Da, stiu, si masinile se busesc, trenurile se ciocnesc si vapoarele se scufunda. Dar niciuna dintre cele patite de masini, trenuri si vapoare nu se compara cu pataniile avionului care pupa pamantul intr-un unghi si la o viteza nepotrivite.
La accidentele de masina se intampla tot timpul minuni si scapa multi. La trenuri se intampla rar, si atunci vedem multi care scapa neatinsi. La vapoare… rar de tot, si nu prea se intampla la astea de persoane (hai, las-o, get over Titanic!).
Stiu, din punct de vedere statistic, avioanele sunt cele mai sigure mijloace de transport de pe Terra.
Mda, ce sa-ti spun, ca atunci cand e fundul tau in el si intra in norul gresit, ala care e plin de gropi, si incepe sa tremure si sa geama si sa scartaie din toate incheieturile de poti sa juri ca se rupe, ce spui?
Urlet 1: Ahhh, ne prabusim! Vai, ce pacat! Se pare ca o sa stricam putin statisticile…!
Urlet 2: Sa moara ma-sa, ne ducem la vale! Nu puteam sa mergem si noi cu masina, cu trenul… pe jos! Auliu, da’ eu nu vreau sa mor! Doamne, pupa-ti-as talpile, salveaza-ma din asta si o sa fiu mai bun!
Da, stiu, ar fi prezente diferite variante ale Urlet 2, nu de alta dar… tinem prea mult la fundul personal.
O sa ma intrebati ce m-a apucat… am prieteni care lucreaza la firma care asigura monitorizarea si dirijarea traficului aerian peste Romania. Am amici care lucreaza la Otopeni, si chiar am trei prieteni piloti. Credeti-ma, nu vreti sa stiti cate evenimente de risc se intampla. Din fericire deznodamantul nu e tragic…
Mai mult decat atat, eu stiu filmul de mai jos de ceva timp. Hai, urmariti filmul, are 40 de secunde, si vorbim dupa.
Asa… va ziceam ca stiu filmul asta de mai mult timp. Si de curand a trebuit sa zbor pana la Paris. Toate bune si frumoase, ajungem la aeroport, mergem la boarding, ne scaneaza chilotii in cautare de paste de dinti supradimensionate, ne suim in avion, incep pregatirile de decolare si intorc ochii catre geam.
Ce vad? Sau, mai corect, ce mi se pare ca vad? Tocmai trecea o cioara! Ma rog, o cioara… era o pasare neagra. Sau asa mi s-a parut mie cand am intors capul! Ma frec la ochi si ma uit iar… nu mai era. Dar parca mai conta! Gata! Panica generala!
Ma intorc la Andreea si-i zic: E belita, am vazut o cioara!
Ea, foarte impresionata, imi raspunde: Si ce-ai fi vrut sa vezi, draga, lebede?
Eu: Nu intelegi, ciorile sunt foarte periculoase pentru avioane!
Ea: Imi dau seama, fac caca pe parbriz!
Eu… sa ma pun pe urlat, nu alta!
Ea: Stiu, calmeaza-te, pot strica turbinele. Asta vroiai sa spui, nu?
Eu: Da, asta. Si era una pe-aici! Da’ n-o mai vad acum…
Stiti cum e cu ferestrele de la avion… sunt mici si iti ofera un unghi mic de vizualiare, nu poti sa vezi catre fata si spatele avionului. Ma gandeam sa rog lumea sa se uite dupa cioara, si dac-o vedeau poate lua echipajul o decizie. Dar cum era sa ma ridic in picioare si sa zic: Doamne si Domni, inainte sa ne faca instructajul pentru situatii de urgenta va rog eu sa va uitati pe geam dupa ciori, cred c-am vazut eu una… Cam cum ar fi sunat?!
Ma gandeam sa cobor. Opriti putin, am lasat televizorul deschis acasa, tre’ sa ma intorc! Sorry! Dar nici asta nu era o treaba, imi administra a mea doua genti de mana in gura de-ar fi ajuns sa fie de preferat o mica cioara in tubina… ca ea e mica, turbina e mare, asa mai aveam o sansa, pe cand cu geanta de mana a Andreei… nu te pui! Caci gentile ei sunt intotdeauna nistre monstrii mari si grei… Stai, de asta radem cu alta ocazie!
Revenim la cioara mea… evident ca am decolat si zborul a mers ca pe… aripi, fara ciori si alte creaturi penate, am ajuns cu bine.
Dar, totusi, daca era o cioara acolo? Si daca face pui? Si cine stie ce E-uri mananca din gunoaiele de la aeroport de ajung sa se faca cat niste porci cu aripi? De cioroporci am eu nevoie?! Nu de alta dar poate mai trebuie sa zbor fix de la Otopeni! Sa vezi atunci panica!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.