Sari la conținut

Anii de școală… ani frumoși, zbenguiți, veseli și voioși… asta până când venea matematica și chimia peste mine, că să le arză focul le doream din toată inima mea!

Că viața era frumoasă, soarele scânteia pe cer, copiii râdeau cocoțați în corcodușii din Orășelul Copiilor… iar eu mă dădeam de ceasul morții, zgâindu-mă tâmp în caietul gol din fața mea.

Ai mei, disperați că odrasla era rușinea cartierului la mate și la chimie, au apelat la Bogdan.

Bogdan Bjola, prieten și elev de-al lui tata, o mândrețe de mustăcios care a iubit cartea, blând și răbdător din născare și prin educație, a primit mizerabila misiune de a mă călăuzi pe potecile matematicii și chimiei.

Era, ca sa vă spun drept, ca și cum ai încerca să înveți un elefant să cânte la pian.

Ba nu… era ca și cum ai încerca să-l înveți pe Moroșanu să cânte la harpă…

Sau, ca să fie imaginea completă… era ca și cum ai vrea să înveți delfinul să meargă pe bicicletă!

Săracul om, Bogdan, a încercat în fel și chip. Mi-a explicat cu desene și fără desene, cu analogii, cu exemple, cu… de toate, fără iute.

Mi-aduc aminte foarte clar cum îl priveam – cu o moacă imbecilă, negreșit – și dădeam din cap că am înțeles, în timp ce creierul meu se zbătea într-un întuneric complet.

Omul s-a chinuit cu mine o perioadă destul de lungă, timp în care evoluția mea a fost fulminantă… de la nota 5 la nota 6, cu indulgență și multă înțelegere din partea profesorilor (până și lor, săracilor oameni, le era clar că sunt făcut pentru alte chestii și nu pentru științe exacte).

Apoi Bogdan Bjola a plecat din țară.

Eu așa știu, de-atunci n-am mai auzit nimic de el sau de familia lui.

Și de-atunci mă tot întreb… din cauza mea o fi emigrat omul, că nu voia să mă mai vadă, sau din alte motive?

Pentru că, și asta trebuie spusă, n-am apucat niciodată să-i spun Mulțumesc frumos! pentru orele alea în care i-am scos peri albi… și cred că mi-e și puțin dor de el. Mă rog… hai, mai mult. :)

Later edit: Mi-a trimis sor’mea o poză, ca să-l vedeți și voi pe Bogdan. E mustăciosul care zâmbește simpatic în partea din stanga a imaginii, în costum. Dar dacă te uiți cu atenție în ochii lui vezi disperarea, în ziua respectivă aveam meditații cu el…! :D

Karateka Romania - Hon Ki Do

13 comentarii despre "Bogdan Bjola"
  1. Catalina

    Buna Cabral! Poate il confund dar sunt aproape sigura ca e vorba de acelasi Bogdan Bjola! Sa stii ca e bine, e in Germania si are 3 baieti minunati Sergiu, Antonio si Matei, daca vrei pot sa iti fac rost de adresa lui de email. Fratele meu este prieten cu copii lui. Lumea asta e tare mica!

    răspunde
  2. Psst!

    Oare care e treaba cu datul din cap si prefacut ca am inteles? Exista vreo explicatie psihologica? Acum (30+) as invata cred ca de placere aceeasi matematica infecta care ni se preda atunci. Am ajuns sa privesc lucrurile altfel, sa am o alta abordare asupra lucrurilor. Si eu am avut probleme la fizica, si acum incerc sa inteleg din curiozitate si placere anumite fenomene etc. Poate ca nu la acelasi nivel cu altii, si nu ma pasioneaza la fel de mult toate capitolele din matematica aia, dar ma documentez ori de cate ori am ocazia. Ciudat.

    răspunde
    • Geo

      Pai hai sa iti dau eu o explicate, cel putin logica (in capul meu), la care am ajuns acum ceva vreme, cand observam ca ma uit cu placere la documentare de genul.
      Problema in trecut au fost profesorii. La faza cu datul din cap si zis ca ai inteles, e din cauza ca iti era teama de profesor. Nu neaparat ala. Dar mai mult ca sigur ai dat nas in nas cu altii care asteptau cel mai mic semn, sa te faca albie de porci.
      Pai diriginta mea, care a fost si profesoara de mate in clasele 5-8 , ne facea ca pe toate alea. O singura data am ridicat mana sa zic ca nu am inteles, si a urmat poptopul : „Esti imbecila?!?! Ce nu e de inteles?!? Tu nu vezi ca din toata clasa, tu esti singura proasta care nu pricepe??? Ce cauti la scoala fetitooooo?!?!?!?!”. Babaciunea facuse spume la gura si ii faceau mustatile in toate partile de furie. Ce nu stia ea, sau cel putin asta credea, era ca NIMENI nu pricepea nimic, niciodata. Si nici in ziua aia nu pricepuse nimeni nimic. Doar ca eu am fost mai fraiera si am facut greseala sa deschid gura. Culmea ca eu eram printre putinii din clasa care aveau note mari la ea (8 adica, rar primeam 10…).si asta pentru ca faceam meditatii, ca altfel….Asa si la chimie si la fizica. La fizica era profa de treaba, dar nu stia sa explice, preda automat.Dar de obisnuinta, nu intreba nimeni nimic.
      Apoi la istorie, in schimb, am avut un profesor genial in 5-8.Toata lumea iubea istoria, mai mult decat sportul.Pana si chiulangii veneau la istorie si aveau note mari.Era un profesor tanar, care, ne preda putin si ne dadea mult de lucru pe partea practica.
      La liceu, in schimb, aproape am ramas corigenta la istorie si am urat istoria, la fel de mult cum o iubeam in generala. Cauza? Profesorul. Era un prof bosorog care preda cate 5-6 pagini se studentesc si ora urmatoare te asculta.Lua catalogul la nimereala. Problema era , ca vroia cuvant cu cuvant . Nu puteai sa faci rezumat a ceea ce a predat, cu cuvintele tale. Drept urmare, mai toti luam 4.
      La mate aveam o profa care explica bine, dar in clasa a12a facea ore doar cu colegii nostri, care faceau meditatii cu ea. Balmajea ceva la tabla si zicea „asa cum v-am aratat la meditatii” da?. Logic ca nu am invatat nimic si am luat bac-ul cu 6 la matematica, fara meditatii. M-am straduit sa invat chestiile elementare si mai mult dupa teoria din carte, in timp ce urmaream pe caiet rezolvarile facute de ea la tabla.

      Am scris un kilometru, dar am simtit nevoia sa explic fenomenul :)))
      Si da, recunosc ca acum stiu mai multa fizica, biologie si chimie , decat am invatat in generala si liceu. Am invatat singura, cautand pe google sau chiar citind cu sete manualele fratelui meu (e clasa a7a). Pe ale mele le uram din suflet.Acum parca inteleg mai bine…

    • andreeaw

      perfect de acord cu explicatiile tale :)

    • Cabral Ibacka

      La 30+ lumea arată altfel.
      Și-ți garantez, la 40- iar se schimbă felul în care o vezi. :)

  3. Mada

    Oh! Cat de bine te inteleg:)) Mama a fost profesoara de chimie si s-a chinuit cu mine multi, prea multi ani:)) Si mai mult de 6 nu am luat niciodata. Mi-a explicat saraca in fel si chip cum, de ce, pentru ce…nu mi-a intrat nici macar un atom de chimie in cap!

    răspunde
  4. alex

    La cat e Fb de mare si albastru,nu l-ai reperat? Eu mi-am gasit toti colegutii de clasa din celebra 111(prietenii stiu dc) si duminca avem reuniunea de clasa de aproape 20 de ani.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Nope, nu e. Cotrobăit deja…
      Cât despre 111… ieri am trecut prin față. Unele lucruri rămân neschimbate… mi-am adus aminte că aveam colegi cu paletețe din alea cu STOP la trecerea de pietoni.
      Ciudat mai funcționează mintea omului…

  5. Gabriel Voicu
    Gabriel Voicu

    Salut
    Incercam sa ma uit dupa Bogdan fostul meu coleg de scoala generala, ar avea 50 de ani acum, se potriveste? Scoala a fost Generala #122, asta a fost singura relatie pe care am gasit-o oriunde pe net.
    Daca ai putea sa-mi raspunzi, ar fi foarte apreciat.
    Multumesc
    Gabi

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.