Sari la conținut

Toti ne-am facut un plan de viata . Unul pe care-l schimbam si modificam, desigur, atunci cand datele problemei se schimba si ele. Dar per ansamblu fiecare stie ce-si doreste, atat intr-un viitor apropiat, cat si intr-unul ce va sa vie candva…

Unii dintre noi, multi – cred eu – si-au pus in plan sa aiba. Sa aiba masina sau chiar masini, apartament misto sau chiar casa pe pamant, sa aiba bani de vacanta, buget indestulator pentru shopping, creme si parfurmuri pentru fetite… electronice plus gadget-uri pentru baietei.

Si pentru a avea toate acestea si altele materiale asemeni lor, ai doua variante in viata: sa furi sau sa muncesti. Despre furat se pot scrie in tara noastra imense tratate de profil, si daca sunt stirile pline de gainari care fug cu cate-o sina de tren si-o roata de rezerva de la o masina, avem imensa mai multa scarba fata de cei care nu fura de foame ci… doar pentru a avea si mai mult (bine, astia au dezvoltat o mare durere in fund fata de scarba noastra, asa ca simbioza este perfecta).

Cand vine vorba de munca… exista felurite variante de a face, sau macar de a  incerca sa faci bani. Caci astea sunt intrebarile zilei: cum se fac banii? Cum sa fac bani?

Si multi dintre noi, dupa ce si-au gasit o directie in viata si un loc de munca, incep sa traga. Daca ai noroc cresti pe scara de valori a firmei unde lucrezi. Devii mai important, ti se dau atributii mai mari, mai multa munca, mai multi nervi si mai mult stres dar si mai multi bani. Si tot asa, tragi ca nebunul, ca vezi ca incepi sa-ti permiti o rata mai mare la leasing, mancare de mai buna calitate, nu te mai uiti la pompa cat alimentezi masina, schimbi Bulgaria si Turcia cu Grecia sau Egipt, poti sa pleci in week-end la Amsterdam si nu mai mergi cu lumea la gratar… intelegeti voi, poti sa faci mai multe.

Si pentru ca vezi ca poti face mai multe, tragi mai mult. Si pentru ca produci mai mult ajungi sa cheltui mai mult. Si pentru ca acum cheltui mai mult… ai nevoie de mai mult. Si ca sa ai mai mult… muncesti mai mult… hai ca repetitivitatea asta devine enervanta!

Cat tragi? Unde opresti nevoile, cand si in ce fel dozezi efortul?

Nu de alta dar munca asta in exces, cu toate ca-ti da multe, iti si ia. Si la prima vedere iti ia doar timpul liber. Dar in acelasi timp iti ia si sanatatea. Se duce naibii creierul cu tot stresul ala, te alimentezi aiurea, se devitaminizeaza si se deshidrateaza corpul, nervii-ti sunt imbarligati in cap ca si carceii de vita-de-vie… si ajungi, de la prea multa munca, sa te distrugi.

Acum, ca tot esti pe final de program (de fapt, noi stim ca mai stai la munca inca vreo 3-4 ore): esti in stare sa limitezi nevoile pentru a ajunge sa ai nevoie de mai putini bani, sau esti gata sa muncesti pana cand cedezi?

52 comentarii despre "Cand e prea mult?"
  1. Angela

    Ce vrei mai Cabral, asta e viata vrei sa ai muncesti sau tragi mai mult.
    Omu nu se multumeste cu putinul, cu cat are mai mult cu atat vrea mai mult.

    răspunde
  2. Ileana

    Limita..este..spitalul. Cam dramatic dar hai sa fim seriosi asta e adevarul muncim ca robotii, acum ca e criza muncim si mai mult ca se da afara, facem munca la 3-4 oameni si muncim de la 8-18 teoretic, caci se sta bine peste program, asta este valabil in cazul meu.Si eu vreau..modest: un apartament in Bucuresti si atat, nici nu imi doresc mai mult, nu vreau averi si palate, dar atat imi doresc si ce crezi..stiu ca nu o sa mi-l iau niciodata decat dc castig la loto :)) sincer, nu.. nu imi pierd speranta dar ma ingrozesc ratele si Doamne iarta-ma nimeni nu-mi da credit am 2 ore pe cartea de munca :D. Zambesc si traiesc in continuare, si ce daca e greu, acum ce-o sa fac? O sa clachez? Nu!! Traim si invatam. O zi buna.

    răspunde
  3. A.

    Trebuie sa ai un echilibru in tot.

    răspunde
    • Maria Magdalena

      serios? tu iti doresti sa stai in echilibru?
      eu zic ca o sa ai tot timpul dupa…
      live fast, die young!

    • Roxx

      Da da da!Asa!
      Mori tanar,eventual lasa si 2-3 copii orfani…E bine,asa,raman ei cu averile,nu?
      Stim sa apreciem bunurile materiale,inconstienti ca intr-o secunda pot sa dispara (vezi cutremurul Haiti) si nu suntem in stare sa ne apreciem lucrurile cu adevarat importante..
      La urma urmei fiecare primeste ce merita…

  4. Gbr

    era o vorba: oricat de putin ne-ar plati ei.. noi tot vom munci mai putin

    răspunde
  5. ipo

    E prea mult cand nu-ti mai aimntesti planul.

    răspunde
    • fane

      Corect. Mi-a placut replica ta. Cand mijloacele devin scopuri in sine, cand uiti de micile bucurii si de marile idealuri cu care ai plecat la drum, ai cam luat-o pe garla.

      Ce-ti trebuie case de vacanta, cand te poti duce la orice hotel, oriunde? Ce faci cu 3 masini cand n-ai sosele si parcari? Ce faci cu doua ifoane cand nu mai ai timp sa-ti vezi nici prietenii apropiati? Le arati. Atat. Si le arati degeaba, pentru ca cei care au mai mult tot se vor uita de sus la tine. Iar prietenii buni, care nu au luat-o pe calea inavutirii, vor lua distanta, pentru ca ei, cu un credit la un Fiat si o rata la 3 camere in Dristor, se vor simti stanjeniti de noul tau statut.

      Si copiilor ce le vei spune?

  6. Attilla

    Cred ca sunt putini cei care au un plan.
    La un moment dat aveam un coleg care tragea de rupea….tragea nu pentru bani ci tragea deoarece ii placea ce facea….si nu zic doar asa….tragea atat de mult incat nu avea timp samai plece nicaieri….facea pur si simplu acumulare de capital.
    Daca doar tragi sa ai bani…fara sa te bucuri de ei….cacao cu lapte.
    Importanta e viata personala, nu munca…si important e sa le dai de inteles asta de la inceput angajatorilor (adevarat ca asa risti sa iei cele mai mici si mai putine mariri de salariu..da ma-sa mare…o viata avem si daca ne bucuram de ea la pensie pacat ca am trait-o)

    răspunde
  7. sufletica

    O vreme am procedat si eu la fel.Am tras si tras, zi de zi, apoi intr-o zi am spus stop.De ce? Pentru ca in jurul meu am vazut oameni sanatosi care s-au stins in cel mult un an, am vazut oameni care nu isi mai cunoasteau limitele.M-am intrebat subit:
    – de ce as trage ca nebuna?
    In fond si la urma, urmei, nu iei nimic dupa tine. Nimic.Zero.Doar amintiri si poate nici pe-alea.
    Acum doar fac ce trebuie sa fac, si atat.

    răspunde
  8. septembrie

    Citat dim “Cântecul păsării” – Anthony de Mello

    Cele sapte vase cu aur

    Un barbier trecea odata pe sub un copac bantuit, cand a auzit o voce:
    Ai vrea sa ai sapte vase cu aur?
    Omul a privit in jur, dar nu a vazut pe nimeni. Lacomia lui se trezise insa, asa ca a strigat:
    Da, as vrea.
    Atunci, du-te imediat acasa, i-a spus vocea. Le vei gasi acolo.
    Barbierul a fugit spre casa, unde a gasit intr-adevar sapte vase pline cu aur, cu exceptia unuia, care era doar pe jumatate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberata. Barbierul nostru a simtit ca nu poate trai astfel: trebuia neaparat sa umple si cel de-al saptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodata fericit.
    De aceea, a topit toate bijuteriile familiei si le-a turnat in monede de aur, pe care le-a introdus in cel de-al saptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a ramas tot pe jumatate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, si-a infometat familia, dar degeaba. Oricat aur punea in cel de-al saptelea vas, acesta ramanea in continuare pe jumatate gol.
    Intr-o zi, l-a rugat chiar pe rege sa-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel ca lupta pentru umplerea vasului a fost relansata. A ajuns chiar sa cerseasca. Vasul inghitea fiecare moneda noua de aur, dar refuza sa se umple! Intre timp, regele a observat cat de tras la fata era barbierul sau.
    Ce s-a intamplat cu tine? l-a intrebat el. Erai atat de fericit cand aveai salariul mai mic. Acum ti l-am dublat, dar arati obosit si nefericit. Sa nu-mi spui ca ai primit cele sapte vase cu aur.
    Barbierul a ramas uimit.
    Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?
    Regele a inceput sa rada:
    Nu mi-a spus nimeni, dar manifesti toate simptomele celor carora stafia le-a dat cele sapte vase cu aur. Odata, mi le-a oferit si mie. Cand am intrebat-o daca pot cheltui banii sau daca nu pot decat sa-i strang, a disparut fara urma. Acei bani nu pot fi cheltuiti. Nu fac decat sa trezeasca dorinta de a strange si mai multi. Du-te si inapoiaza-i stafiei, si vei fi din nou un om fericit.

    răspunde
  9. Maria Magdalena

    nu o sa inteleg niciodata faza:
    cat mai multi bani! vreau cat mai mult de la viata!
    hello! ai obsesii? cate?
    2-3 sunt suficiente. munceste pentru ele.

    răspunde
  10. Robert

    Sau muncesti din greu pina cind ai ceea ce-ti doresti! Si daca vorbim de bani, sa ai atit, incit sa-ti poti permite orice, fara extravagante, oricind fara sa te uiti la pret!

    răspunde
    • Maria Magdalena

      si dupa ce ai ceea ce iti doresti, cum te poti obisnui cu gandul ca ti-ai indeplinit visul si gata :))
      mie imi este greu sa ma opresc din a face mai mult, in a-mi depasi limitele.
      orice lucru este o provocare, pentru vad in aproape orice ceva fain, pe care doresc sa il cunosc cat mai bine.
      na poftim…cum ne luptam cu dorinta si curiozitate?

  11. explorish

    in majoritatea profesiilor „moderne”, „de consum”, daca ai intrat in roata hamsterului, nu ai alta cale decat sa „tragi”. asa functioneaza sistemul, nici un angajator nu vrea oameni care sa NU-si doreasca mai mult. exceptiile confirma regula, desigur, dar ca sa fii exceptie, adica sa poti sa te opresti fara sa cazi rau, trebuie sa fii… exceptional de bun (uite un exemplu care a reusit sa iasa din schema onorabil, sau cel putin asa se zicea acum cativa ani, nu stiu pe unde e acum).

    ceilalti trebuie sa traga, ca daca nu ii scuipa sistemul, si e greu sa te ridici.

    răspunde
  12. evergreen

    am putea vorbi mult pe tema asta… însă nimeni nu are timp, tocmai pentru că munceşte pentru a avea.

    păcat că la final, averea nu mai contează.

    răspunde
  13. Ramona L

    Tragi, nu tragi, conteaza cit e de fericit individul, pina la urma. As adauga o intrebare: cind nu te mai gindesti la tine si incepi sa te gindesti si la cei din jurul tau, si invers?
    Care e smecheria cu postul anterior?

    răspunde
  14. Bruce

    Apropo de subiect … cand a fost ultima oara cand te-ai dat cu placa? Ca stiu ca esti pasionat… Eu ma duc sambata … mi-ar placea sa ne dam impreuna, asa ca daca ai timp sa facem un munte, astept un semn… nu sunt pe invers, relax :D

    răspunde
  15. claudia

    E prea mult atunci cand incepi sa te intrebi daca e prea mult. E fara rost atunci cand nu te intrebi daca ceea ce ai „acum” nu e deja prea mult sau macar suficient.

    răspunde
  16. heto

    …Ce-i cu parola de la postul anterior??!?!

    răspunde
  17. Corina

    Cred ca este inutil sa mentionam situatiile in care muncesti mai mult,ai din ce in ce mai multe atributii,si banii sunt aceeasi..sau chiar mai putini pentru ca e criza:)
    Da,si orele peste program..chiar si acum:(
    Si nici eu nu am inteles faza cu parola…

    răspunde
  18. Tibanu

    Na… frumos ce zici tu aici, dar cand stii ca azi poate ai ce face si maine nu se stie… nu mai trandavesti. tragi si lupti.

    răspunde
  19. ema

    Cheltui cât ai. Mai vrei ? Mai faci. Dacă mai poți. Dacă nu, nu mai cheltui. Când ai, când n-ai ! Ce-i așa mare filozofie ?

    răspunde
  20. Marius Moga

    E prea mult cand te opresti, te uiti in spate si realizezi ca ajunge. Important e sa ai puterea sa faci acest lucru. Natura omului este de a acumula tot mai mult. Ne descurcam cu ce avem, saraci sau bogati, dar nimeni nu va fi vreodata indeajuns de bogat.

    Oricum, destinul iti spune cand sa te opresti, te atentioneaza el cumva.

    răspunde
  21. silvia

    Eu……vreau doar un job….Poate ma ajuta Dumnezeu si plec cu al meu in Grecia, in vara, prin bursa de studenti (2100 de euro nu sunt de acolo, avand in vedere ca masa, casa si tranportul ti-l platesc ei), macar 3 luni. Zilele trecute am muncit si 13 ore la o traducere si alte 10 a doua zi, pentru 2 milioane. Nu ca n-as avea, dar am vrut sa-mi castig singura un ban. Si am reusit. Exista o limita, dar probabil ca asta depinde de fiecare. Si eu am muncit ca nebuna zilele alea si data viitoare o s-o iau mai usor.

    răspunde
  22. magda

    acum depinde cum pui problema…sau ce vrei de la viata…da, stiu, viata personala este importanta si in toate trebuie sa pastrezi un echilibru. pe de alta parte, eu trag pana nu mai pot la munca; dar nu o fac pentru bani. eu nu muncesc pentru salariu; eu de la viata vreau mai mult decat sa imi permit sa platesc intretinerea, chiria, mancarea, o rata la masina si o vacanta pe an. oricat de naiv ar suna, pe mine ma multumeste sa fac ce imi place si sa o fac bine. nu sunt o persoana cu program 9.00-17.30. cand plec de la birou nu ma rup total niciodata de birou, de bune si de rele.
    tu pornesti de la premisa ca toti muncim sa facem bani. poate nu suntem toti ‘acolo’… banii nu sunt un scop in sine, ci un factor igienic. atat. numarul lor – pe masura performantei pana la urma…(pentru cei care muncesc pentru ei)

    răspunde
  23. adina

    muncim mai mult pentru ca ne cer mai mult: mai multi bani de benzina , mai multi bani de mancare. mai multi bani pentru chirie …as putea continua….insa ca sa ajungi la un stadiu in care sa nu simti ca nu ai de unde…..trebuie sa muncesti…si cand ajungi la stadiu ala tre sa muncesti in continuare pentru ca ai mai multe sarcini, indatoriri, si tre sa ti le asumi….pentru ca….trebuie sa muncesti nu faci asta de plictiseala sau pentru ca ti se pare amuzant… o faci pentru ca trebuie!

    răspunde
  24. elena

    La un moment dat mi-am facut si eu un plan de felul asta si eram dispusa sa muncesc sa il duc la indeplinire; doar ca am uitat de masura, am uitat sa ma bucur de viata asta si m-am trezit cu sanatatea praf si fara prietenii care si-au facut alti prieteni de cico cat eram eu ocupata cu munca. Am acum aproape 2 ani de cand am lasat-o mai moale si incerc sa castig ceea ce am pierdut sau macar sa construiesc o noua viata. Si stiti ceva am realizat mai multe cu bani putini si am avut timp si sa ma bucur. E bine sa sti ce vrei dar si mai bine sa sti sa te opresti la timp sa reevaluezi situatia, sa vezi daca mai merita, daca iti mai ofera satisfactii. Poate nu toata lumea munceste pentru bani dar oricum ar fi atunci cand nu te mai poti bucura de o noua dimineata mai bine oprestete ca pierzi bucuria drumului spre succes.

    răspunde
  25. Melia

    Daca nu furi si lucrezi cinstit esti nevoit sa muncesti pana cedezi … cum muncesc si eu pentru 1000 de ron pe luna :-) . Din salariul meu sa-mi mai fac si planuri de viitor? Asta`i Romanica noastra . Ne-am obisnuit.

    răspunde
  26. mena

    hmm….mda, asa este. Dar poti ajunge la un moment dat cand incepi sa te gandesti ce e mai important: tu ca om sau valoarea ta ca un om de succes. Si cantarit bine imi dau seama ca nu sunt fericita, ca am ajuns unde am avrut profesional sacrificand iubire, parinti, prieteni….de aceea nu mai suntem fericiti, ca in toata aceasta goana dupa putere am uitat de noi…trist. Subiectul e foarte bun si sunt multe de discutat.

    răspunde
  27. Roxx

    Tuturor celor carora le place sa traga(la jug) le transmit un lucru: la sfarsitul vietii trageti linie si adunati!S-ar putea sa fiti surprinsi ;)

    răspunde
  28. Ema

    Cand lucrezi intr-un domeniu care te pasioneaza sau macar iti place viata poate fi frumoasa chiar daca lucrezi mai mult. Mai tragic e atunci cand faci ceva ce nu-ti place deloc sau mai grav cand iti pune sanatatea in pericol. Degeaba ai bani daca nu ai timp liber, degeaba ai planuri daca nu ai timp sa le pui in aplicare, degeaba ai familie daca nu ai timp s-o intalnesti, degeaba ai prieteni daca nu ai timp sa vorbesti cu ei si uneori ajungi sa nu-ti mai bagi in seama sufletul. Cred ca ar trebui sa lucrezi exact atat cat sa-ti ramana timp zilnic pentru sufletul tau. Iar daca meseria ta face parte din sufletul tau cu atat mai bine.

    răspunde
  29. corinan

    S-ar putea ca la un moment dat sa te trezesti ca nu mai vrei sa tragi asa tare dar, nu ai incotro ……….. tre sa platesti ratele la banca ….too late to relax ….

    răspunde
  30. Doina

    secretul sta in moderatie…la toate absolut! excesele sunt distrugatoare

    răspunde
  31. borat

    mda. a discuta despre limita vrutului si a avutului e ca si cum am deschide cutia pandorei.
    eu as zice ca vrem fericirea in viata dar o intelegem gresit. vrem tot mai mult material si pierdem din vedere ceea ce fericirea este cu adevarat. ea este viata. constientizarea faptului ca respiram. chiar daca viata inseamna doar o buburuza ce pluteste senina peste un camp de flori. insa odata inceputa discutia asta, riscam sa nu o terminam niciodata si sa ne pierdem intr-o vesnica cearta vis-a-vis de cine are dreptate si blah-blah-blah.
    ce bine era cand eram copil si ma jucam cu prietenii in spatele blocului. atunci puteam fi orice imi doream fara sa ii fac pe altii sa sufere.

    răspunde
  32. Andra

    Eu cred ca m-am nascut cu o mare lipsa din punctul asta de vedere,nu vreau mai mult vreau doar sa le dau un start bun in viata copiilor si apoi sa ma retrag cu ursul meu intr-o casuta cu gradina si sa ne traim dragostea in pace.Atat.

    răspunde
  33. Cata

    Eu zic ca e o tampenie sa tragi toata viata pentru bani si sa nu te mai bucuri de viata in sine.E lucru stiut ca daca ai putin cheltui putin daca ai mult cheltui mult.Nu-i cliseu dar sanatatea e cea mai de pret.Sunt boli care te curata in 6 luni de la diagnostic si nici cu toti banii din lume nu te mai faci bine.Mi-ar place sa calatoresc in rest nu ma pasioneaza averile si banii, masinile si toalele de firma.O casa pe pamant cu ceva curte si sanatate.Calatoriile le las pentru o viata viitoare caci in aceasta viata si daca as avea bani n-as putea calatorii ca am o situatie mai speciala.

    răspunde
  34. Din Copilarie

    AM descoperit ca banii sunt distrugatori cand nu stii ce sa faci cu ei..

    răspunde
  35. fernoss

    Da, sunt in stare. Nu sa-mi limitez nevoile, ci sa le identific corect, astfel ca mi-e foarte simplu sa lucrez 8 ore pe zi pentru aproximativ 1000 lei pe luna si ma descurc perfect. (Nu stau in Bucuresti, carcotasilor, normal ca nu m-as descurca acolo cu suma asta) :D
    Era odata o poveste, nu-mi aduc aminte unde am citit-o, cu un pescar care statea degeaba pe malul marii si caruia i-a fost oferita posibilitatea sa-si porneasca o afacere, sa munceasca mai mult, sa faca multi bani, pentru a avea timp… sa stea degeaba pe malul marii. ;)
    Incerc de mult timp sa ma identific cu pescarul acela si pana acum imi reuseste. Viata inseamna si altceva decat posesiunile materiale si cresterea gradului de confort fizic. De starea mentala se preocupa cineva? De spirit, de suflet, de inteligenta, de oricum vreti sa ii spuneti?

    răspunde
    • borat

      trantorule! ;) ce stim noi?

    • fernoss

      Hahahaha… Mulţumesc pentru apreciere. Prefer să fiu trântor, să fac ce vreau, ce-mi place, să am o viaţă bogată spiritual, să am mult timp liber de care sa mă bucur împreună cu familia şi prietenii, decât sa alerg tot timpul după posesiuni materiale. ;)

  36. Cioranitza
    Cioranitza

    Muncim pentru ca ne dorim lucruri dupa cum ai spus, ba mai mult decat atat …spunem ca ne dorim lucruri pentru sufletul nostru si totusi ne limitam la chestii materiale…sufletul n-are nevoie de bani! El are nevoie de atentie, de timp, de implinire, de fericire, de acele lucruri care-ti aduc zambetul pe buze, care te fac sa ai toata energia din lume cand n-ai dormit de 3 zile, de intalnirile cu prietenii chiar daca nu sunt in mall sau la cel mai de fita club ci pe bancuta in parc sau pe canapeaua veche din garsoniera inchiriata, de privirea si atingerea lui, de un film bun in bratele persoanei iubite sau alaturi de prieteni chiar daca e tras pe naspa de pe net si e ceata de la cat ati fumat in camaruta aia mica…Dar uitam…pornim inspre a face bani pentru ce ne dorim si sfarsim prin a nu mai avea timp decat de alte activitati…altele in afara celor care ne-ar face sa zambim, sa simtim energia din noi;sau poate ca e chiar mai trist de atat uneori, poate ca si daca incercam acele activitati…nu ne mai bucura dupa atatea sacrificii pentru ca suntem ceea ce alegem sa fim! Nu poti sa visezi, sa-ti doresti sa faci un lucru si sa muncesti 10-12 ore pe zi facand cu totul altceva in cu totul alte conditii si cu alti oameni si sa te astepti sa te poti bucura, sa mai poti fi acelasi pentru o ora , maxim o zi cat vei acorda acelor activitati dorite initial.
    Ditai comentariul , stiu, dar pentru mine e cel mai important lucru, cea mai importanta promisiune: sufletul meu e pe primul loc si va spun cu mana pe inima ca viata mi-a dat tot ce-am avut nevoie tocmai pentru ca l-am ascultat si l-am hranit intotdeauna:)
    Pe undeva, candva un filosof spunea ca sufletul se poate inalta la cer dupa moarte doar daca nu e inlantuit de trup prin grija acordata celor materiale in timpul vietii. Cred in asta, cred si ca sunt lucruri materiale care par a ne aduce impliniri insa cred ca suntem uneori fricosi si preferam sa ne gasim implinirea in obiecte, in chestii ce pot fi cumparate pentru ca spre deosebire de oameni obiectele nu ne pot rani, nu ne cer nimic, nu? Decat o viata de munca!
    Sincer, crezi ca ai fi mai fericit cu el/ea daca ati castiga la loto? No way, daca nu ranjesti tamp la el/ea cu stomacu’ gol si facturile neplatite pentru ca simti ca e mai important faptul ca sunteti DOI…atunci n-ai sa o poti face mult timp nici pe insula aia exotica pe care visezi poate sa ajungi.
    Si ca sa-ti raspund si mai scurt si concis: prefer o paine cu ceapa si un suflet ranjit oricand decat o burta plina, un cont prea mare si un gol in mine pentru ca nu am mai avut timp demult sa privesc spre mine!
    Nu , nu spun ca cele doua se exclud automat, spun doar ca foarte des noi uitam si le facem sa se excluda, nu vedem decat optiunea boem fara bani sau pragmatic si bogat, pacat ca intelegem prea tarziu ca Universul ne poate da tot prin noi, dar tre’ doar sa stii sa asculti, sa-ti dai timp sa faci asta!

    Semneaza cu respect,
    Fata careia i se indeplinesc toate visele.

    răspunde
  37. Jademan

    Eu nu muncesc.

    răspunde
  38. dumi

    Mai, mie mi se pare paradoxal ca de multe ori nu am bani si ma gandesc cate as putea sa fac daca i-as avea,iar atunci cand ii am, nimic din ceea ce as fi facut cu ei anterior nu mi se mai pare important. De asta am invatat sa spun STOP! si sa am grija si de lucrurile cu adevarat importante.

    răspunde
  39. Dani

    am 24 de ani, momentan sunt dispus sa trag, sa muncesc, sa fac sacrificii, sa pot construi. Mai târziu când poate apar si copii am sa îmi doresc sa stau cât mai mult cu ei…

    răspunde
  40. Ani

    Da, asa e…devenim din ce in ce mai competitivi si vrem mai mult. De la copilul nostru sa aiba cele mai bune haine, sa se joace cu cele mai bune jucarii, noi sa conducem cele mai bune masini…si uite asa. Plus societatea se schimba, prietenii ne pleaca te miri pe unde, sau nu este mai greu sa facem altii noi si atunci ce facem, ce stim noi mai bine…unii sa muncim, si tot asa sa cheltuim…si uite asa ca se formeaza un cerc din care cum mai iesim?

    răspunde
  41. fractalgirl
    fractalgirl

    Eu, una vreau sa muncesc pana la 80 de ani, de m-o tine cel de sus in putere.
    Imi place sa invat si sa fac mereu ceva nou. Zilele mele nu seamana una cu alta, sunt in competitie cu mine sa vad cat si pana unde pot sa duc. Am ajuns de cateva ori la limita, am tras un plans sanatos si am continuat a doua zi intr-un ritm mai inversunat.

    Fractalgirl.

    răspunde
    • Ema

      Dar daca ai fi obligata sa faci in fiecare zi ceea ce nu-ti place deloc si nu ai avea posibilitatea sa faci nimic pentru a schimba situatia?

  42. Darth Glacious
    Darth Glacious

    Poate ca situatia mea este privilegiata, lucrez intr-un domeniu care imi place. Ce ciudat suna „lucrez” pentru ca in Decembrie anul trecut am fost dat afara (lol, fraierii nu s-au gandit in prostia lor cum va fi daca nu mai au pe prostul de mine sa le corecteze greselile etc.) iar acum astept sa incep pe noul post, care e mai sus pe lantul alimentar in economie si evident ceva mai bine platit. Sunt la nivelul salarial la care ma gandeam sa ajung cand eram in facultate, adica 1000 de Euro. Nu e mult pentru cineva la 32 de ani, iar la cat de scumpa incepe sa fie viata, nu mai e o suma exceptionala ci doar acceptabila.
    Dar sunt in avans cu 2 ani fata de ce planuiam eu, ca nivel social datorat job-ului, mai am pana la 35 de ani, iar urmatorul prag este 1500 de Euro.
    Deocamdata nu cred ca muncesc prea mult, sunt multumit de cat timp am pentru familie si persoanele care conteaza.

    răspunde
  43. aleyna

    Este foarte adevarat ceea ce spui,Cabral.Din pacate mai sunt si altii care trag cat pot pentru a nu-si lasa familia in mizerie,isi iau „de la gura”(cum se spune in popor) pentru a putea cumpara copiilor haine sau materiale scolare,fac tot posibilul ca fiii lor sa nu se simta inferiori celorlalti…
    Dar atunci cand ai destul dar vrei din ce in ce mai mult si tragi ca nebunul fara pauza(nu pentru ca esti obligat ci pentru ca asa vrei tu)…atunci,nu mai este bine.
    Pentru mine familia si sanatatea sunt cele mai importante lucruri de pe pamant si as face orice pentru ele dar,din pacate,nu pot face mai mult decat fac…Ma rog tot timpul sa nu fiu despartita de copiii mei,ma rog mereu sa mi se infirme banuielile cu vedere la sanatatea mea…
    Sanatatea este un lucru foarte important,prudenta si pozitivismul,deasemenea!Degeaba lupti sa ai castiguri daca nu ai langa tine… oameni…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.