Buna dimineata! Te-ai trezit? Asta-i bine, ca eu am chef de o discutie serioasa… daca tu n-ai chef acum, inchide tab-ul asta si revino mai tarziu, e cel mai bine asa…
Mie-mi place trendul asta… toata lumea baga carbuni in facebook.
Vad cativa specialisti in facebook (daca ei asa se prezinta cine sunt eu sa-i contrazic?!) care imping agentia si clientul (si pe mama la ei cu tot) catre facebook… Acolo se intampla totul, daca nu esti acolo inseamna ca nu existi, eforturile tale acolo-si gasesc rezultatele asteptate!
Si agentia spune Bine…, si clientul spune Bine… si uite-asa se executa un landing page customizat, plus un concurs (cu promovare prin facebook advertising, evident!), se strang cateva sute de like-uri, se dau premiile, campania e gata, toata lumea-i multumita! Sau nu?
Treceam in revista raportul Zelist care spunea ca numarul de bloguri cu posturi zilnice s-a micsorat, apoi am citit concluzia de pe ReFresh, cum ca bugetele se vor indrepta si mai abitir catre facebook.
M-a pufnit rasul… si nu pentru ca estimarea motociclistului (inside info: Costin isi vinde motocicleta) nu ar avea sanse sa fie – macar partial – adevarata, ci pentru ca pe mine ma amuza teribil toata tavaleala asta a brandurilor de a se promova pe facebook. Pentru ca toata agitatia s-a transformat intr-o harmalaie generala, in care toata lumea incearca sa-ti smulga un like sau sa te faca sa dai accept unei aplicatii (de cele mai multe ori inutila pentru cel care se screme s-0 faca cunoscuta), dar nimeni nu este in stare sa stea de vorba cu tine. Facebook = comunicare?
=)) Am ras.
Care comunicare? Toata lumea urla, nimeni nu mai asculta. Care discutie? E la fel ca in piata, toti stau in spatele unor tarabe, cu marfa intinsa in ladite de lemn, toti laudandu-si in cor ce-i de vanzare. Nu mai e un schimb de idei, nu mai functioneaza recomandarile, nu mai stii daca prietenul X iti pune ceva pe wall-ul tau pentru ca te priveste sau doar pentru ca a intrat intr-un concurs gen “prezinta concursul nostru la 375 prieteni de-ai tai si ai sansa sa castigi un dop!“. Toti rag la tine, tragandu-te de maneca pentru a-ti atrage atentia asupra unei oferte de nerefuzat!
Si-atunci revin la discutia asta mai mare… blog, versus facebook, versus twitter. In loc de o campanie pompoasa si umflata inutil pe facebook as alege sa iau un grup de bloggeri mai mici cu care sa-mi fac cunoscute produsele. Oameni care sa nu poata fi suspectati ca mint pentru bani, dar care sa nu ma indoaie cu rate-carduri exagerate, bloggeri – hai sa le zicem medii – alaturi de care sa creasca si compania mea.
Cat despre claritatea mesajului… lasand la o parte clientii mari si campaniile mari, al carui scop unic este brand awarness-ul, ce poti comunica prin Facebook?! Teoretic totul. Practic… nimic! Pentru ca pe Facebook toata lumea citeste pe diagonala, in cel mai bun caz. Caci, in general, se citesc primele si ultimele 7 cuvinte. Ce e intre ele… nu se pune.
Mai repede as comunica mesaje scurte dar puternice prin twitter. Viralitatea este de 10 ori mai crescuta pe twitter, rata de click este de cateva ori mai mare. De ce? Pentru ca pe twitter oamenii sunt organizati pe grupuri de interese. Treaba este mult mai nisata decat pe Facebook.
Prin comparatie, in timp de facebook-ul este ca talciocul de duminica, twitter-ul este ca Valea Cascadelor. In timp ce lumea stie ca in talcioc sunt sanse sa gasesti un vas de WC, toti stiu ca pe Valea Cascadelor ai sanse sa gasesti toate modelele de vase de WC inventate vreodata pe lumea asta!
Si daca ma intrebi unde isi gaseste blogul locul in analogia asta… ei bine, blogul este prietenul care tocmai si-a renovat casa si stie sa-ti recomande in ce magazine sa intri pe Valea Cascadelor pentru un vas de WC bun si ieftin.
Ca si concluzie… decat sa pariez pe harababura galagioasa de pe facebook, daca as vrea sa-mi promovez firma sau produsele as pune ochiu’ pe cativa bloggeri care sunt acum la inceput de drum si as paria pe ei.
Dar asta este, evident, doar parerea unuia care a refuzat in ianuarie toate ofertele de campanii de promovare de pe blogul lui. Deci sunt sanse sa fie o parere irelevanta… 😀
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.