Postul asta nu se vrea a fi o revolutie. Nu se vrea a fi mai mult decat este: un imbold, o propunere.
Intr-o discutie cu mai multi adolescenti am folosit drept final punch, poanta de incheiere, coupe finale… o referire la Baronul Munchausen.
Ma asteptam ca toata audienta sa sara in aer, sa aud hohote de ras plin si vesel, sa vad fete cu zambete de 360 de grade.
Imi construiesc frumos tot esafodajul, bag cateva fraze pentru escaladare, cresc suspansul si… si… bag poanta cu Munchausen!
… crrrri, crrrrri, crrri… faceau greierii, ca de ras n-a ras nimeni. Se uitau unii la ceilalti, si-apoi la mine, asteptand sa vin cu poanta.
Mi-a luat inca 10 minute sa le povestesc pe scurt despre Baronul Munchausen si despre povestile lui. De-abia atunci si-au dat seama ca ce-am spus eu era o gluma, si intelegand imaginea de ansamblu… au ras.
Dupa cateva minute unul dintre ei a venit la mine cu un Blackberry si m-a intrebat cum il cheama pe baron, ca vrea sa-l caute pe net.
Oare cate dintre povestile care ne-au fascinat pe noi in copilarie si adolescenta nu mai ajung si la cei care-s mai tineri si necopti acum? Oare cate dintre cartile care noua ne-au facut viata frumoasa nu vor ajunge sa mai fie deschise niciodata?
Propunere simpla: scrie si tu intr-un comentariu o carte pe care ai apreciat-o in copilaria ta.
Facem o lista si bagam push pe toate canalele media, poate ca se vor gasi cativa copii care sa le deschida.
Pentru ca si eu, si tu… stim amandoi ca acele carti ne-au ajutat.
Si nu numai prin povesti ci si prin… fptul k snt skris3 kor3kt!
In imagine… Black Munchauser, asteptand decolarea!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.