Nu stiu daca ati apucat sa mergeti la Brasov, sa vedeti noul pationoar, dar daca ajungeti prin zona va recomand sa bagati putin nasul (si puteti si patina, evident). Arata bine pationarul, este refacut de curand, arata ca cele de pe-afara. O singura duda are, sonorizarea.
Si-acum va intrebati daca m-am dus pana la Brasov ca sa patinez… ei bine, n-am fost pentru asta (un individ de 2m si 115 kg pe patine? Cata lipsa de gratie sa mai indure lumea asta?!) ci pentru ca ne-am nimerit prin zona cand era programat un meci de hochei, Steaua Rangers Bucuresti venea acasa la ASC Corona Fenestela Brasov.
Meci frumos, jucat pana la capat, castigat de ASC Corona Fenestela Brasov in uralele unui public entuziast.
Caci, ca sa fiu corect, postul asta este despre public. Despre un public de laudat, ca sa fiu mai clar. La meciul asta am fost cu fiica-mea si-am intrat cu frica, de ce sa va mint, ca va trebui tot meciul sa-i tin fiica-mii mainile la urechi pentru a nu auzi toate injuraturile Romaniei.
Ei bine… ne-am asezat in mijlocul unor fani de-ai echipei locale, inflacarati si dedicati. Mi-am zis ca pentru 10 lei biletul de intrare am cumparat tot snopul de morti, raniti, organe sexuale si trimiteri la stramosi. Si m-am inselat 100%! Nu am auzit nici macar o injuratura!
Stiu, cei care n-ati fost niciodata pe un stadion de fotbal – da, in timpul unui meci – aveti impresia ca ma minunez la becul aprins, insa cei care stiu cum e… inteleg.
Deci… aplauze pentru meci, ca fu spectaculos, dar aplauzele mele si pentru un public entuziast, galagios dar decent.
Nota: prietenii Pavel Bartos, Levente si Zsolt au avut grija sa stiu pe ungureste macar injuraturile. Nu, nu s-a injurat la meciul asta nici in ungureste, cel putin nu in zona noastra.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.