Sari la conținut

Cabral Premiile Gopo 2014 covorul rosu (8 of 13)Gopo 2014. Opera Română. Premiile Cinematografiei Românești. Fast, eleganță, atitudine, stil.

Covorul roșu de transmis live pe Pro Cinema, având ca gazde doi oameni: Amalia Enache și… cu mine.

Pregătirile sunt pe ultima sută de metri, după repetiția finală se fac retușurile, tehnicul face ultimele reglaje, camerele sunt în poziție.

Eu întotdeauna fac toate cele, discuțiile, repetițiile, toate setările de locație, apoi mă retrag în colțișorul meu, mă liniștesc, mă îmbrac și mă arunc relaxat în direct.

Așa și acum… punem totul în ordine, de la desfășurător și cadre, până la lumini și sunet, regizorii de platou și emisie anunță veseli „Șaptesprezece minute până la live!„, o iau liniștit către cabina mea (pe care o împărțeam cu simpaticul Radu Iacoban, cel care urma să prezinte tot alături de Amalia Enache partea a doua a show-ului, decernarea propriu zisă).

– N-am butoni. Nu-mi vine să cred că i-am uitat… zice Radu și mă face să zâmbesc.

– Stai să văd, poate am eu două perechi…  îi zic și verific. N-aveam două. Din păcate.

Îmi scot costumul din husă. Negru, impecabil, cu o croială care-mi place la nebunie. Îl întind pe canapeaua din cabină. Perfect.

Îmi scot pantofii. Negri, luciosi, impecabili. Perfect.

Imi scot papionul. Alb, transparent, cu perle la interior. Perfect.

Îmi scot cămașa… dar nu scot cămașa.

Mi-am uitat cămașa acasă! Mi-am uitat cămașa acasă! Pun mâna pe telefon…

– Cât mai avem până la direct?

– Aaaa… paișpe minuți.

– Văleleu, e nenoroceală!

– Ce-ai pățit?!

– N-am cămașă.

– Ceeeeee?!

Și gata. Toată lumea în priză, toți în explozie, mai avem zece minute și Negru e dezbrăcat! Și ăsta e cât toate zilele, n-ai cum să găsești o cămașă XXL, albă, de papion, de oriunde… e nenorocireeee!

Au venit băieții de la J.D. să-mi dea o cămașă de-a lor, aveau mai multe la ei… dar nu aveau decât mărimea L. Și de la L la XXL e drum lung, crede-mă.

– Mai avem 5 minute până la direct!

Deja căutam soluții de avarie, dar nu prea apăreau variante… dacă puneam papionul la gât direct pe piele zicea lumea c-a venit la striptease, nu la Gopo.

Mai mult, toți trăgeau concluzia că am pus sacoul și papionul direct pe piele pentru că voiam să apar la ziar, nu credea nimeni că amețilă s-a încurcat în șireturi…

– Trei minute până la direct!

– Mda, îmi zic, e clar. O să fiu în costum de seară și cu tricou de bumbăcel. Albastru cu galben. Rupt din stele, fi-mi-ar…

– Salut. Am înțeles că ai nevoie de o cămașă. Ți-o dau pe-a mea. Poate n-o să-ți vină la mâneci dar e OK că nu se văd, ai sacou pe tine. Dacă-ți vine la gât e perfect.

– Doua minute până la direct!

S-a dezbrăcat omul și mi-a dat cămașa. Am pus-o pe mine. Am asamblat restul acareturilor – papion, lavalieră, cască, sacou – și-am tăiat-o la cadru.

– Bună seara, doamnelor și domnilor, ne aflăm la opera Română, la decernarea premiilor Gopo. Suntem Amalia Enache si Cabral Ibacka, vă vom introduce în magia evenimentului…

Acu ce să zic… dacă nu era omul ăsta arătam la teveu de îi bușea plânsul până și pe vecinii mei. Și-am mai zis că mă lasă atât de rece feșonu, trendulețele și mastușihevurili încât poți să faci înghețată. Totuși, consider că trebuie să respecți evenimentul și eticheta, și-am reușit să fac asta doar cu ajutorul lui.

Și pentru că după eveniment aveam de făcut și emisiunea la radio și-apoi cea de pe TV… n-am apucat decât să-i las cămașa în cabină (am lăsat și niște bani, s-o ducă omul la curățat)… vreau să-i mulțumesc:

– Stimabile, în nebunia de ieri seară, n-am apucat să-ți mulțumesc cum trebuie.

Așa că acum și aici îți mulțumesc din suflet pentru ajutor (și îmi cer scuze pentru că te-am lăsat nud în mijlocul Gopo)! Să fii sănătos!

23 comentarii despre "Când, de fapt, scenariul real e altfel, rămâi în fudul gol la Gopo"
  1. Rina

    bengoasa camasa de-mprumut :)) papionu face tot shou’ dar misto camasa, ce sa zic – norocu’ e de partea oamenilor care merita – se pare ca meriti ;)

    răspunde
  2. anca

    Sigur camasa asta e mai potrivita pentru papionul ala cu perlute decat cea pe care ai uitat-o acasa!!:))

    PS: Asta demonstreaza cat de respectat si iubit esti de cei din jurul tau.:)

    răspunde
  3. delia

    Numai tie putea sa ti se intample asa ceva!
    Ma gandesc si eu ca omul..dar daca uitai pantalonii?

    răspunde
  4. dush

    ha. deci nu ti-au mai trebuit nici butoni :))

    răspunde
  5. Cronos

    :)))))) hai ca m-ai plimbat prin trecuturi :)))
    No…avem una bucata ditamai omu’ serios, organizat si analitic pus de paza la un minunat eveniment ca totul sa iasa…ca in povesti.
    Se intereseaza omu’ ce intelege poporul prin „ca in povesti”…si noteaza. Trece de 1000 de ori cu imaginatia prin toate cotloanele posibile si imposibile, mentionate si nementionate, umane si inumane.
    Rezultatul se concretizeaza in 83, repet, fix 83 de chestiuni musai de urmarit…unele si cu subpuncte.
    No, vine ziua fatidica, vine si omu’ cu lista si calm si relaxat bifeaza, bifeaza si iar bifeaza. Mai o incruntare, mai un telefon, mai un scrasnet…in final realitatea se pupa (si-i si place) cu visu’….
    Relaxare, zambete, fluturasi, mandrie, umflat in pene, multumiri, etc
    Iar in momentul culminant o voce firava susotind se aude: „…am uitat verighetele in celalalt costum…”

    Morala:tu sa fii sanatos :))

    răspunde
  6. Bea

    Foarte tare! Noroc ca s-a si potrivit la tinuta :P

    răspunde
  7. Mamaia

    haha! tare asta! te-a cam strans la gat, nu? asa pare din poze :) ar fi fost interesant sa te vedem in pielea goala… doar cu sacou si papion. un fel de will smith in fresh prince of belair varianta romaneasca ai fi fost :))

    răspunde
  8. Miere Sabadus

    Cunosc sentimentul, dar fara public. Mi-am pregatit toate cele pt a mai aduce cateva familii si mi-am uitat masca si manusile acasa. Pe buna dreptate imi spune omul de la care le-am cumparat, „da’ tu chiar ai venit cu mana-n c..”

    răspunde
  9. grigorean oana
    grigorean oana

    Super camasa! lasa ca asa o sa-ti aduci aminte cu drag de aceasta peripetie. Eu recunosc ca m-am distraaaat :)))))

    răspunde
  10. Traian

    cand am inceput sa citesc postarea, am aruncat inatai un ochi pe poza, nici nu ziceam ca e o camasa de imprumut, am crezut ai luat, costumul cu tot cu camasa si papion. Te prinde foarte bine

    răspunde
  11. Emilian

    Salut, Cabral…La titlu ai „fudul”. :) Nu îndrăzneam să te corectez, dar am citit la tine cândva un articol ce îndemna la corectarea blogger-ilor pe care îi citim. :D O seară bună!

    răspunde
  12. Curatorul Camasii
    Curatorul Camasii

    Parintii (temelia) m-au invatat despre etichete si cutume, conteaza destul de mult, poate nu pentru toti, dar macar din respect pentru monument (Opera) si mintile care creeaza pentru scena Operei Romane am pornit echipat de acasa cu ce am considerat eu ca ar fi haine de gala din ce aveam si ce ma incapea si pe mine :)), dar de facto, mama a ales si a cumparat camasa, iti sunt primite cu caldura multumirile (si cu intarziere) si le-am transmis, la randu-mi, mamei.

    P.S. :Camasa, a ajuns un mini superstar local pret de vreo doua zile,trei zile, printre prietenii carora le-am povestit, pentru mine inca e.

    Nicolas

    răspunde
  13. Gio

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.