Cand e prea mult?

Toti ne-am facut un plan de viata . Unul pe care-l schimbam si modificam, desigur, atunci cand datele problemei se schimba si ele. Dar per ansamblu fiecare stie ce-si doreste, atat intr-un viitor apropiat, cat si intr-unul ce va sa vie candva…

Unii dintre noi, multi – cred eu – si-au pus in plan sa aiba. Sa aiba masina sau chiar masini, apartament misto sau chiar casa pe pamant, sa aiba bani de vacanta, buget indestulator pentru shopping, creme si parfurmuri pentru fetite… electronice plus gadget-uri pentru baietei.

Si pentru a avea toate acestea si altele materiale asemeni lor, ai doua variante in viata: sa furi sau sa muncesti. Despre furat se pot scrie in tara noastra imense tratate de profil, si daca sunt stirile pline de gainari care fug cu cate-o sina de tren si-o roata de rezerva de la o masina, avem imensa mai multa scarba fata de cei care nu fura de foame ci… doar pentru a avea si mai mult (bine, astia au dezvoltat o mare durere in fund fata de scarba noastra, asa ca simbioza este perfecta).

Cand vine vorba de munca… exista felurite variante de a face, sau macar de a  incerca sa faci bani. Caci astea sunt intrebarile zilei: cum se fac banii? Cum sa fac bani?

Si multi dintre noi, dupa ce si-au gasit o directie in viata si un loc de munca, incep sa traga. Daca ai noroc cresti pe scara de valori a firmei unde lucrezi. Devii mai important, ti se dau atributii mai mari, mai multa munca, mai multi nervi si mai mult stres dar si mai multi bani. Si tot asa, tragi ca nebunul, ca vezi ca incepi sa-ti permiti o rata mai mare la leasing, mancare de mai buna calitate, nu te mai uiti la pompa cat alimentezi masina, schimbi Bulgaria si Turcia cu Grecia sau Egipt, poti sa pleci in week-end la Amsterdam si nu mai mergi cu lumea la gratar… intelegeti voi, poti sa faci mai multe.

Si pentru ca vezi ca poti face mai multe, tragi mai mult. Si pentru ca produci mai mult ajungi sa cheltui mai mult. Si pentru ca acum cheltui mai mult… ai nevoie de mai mult. Si ca sa ai mai mult… muncesti mai mult… hai ca repetitivitatea asta devine enervanta!

Cat tragi? Unde opresti nevoile, cand si in ce fel dozezi efortul?

Nu de alta dar munca asta in exces, cu toate ca-ti da multe, iti si ia. Si la prima vedere iti ia doar timpul liber. Dar in acelasi timp iti ia si sanatatea. Se duce naibii creierul cu tot stresul ala, te alimentezi aiurea, se devitaminizeaza si se deshidrateaza corpul, nervii-ti sunt imbarligati in cap ca si carceii de vita-de-vie… si ajungi, de la prea multa munca, sa te distrugi.

Acum, ca tot esti pe final de program (de fapt, noi stim ca mai stai la munca inca vreo 3-4 ore): esti in stare sa limitezi nevoile pentru a ajunge sa ai nevoie de mai putini bani, sau esti gata sa muncesti pana cand cedezi?

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • aleyna
    • 23.03.2010

    Este foarte adevarat ceea ce spui,Cabral.Din pacate mai sunt si altii care trag cat pot pentru a nu-si lasa familia in mizerie,isi iau “de la gura”(cum se spune in popor) pentru a putea cumpara copiilor haine sau materiale scolare,fac tot posibilul ca fiii lor sa nu se simta inferiori celorlalti…
    Dar atunci cand ai destul dar vrei din ce in ce mai mult si tragi ca nebunul fara pauza(nu pentru ca esti obligat ci pentru ca asa vrei tu)…atunci,nu mai este bine.
    Pentru mine familia si sanatatea sunt cele mai importante lucruri de pe pamant si as face orice pentru ele dar,din pacate,nu pot face mai mult decat fac…Ma rog tot timpul sa nu fiu despartita de copiii mei,ma rog mereu sa mi se infirme banuielile cu vedere la sanatatea mea…
    Sanatatea este un lucru foarte important,prudenta si pozitivismul,deasemenea!Degeaba lupti sa ai castiguri daca nu ai langa tine… oameni…

    răspunde-i
  • Darth Glacious
    • 20.03.2010

    Poate ca situatia mea este privilegiata, lucrez intr-un domeniu care imi place. Ce ciudat suna “lucrez” pentru ca in Decembrie anul trecut am fost dat afara (lol, fraierii nu s-au gandit in prostia lor cum va fi daca nu mai au pe prostul de mine sa le corecteze greselile etc.) iar acum astept sa incep pe noul post, care e mai sus pe lantul alimentar in economie si evident ceva mai bine platit. Sunt la nivelul salarial la care ma gandeam sa ajung cand eram in facultate, adica 1000 de Euro. Nu e mult pentru cineva la 32 de ani, iar la cat de scumpa incepe sa fie viata, nu mai e o suma exceptionala ci doar acceptabila.
    Dar sunt in avans cu 2 ani fata de ce planuiam eu, ca nivel social datorat job-ului, mai am pana la 35 de ani, iar urmatorul prag este 1500 de Euro.
    Deocamdata nu cred ca muncesc prea mult, sunt multumit de cat timp am pentru familie si persoanele care conteaza.

    răspunde-i
  • fractalgirl
    • 19.03.2010

    Eu, una vreau sa muncesc pana la 80 de ani, de m-o tine cel de sus in putere.
    Imi place sa invat si sa fac mereu ceva nou. Zilele mele nu seamana una cu alta, sunt in competitie cu mine sa vad cat si pana unde pot sa duc. Am ajuns de cateva ori la limita, am tras un plans sanatos si am continuat a doua zi intr-un ritm mai inversunat.

    Fractalgirl.

    • Ema
      • 19.03.2010

      Dar daca ai fi obligata sa faci in fiecare zi ceea ce nu-ti place deloc si nu ai avea posibilitatea sa faci nimic pentru a schimba situatia?

    răspunde-i
  • Ani
    • 18.03.2010

    Da, asa e…devenim din ce in ce mai competitivi si vrem mai mult. De la copilul nostru sa aiba cele mai bune haine, sa se joace cu cele mai bune jucarii, noi sa conducem cele mai bune masini…si uite asa. Plus societatea se schimba, prietenii ne pleaca te miri pe unde, sau nu este mai greu sa facem altii noi si atunci ce facem, ce stim noi mai bine…unii sa muncim, si tot asa sa cheltuim…si uite asa ca se formeaza un cerc din care cum mai iesim?

    răspunde-i
  • Dani
    • 18.03.2010

    am 24 de ani, momentan sunt dispus sa trag, sa muncesc, sa fac sacrificii, sa pot construi. Mai târziu când poate apar si copii am sa îmi doresc sa stau cât mai mult cu ei…

    răspunde-i
  • dumi
    • 18.03.2010

    Mai, mie mi se pare paradoxal ca de multe ori nu am bani si ma gandesc cate as putea sa fac daca i-as avea,iar atunci cand ii am, nimic din ceea ce as fi facut cu ei anterior nu mi se mai pare important. De asta am invatat sa spun STOP! si sa am grija si de lucrurile cu adevarat importante.

    răspunde-i
  • Jademan
    • 18.03.2010

    Eu nu muncesc.

    răspunde-i
  • Cioranitza
    • 18.03.2010

    Muncim pentru ca ne dorim lucruri dupa cum ai spus, ba mai mult decat atat …spunem ca ne dorim lucruri pentru sufletul nostru si totusi ne limitam la chestii materiale…sufletul n-are nevoie de bani! El are nevoie de atentie, de timp, de implinire, de fericire, de acele lucruri care-ti aduc zambetul pe buze, care te fac sa ai toata energia din lume cand n-ai dormit de 3 zile, de intalnirile cu prietenii chiar daca nu sunt in mall sau la cel mai de fita club ci pe bancuta in parc sau pe canapeaua veche din garsoniera inchiriata, de privirea si atingerea lui, de un film bun in bratele persoanei iubite sau alaturi de prieteni chiar daca e tras pe naspa de pe net si e ceata de la cat ati fumat in camaruta aia mica…Dar uitam…pornim inspre a face bani pentru ce ne dorim si sfarsim prin a nu mai avea timp decat de alte activitati…altele in afara celor care ne-ar face sa zambim, sa simtim energia din noi;sau poate ca e chiar mai trist de atat uneori, poate ca si daca incercam acele activitati…nu ne mai bucura dupa atatea sacrificii pentru ca suntem ceea ce alegem sa fim! Nu poti sa visezi, sa-ti doresti sa faci un lucru si sa muncesti 10-12 ore pe zi facand cu totul altceva in cu totul alte conditii si cu alti oameni si sa te astepti sa te poti bucura, sa mai poti fi acelasi pentru o ora , maxim o zi cat vei acorda acelor activitati dorite initial.
    Ditai comentariul , stiu, dar pentru mine e cel mai important lucru, cea mai importanta promisiune: sufletul meu e pe primul loc si va spun cu mana pe inima ca viata mi-a dat tot ce-am avut nevoie tocmai pentru ca l-am ascultat si l-am hranit intotdeauna:)
    Pe undeva, candva un filosof spunea ca sufletul se poate inalta la cer dupa moarte doar daca nu e inlantuit de trup prin grija acordata celor materiale in timpul vietii. Cred in asta, cred si ca sunt lucruri materiale care par a ne aduce impliniri insa cred ca suntem uneori fricosi si preferam sa ne gasim implinirea in obiecte, in chestii ce pot fi cumparate pentru ca spre deosebire de oameni obiectele nu ne pot rani, nu ne cer nimic, nu? Decat o viata de munca!
    Sincer, crezi ca ai fi mai fericit cu el/ea daca ati castiga la loto? No way, daca nu ranjesti tamp la el/ea cu stomacu’ gol si facturile neplatite pentru ca simti ca e mai important faptul ca sunteti DOI…atunci n-ai sa o poti face mult timp nici pe insula aia exotica pe care visezi poate sa ajungi.
    Si ca sa-ti raspund si mai scurt si concis: prefer o paine cu ceapa si un suflet ranjit oricand decat o burta plina, un cont prea mare si un gol in mine pentru ca nu am mai avut timp demult sa privesc spre mine!
    Nu , nu spun ca cele doua se exclud automat, spun doar ca foarte des noi uitam si le facem sa se excluda, nu vedem decat optiunea boem fara bani sau pragmatic si bogat, pacat ca intelegem prea tarziu ca Universul ne poate da tot prin noi, dar tre’ doar sa stii sa asculti, sa-ti dai timp sa faci asta!

    Semneaza cu respect,
    Fata careia i se indeplinesc toate visele.

    răspunde-i
  • fernoss
    • 18.03.2010

    Da, sunt in stare. Nu sa-mi limitez nevoile, ci sa le identific corect, astfel ca mi-e foarte simplu sa lucrez 8 ore pe zi pentru aproximativ 1000 lei pe luna si ma descurc perfect. (Nu stau in Bucuresti, carcotasilor, normal ca nu m-as descurca acolo cu suma asta) 😀
    Era odata o poveste, nu-mi aduc aminte unde am citit-o, cu un pescar care statea degeaba pe malul marii si caruia i-a fost oferita posibilitatea sa-si porneasca o afacere, sa munceasca mai mult, sa faca multi bani, pentru a avea timp… sa stea degeaba pe malul marii. 😉
    Incerc de mult timp sa ma identific cu pescarul acela si pana acum imi reuseste. Viata inseamna si altceva decat posesiunile materiale si cresterea gradului de confort fizic. De starea mentala se preocupa cineva? De spirit, de suflet, de inteligenta, de oricum vreti sa ii spuneti?

    • borat
      • 18.03.2010

      trantorule! 😉 ce stim noi?

    răspunde-i
  • Din Copilarie
    • 18.03.2010

    AM descoperit ca banii sunt distrugatori cand nu stii ce sa faci cu ei..

    răspunde-i
  • Loading...