrea să-mi călărească iubitul nu mi s-a întâmplat, însă a fost puțin invers: iubitul meu voia să călărească o altă tipă, care era iubita prietenului lui. Și i-am explicat foarte clar că dacă o mai prind pe aia pe la el o bat de-o ia dracu și-i rup picioarele. Drept pentru care prietenul și tipa în cauză n-au mai trecut pe la iubitul meu câteva luni. Și da, iau foc repede și mă sting la fel de repede și nu țin ranchiună.

    răspunde
    • Elena

      In opinia mea nu ai rezolvat nimic asa. Trebuia sa mergi la radacina problemei, zic eu.

  3. Madalina

    Da.. E mult de spus pe tema asta cu.. Răzbunarea!
    Eu sunt genul de om care înghite multe, asta e defectul meu, găsesc mereu scuze tuturor și de fiecare data eu sunt cea suferă.
    Dar sunt și momente când ma răcoresc și le spun în fata celor care îmi fac răul, ce gândesc și ce ma deranjează la ei. Supărarea mea e temporara :P
    Merg pe premiza ca.. Trebuie mereu sa lași loc de buna ziua.. Niciodată nu știi când te mai întâlnești cu omul ala în viata!
    Asta sunt eu.. Voi?!

    răspunde
  4. Luciana

    Nu dau nimic, prefer sa treaca pe langa mine, desi tot eu sunt cea mai sufera mai tare la final. Dar trebuie sa acceptam ca oamenii nu sunt cum am vrea noi sa fim.. Si daca unul e fraier, nu trebuie sa fii si tu. Zi frumoasa!

    răspunde
  5. Florin

    Nu am considerat niciodată că soluţia contra răului este alt rău. Poate din cauza asta am evitat multe conflicte lăsând să treacă pur şi simplu. Cel mai des încerc să atenţionez persoana respectivă şi să o fac să conştientizeze că a greşit, iar mai departe, încerc să las o distanţă între noi. De asemenea, cum am spus şi mai sus, de multe ori am plecat capul şi am mers mai departe, chiar dacă reacţiile din partea celorlalţi nu au fost cele mai favorabile, însă uneori, nu merită investiţia de energie pentru orice fel de ripostă.

    răspunde
  6. Gaby

    Depinde de cat de mult ma simt ranita. De multe ori incerc sa inteleg motivele celuilalt si las de la mine sa treaca furtuna.
    Dar cand ma simt ranita las doar sa treaca furtuna dar tin minte si cu prima ocazie i-o intorc cat de tare pot. Vreau sa sufere la fel de mult. Nu conteaza cat timp trece. De multe ori trec peste subiect si ne continuam viata normal, dar cand mi se iveste ocazia…

    răspunde
  7. Lavinia

    Cateodata prea tarziu decid sa platesc cu aceeasi moneda, dar cand decid prefer sa fiu mai blanda pentru a nu simti si celalalt ceea ce am simtit eu. Nu o sa inteleg niciodata oamenii ce fac rau cand le este la indemana sa stea in banca lor sau poate sa faca bine. Multi oameni sunt rai, multi sunt raniti de catre altii si au facut un mod de viata din a fi rautaciosi cu oricine.

    răspunde
  8. Florentin

    Sunt schimbator ca si vremea. Acum vreau sa-i fac rau si peste 2 ore vreau sa uit si sa nu ma mai gandesc. Pana acum mi-am mentinut controlul, dar stiu ca pot claca.

    răspunde
  9. Alexandra

    Stii…astazi când ma gândeam cum sa raspund…incercam sa actualizez cum reacționez..si da, de cele mai multe ori mă supăr atât de tare încât îmi trec prin minte fel de fel de lucruri urate, însă realizez că nu am forta, nici fizica, nici de alta natura. Sunt răzbunătoare si astept momentul in care are nevoie de mine sa mă pot razbuna, întorcând spatele….pentru ca da, cei la care reactionam si chiar ne doare (cel puțin cazul meu) sunt cei apropiati. In rest, seful, omul necunoscut, prietena…toti sunt oameni pe care ii poti vedea limitat…asa ca devine simpla reactia. Acum îmi este rusine dar nu pot spune ca voi reactiona altfel.:(….As mintii…

    răspunde
  10. Ionela

    Numai sfinti pe aici…

    răspunde
  11. Dana

    pur si simplu ignor. ignor persoana care mi-a facut rau. si aici am diverse faze de ignorare, functie de cat de dur mi s-a parut/am simtit raul facut, cu sau fara voie. ocolesc orice interactiune cu omul respectiv, il scot din viata mea. nivelul maxim de ignorare e sa nu salut, sa trec pe langa om ca si cand nu l-as cunoaste. dar asta nu se intampla…de la ocuparea unui loc de parcare :) chiar trebuie sa simt tare raul facut, mie sau oamenilor dragi mie.

    răspunde
  12. Elena

    Dificil de comentat, ca asa cum s-a mai zis depinde de situație. Pentru chestiile mărunte din trafic nici nu are rost sa ma obosesc. Ca vine vorba de persoane apropiate, prieteni care îți fac rău aici e alta treaba. Nu cred în răzbunare prea mult, dar cred în a nu fi luata de proastă și în înfruntarea verbala directa, dacă se poate surprinși în flagrant :))

    răspunde
  13. Dragos

    Avertizare -> A doua tentativa -> Atacare .
    Asa mi se pare suficient de corect.

    răspunde
  14. Cezar

    Sunt divortat, am si un copil. Am fost ranit in toate modurile posibile si nu le voi spune aici din motive lesne de inteles. Ce am facut? Intai am vrut razbunare, asta a fost primul instinct. La asta m-am gandit in acea secunda. Dar concret am incercat sa-mi canalizez furia de moment catre altceva. Am alergat, la propriu. Kilometri intregi. Nu glumesc. De fiecare data cand simteam acea dorinta de razbunare ieseam si alergam. Functioneaza si astazi. Orice fapta rea sau vorba rea ar veni inspre mine, voi alerga sau voi face sport. Daca as avea ocazia sa ma razbun, tot nu as face asta. Mi-am construit in timp acest sistem de aparare.. sanatos, zic eu, sportul. Asa stiu eu sa gestionez furia.

    răspunde
  15. Crisu

    Depinde mult de situatie si de persoana care imi face rau sau imi greseste. De regula, spun ce gandesc atunci pe loc si apoi merg mai departe, insa de la o vreme incerc sa fiu mai cumpatata si sa mi las de la mine. Poate ma maturizez :)…sper….
    Oricum, extrem, extrem de rar ma razbun. Poate sa consider raul prea mare, desi pana acum nu prea s-a intamplat.

    răspunde
  16. Costin

    Din pacate nu pot uita si mai ales ierta prea usor. Din cauza asta mi-am pierdut multi prieteni (mai degraba cunostinte). Daca cineva imi face rau cu buna stiinta… chiar nu vad niciun motiv pentru care sa mentin o relatie cu un asemenea om.
    Nu imi place sa ma cert pentru ca sunt constient cate lucruri rele imi pot veni in cap, cand sunt furios.
    Si cum nu explodez… tin in mine si ramane problema amorsata. Poate asta-i motivul pentru care nu pot ierta prea usor.

    răspunde
  17. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    Că e vorba de o prietenă care încearcă să-ți călărească iubitul…
    Unde sunt bre prietenele astea ca eu n-am dat de nici una (ca iubit de…aaa…calarit adica) ? Tot aud de prietene care fura iubiti pentru tot felul de scopuri…eu nimic. Deja mi-a scazut increderea in mine…Me sad.

    Violenta nu-i raspunsu. Daca a gresit neintentionat, trec peste. O data. Hai de 2 ori ca sunt generos, cado. Daca persista inseamna ca e prea prost sa-l mai cunosc. Si periculos. Daca face mizerii intentionat, ii dau delete de peste tot, block user, ignore, de-astea si incerc sa ma apar in fata celorlalti daca a spus porcarii neadevarate despre mine sau daca tot vrea sa ma sape. De fiecare data am reactionat (nu ca razbunare ci ca aparare) si de obicei agresorul se potoleste. Sigur ca in trafic e altceva :)) Dar acolo e vorba de straini nu de colegi prieteni amici.
    Apropo, super-haioase reclamele la Lays.

    răspunde
  18. Steve dan

    Mama mi-a spus, cel ce poate să facă rău dușmanului Și nu o face, e un om foarte puternic.

    răspunde
  19. Stefania

    De multe ori nu-mi dau seama de raul facut, daca e chiar rau. Dar cand e vorba de un rau evident, transant, clar ca lumina zilei, da, dau si eu !
    Exemplu:
    mi-a fost lovita masina, in mers, in trafic, iar individul a sters-o, oricat de multe apropouri i-am facut in a trage pe dreapta !
    Nu m-am lasat, l-am urmarit cat am putut, intre timp am retinut nr de inmatriculare si am reclamat la Biroul Tamponari. Politia si-a facut frumos treaba, l-a gasit si mi l-a adus (legat fedeles, as fi zis, dar din pacate e doar o metafora ca nu a fost deloc asa). Bineinteles ca nu a recunoscut, insa s-a contrazis de cel putin 3 ori in fata agentului de politie, in fine, acum astept un telefon pt a ma prezenta sa mi se repare masina pe banii lui din RCA, In plus, i s-a retinut permisul 30 zile, amenda destul de frumusica, etc. Sa nu mai faca si alta data !

    Cabral, obisnuiam sa fiu moale, iertatoare, etc. Dar enough is enough, cine merita riposta, o are ! Inca mai iert si inca sunt pentru iertare, dar nu pentru cei ce fac rau voit si nici macar cu o scuza nu „arunca” in tine.

    Peace & love.

    răspunde
  20. Teodora

    Nu fac rau inapoi. Cand sunt cea mai nervoasa, am tot felul de fantasme cu ce o sa ii fac eu nenorocitului/nenorocitei care m-a ranit si nedreptatit, dar nu am trecut niciodata la fapte. Mult timp m-am invinovatit pentru astfel de ganduri, dar intr-un final am inteles ca e imposibil sa nu ai si sentimente negative si ca important este ce faci cu ele. Prefer sa le exprim acolo in sinea mea si sa trec la fapte doar prin a face bine pentru mine, nu rau altuia.

    răspunde
  21. Florin C.

    Pentru ca ei sa inteleaga exact ce e în sufletul tău, ar trebui sa le vorbești pe același limbaj și să ripostezi. Dar de cele mai multe ori nu nu vei ajunge la un rezultat concret decât la acela de a-ti descarca nervii. De aceea de multe ori încerc sa evit oamenii care fac rău și să fiu înconjurat de oameni de calitate. Chiar și asa, dacă as întâlni unul care-mi dă cu piciorul în geamul mașinii m-aș da jos și i-aș arăta eu lui!

    răspunde
  22. Elena

    Eu am invatat ca e bine sa dai raul inapoi. Stiu ca toata lumea spune ca trebuie sa ai o atitudine diplomata, ca raul aduce dupa sine alt rau. Sincer, unii primesc ceea ce cauta. Daca te lasi calcat in picioare nu ai respect fata de tine. Plus ca poate acea persoana care ti-a facut rau primeste o lectie. E ok sa te razbuni din punctul meu de vedere, atunci cand consideri ca este necesar. Pt mici atacuri eu zic ca nu merita, viata e scurta si trebuie sa ne axam pe ce iubim. O zi frumoasa!!

    răspunde
  23. vlad

    De fiecare data cand mi se intampla ceva de genul, ma enervez, ma agit, injur. Dar pana sa ajung fata in fata cu persoana respectiva ma calmez si ii dau doar o replica de genul „Nu mai fi prost/proasta”, soptita la ureche.

    răspunde
  24. Cristian

    Am fost invatat sa evit si sa ma feresc de scandal, cearta, bataie, etc.
    Desi mi-am dorit de multe ori si cu persoane diferite, pana la urma nu m-am razbunat si nu am intors-o. Am trecut peste. Poate putin nervos in momentul acela, dar foarte impacat cu mine dupa.
    Depinde si de gravitatea intamplarii si de starea de spirit in momentul intamplarii. Au fost cazuri in care am semnalat politicos sau mai putin politicos, cazuri in care am acuzat pe nedrept, cazuri in care am injurat(mai mult in minte decat cu voce tare). Ce a escaladat peste acest punct, sunt momentele in care am intors spatele, am plecat, caci nu m-ar fi ajutat sa scrie pe piatra funerara: „Aici zace cel care a avut dreptate!”

    Aleg varianta in care trebuie sa semnalezi raul, nu sa-l amplifici.

    răspunde
  25. MariaC

    Nu stiu ce sa zic.. am citit ce au scris cei dinaintea mea si sincer acum stau si ma-ntreb: oare-s normala?
    Nu, nu pot fi asa. Nu mai pot ierta, uita etc etc
    De pe la 18 pana pa la 27 de anisori eram si eu asa: avertizam, comunicam, toleram, iertam, mai dadeam o sansa, plus inca o sansa..
    Acum insa la 35 si tone de m*#e luata de la cei carora le treceam multe cu vederea, am ajuns la stadiul de „m-ai ars (voit) ? te-am ras!”. Si Doamne, ti-o dau de nu te mai ridici! Ca sa ma asigur ca nu indraznesti a doua oara sa calci pe bec! Fara a-mi face un scop in viata din asta, fara a-mi consuma resurse si energie pe diverse razbunari, ci pur si simplu folosind toate mijloacele la indemana in momentul respectiv. Si sunt un om inventiv. Si creativ. Si ambitios. Si foarte rabdator.
    Pentru „durerile” mici pe care le mai incasez, folosesc cu succes metoda „sut in fund si out of my life”. Insa pentru muscaturile mari infipte-n suflet….pazea! Doamne iarta-ma, ca nu stiu unde mi-am pierdut „celalalt obraz”

    răspunde
  26. Carmen

    Faza cu parcarea,mi s-a intamplat mie acum o jumatate de ora.Masina este de aseara parcata pe locul meu.Primul instinct azi:sa-l blochez,sa nu poata iesi;stat pe ganduri cateva minute bune.Renuntat.2.Sa sun la politie!Stat pe ganduri cateva minute bune.Renuntat!3.Sa scriu un bilet in care sa-l porcaiesc.La fel, stat pe ganduri,renuntat.4.In final am scris un bilet in care i-am spus ca a parcat pe locul meu, si din bun simt ar fi putut lasa un nr.de telefon.Final:pus bilet sub stergator,parcat masina in alta parte,venit acasa,intru pe fb si ce sa vezi?Hop tu cu articolul asta!Telepatie dom’le,nu alta!

    răspunde
  27. Georgiana

    Daca este o agresiune directa de obicei spun ca ma deranjeaza/ ce ma deranjeaza etc. (Agresiuni fizice nu prea am avut parte, dar cred/sper ca m-as apara)
    Cand insa este ceva subtil si personal- ma dezamageste/minte/inseala etc cineva la care tin- si mai ales daca o face constient, de obicei am tendinta sa plec, sa ma indepartez, in majoritatea cazurilor definitiv. In cazurile respective simt ca nu am ce sa explic, si prefer sa plec pur si simplu evitand conflicte care nu mai au ce sa rezolve..

    răspunde
  28. lotusull

    Prefer să pun limite, să mă distanțez de persoana respectivă – practic rup orice legătură cu acea persoană și-mi securizez punctele vulnerabile. Dacă e posibil, încerc să înțeleg ce s-a întâmplat, discutând cu ea/ el ( da, sunt foarte curioasă în ce privește motivele și pot duce o discuție de genul; mă controlez în ceea ce spun, e suficient că gândesc – nu știu de ce treaba asta mi se pare tragică – să gândesc despre un om cât de nasol a putut fi la un moment dat). Ca să fac un rău gândit/ planificat în cele mai mici detalii, nu. Mai există situațiile în care ripostez apărându-mă – dacă cineva atentează la integritatea mea fizică și psihică sau a celor dragi. Prin ripostă nu înțeleg o chestie planificată, ci o reacție spontană.
    Mă gândesc acum la cei ce-au trăit traume diverse făcute de semeni de-ai noștri ( situații de abuz fizic, sexual, închisori, violență domestică, etc). Sunt norocoasă, n-am trăit astfel de situații Nu știu cum aș fi reacționat.

    răspunde
  29. Oana

    Eu cred ca cel mai bine este ca atunci cand un om iti face rau (mai cu seama cineva care inseamna ceva pentru tine) sa te indepartezi. E clar ca acel om nu are ce cauta langa tine. Razbunarea nu ajuta la absolut nimic constructiv, razbunarea nu este o lectie, nu este dovada a nimic. Razbunarea nu face decat sa iti amarasca sufletul si sa lase rani si mai adanci.

    răspunde
  30. Georgiana

    „inchid ochii” si merg mai departe. Nu tin supararea sau ranchiuna, iert. Imi pastrez entuziasmul si sunt pozitiva, sau cel putin incerc. Insa nici nu mai pastrez vreo legatura cu persoana care mi-a facut rau. Poate gresesc. Gresesc? Cred in karma. De cele mai multe ori functioneaza. :)

    răspunde
  31. Borha Alina
    Borha Alina

    sunt genul de femeie care atunci cand se enerveaza iti spune tot ce are pe suflet! :)))

    răspunde
  32. miha

    Hmmm… ca tot imi reprosez de la un timp ca prea tac la fazele de rahat ale celor din jur. Uneori aleg sa tac pentru ca mi-este jena de jena lor (de fapta), iar atunci cand mi se pare ca s-a sarit calul, reactionez. Am tot mers pe principiul ca daca ma comport frumos, primesc frumos, fireste, nu este o regula. Am mai incercat sa ma ghidez pe principiul ca e atat de usor sa raspunzi cu o fapta urata, atat de greu sa intorci cu bine. Si eu aleg de multe ori sa spun, nu sa si fac ce tot „amenint”. Si cu asta mi-am adus aminte niste versuri de la Ombladon parca: Imi rupi inima, iti rup capul. :-)

    răspunde
  33. Doina

    Suntem oameni si nu suntem doi la fel. Fiecare primeste loviturile in felul lui si riposteaza diferit. Pe parcursul anilor am primit lovituri…sa le zic asa de la divese persoane. Unele mai mici, altele mai puternice. De la cei mai indepartati, vecini, prieteni, au fost trecatoare…aiureli, daca le pot numi asa…peste acestea am trecut mai usor…Nu am ripostat decat daca am considerat ca erau putin exagerate si am facut-o la modul elegant, fara a ma da in spectacol, ca oricum nu ma caracterizeaza. Au fost doar discutii in contradictoriu pe subiecte care pentru mine nu prezentau maxima importanta. Pntru ei, da…Barfe, tampite ccu care unii se hranesc si fara de care viata lor nu avea sens…Nativ sunt „gemeni”. Poate are vreo relevanta, sau nu…Dar de obicei am observat ca nu prea uit! Am un stil propriu: astept momentul oportun si raspund acelora cu indiferenta atunci cand stiu ce mi-au facut. Unii vor spune: „pai exista iertare” Corect! Dar si uitare totala? Rar celor mentionati mai sus le-am raspuns cu riposta, cand au avut nevoie ulterior de ajutor…Caci daca o faceam nu eram cu nimic mai presus de ei…Nu m-as fi simtit mai bine, daca o faceam. Nu ma hranesc cu razbunare! Dar mai greu sunt de primit loviturile celor dragi, foarte apropiati! Si le-am primit in ultimii ani, in mod repetat si le-am dus greu! Aici poate unii vor considera ca daca am fost lovita de cei apropiati, dragi, poate mi-am meritat-o! Corect pana la un punct! Iubindu-i nu i-am oprit din prima. Daca am lasat sa creada ca duc mult…asta nu inseamna ca nu am vazut, simtit, suferit…enorm….Nu am ripostat initial ca sa nu ii ranesc. Erau ai mei. Dar sunt adulti, i-am crescut, ridicat, ajutat atat cat am putut si m-am priceput. Nu i-am lasat sa cada, nu i-am lasat sa sufere pentru ca nu aveau, dar ei deoarece eu ii ascultam cand aveau nevoie de un umar pe care sa isi puna capul si cand celalalt „sprijin” al lor nu obisnuieste sa faca ce fac eu nu isi facea timp pentru ei! Cred ca se intelege despre cine vorbesc…Asta se intampla de ceva ani buni…Si m-au lovit in cele mai urate moduri posibile. Am ajuns la momentul in care mi-am zis: STOP! Iar din acel moment li s-a parut ca nu mai sunt eu…li s-a parut anormal ca nu ii mai las sa loveasca…Vorbe care dor atat de mult, spuse doar din o mandrie prosteasca as putea spune…Fapte care te fac sa suferi, pana cand te simti golit la propriu pe dinauntru…Cum sa le mai lasi sa fie o normalitate in familie? Copii? adulti fiind…cum, cat…dar mai mult: DE CE? Fiindca le-am permis! cu buna stiinta, iertand, sperand ca vor realiza ca nu fac bine! Dar …Si uite asa am ajuns ca la inceputul acestui an sa zic un mare: STOP! Rezultatul, este unul care nu ma multumeste momentan, numai ca mi-am asumat ce este si ce va urma. Imi canalizez energia pe alte lucruri care poate vor umple golul imens…poate…si fara urlete, tipaturi, reprosuri incerc sa merg mai departe. Ei incearca sa repare, dar ce au facut este atat de dureros incat ma chinuiesc sa adun cioburile sa le lipesc, sa fac un intreg. De voi reusi va fi o victorie…de nu voi reusi mi-o asum! In schimb mi-am gasit demnitatea , care cu voia mea am lasat-o terfelita de cei care le-am dat viata, ajutat sa devina adultii de azi, asa cum am putut si priceput! In rest…viata va da mai mult sau mai putin…Merg inainte!

    răspunde
  34. Deea

    Am zambit trist când am citit postul. Niciodata nu m am gandit sa fac rau, ci am vrut dreptate. Si nu ma refer la dreptatea mea, ci strict la ceea este omeneste si de bun simt. Anul trecut am trecut printr o trauma la locul de munca. Am intalnit cel mai urat om posibil, malefic pana la radacina, si anume colega mea. Am incercat sa ma inteleg cu ea, sa ma imprietenesc, am tacut si am ascuns o când avea crize de nervi la adresa mea si urla ca o femeie nebuna. Pana când, intr o zi am decis ca nu mai permit nici un fel de jignire. Si nu am ridicat tonul la ea, am ignorat o ( indiferenta doare cel mai mult) si am discutat cu cei din conducere. Malefica nu se purta urat doar cu mine, ci cu toti colegi de la Director General pana la colegi. Doar ca i se pusese pata pe mine pt ca nu m a intimidat. Mi e era mila de ea pt ca avea probleme psihice. Dupa o comisie indelungata, nu s a luat nici o masura impotriva comportamentului ei si imi pierdusem orice speranta. Norocul meu ca mi am gasit alt loc de munca, m am simtit mai mult decat minunat când le am fluturat demisia. La 4 luni de când am plecat, au dat o afara si au angajat alte 2 fete. Ambele cu numele de Andreea :))) Ca al meu! Satisfactia a fost imensa! Si nu m am bucurat de raul provocat si incasat de ea, ci ca pana la urma exista dreptate. Si acum mi e mila de sufletul ei trist si cu probleme…

    răspunde
  35. Liviu Drăguț
    Liviu Drăguț

    N-am nicio reacție atunci când sunt înjurat, dar dacă se apropie prea mult de mine, reacționez violent. Uneori las urme prea adânci pe fizicul adversarului. Când sunt mințit, tac o vreme, apoi… aștept momentul prielnic pentru a spune tot ce m-a deranjat până la acel moment. Nu uit nimic, aduc aminte tot ce m-a deranjat.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.