Am nevoie de un sfat pentru Marius

Salut Cabral,

Ma aflu intr-o mare dilema si, cu toate ca am intrebat in jur diversi prieteni, nu am reusit inca sa ajung la o decizie definitiva.

Sora mai mare a soției mele a intrat în comă și, din câte se vede treaba nu va mai ieși. E doar o formalitate… din păcate.

Nu cu mult timp înainte a vrut neapărat sa discute cu mine intre patru ochi (probabil sa-si descarce sufletul).

Mi-a spus ca sotia mea este adoptată – din cate stia parintii biologici erau oameni sarmani care nu voiau copii si au vrut sa scape de ea cat mai repede.

Nu stia nici ea mai multe – gen nume, ocupatie, adresa etc.

Sotia mea nu știe nimic. Ea crede că ea și sora ei… sunt familie, cu toate că nu și-a explicat niciodată de ce sunt atât de diferite… înălțimea, culoarea părului, ochilor, toate sunt diferite.

In fine, sora ei m-a rugat sa nu ii spun niciodata sotiei mele ca este adoptata fiindca o asemenea veste ar fi devastatoare pentru ea.

Aici are dreptate: la cat de mult și-a apreciat și iubit familia adoptiva o asemenea stire ar putea sa o duca in pragul nebuniei si nu doresc acest lucru.

Ar fi considerata de ea ca un soi de tradare din partea familiei ei si este foarte probabil sa cada in depresie sau chiar sa ajunga la gesturi necugetate.

Noi ne-am promis chiar de la inceput sa nu avem secrete unul fata de celalalt insa aceasta stire s-ar putea sa-i faca mai mult rau.

Acum te intreb pe tine: ca o persoana detasata care priveste din exterior, cum ai considera ca ar fi mai bine – sa-i spun (desi exista un risc foarte mare sa-i faca rau) sau sa nu ii spun (si sa-mi incalc promisiunea facuta ei de cand am inceput relatia)?

Multumesc mult si orice sfat este binevenit!

Marius

—–

Marius, o să vin cu un răspuns cât mai repede. Între timp citește comentariile, cred că se vor aduna câteva gânduri care te-ar putea ajuta.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Mirela
    • 02.03.2016

    O sa imi dau si eu cu parerea, intrucat am aflat si eu acum 2 ani si jumatate ca am un frate, pe care nu l-am cunoscut niciodata, facut de tata in tinerete.

    Am descoperit singura acest lucru si nu mi-a picat bine, ba chiar o perioada nu am vrut sa spun nimanui ca am aflat asa ceva.

    Eu una as vrea sa stiu adevarul in cazul acesta, pot fi alti oameni care nu ar intelege cat rau iti pot face oferindu-ti astfel de vesti,intr-un moment inoportun.

    răspunde-i
  • Claudiu
    • 02.03.2016

    Sau ar mai fi varianta in care ii spune dupa ce se termina formalitatile in cauza + efectele lor (adica dupa vreun an).
    Astfel impactul nu mai e asa mare ( cum ar fi daca ar fi combinat cu vestea tragica a “formalitatii” ce va surveni curand) si se poate discuta mai calm si fara impulsivitati de moment

    răspunde-i
  • Eugen
    • 02.03.2016

    2 variante:

    1 – Ii spune si ii induce o stare psihica pentru care va avea nevoie de ajutor de specialitate (vestea + moartea)
    2 – Nu ii spune

    Ar mai si varianta 2.1, in care el nu ii spune, dar ii vor spune la un moment dat parintii. Eventual vor mentiona si faptul ca el stia.

    Greu, foarte greu.

    răspunde-i
  • Doina
    • 02.03.2016

    Parerea noastra, poate l-ar ajuta, sau nu…Hotararea trebuie sa ii apartina in totalitate. Un adevar spus, doare pe moment dar minciuna descoperita mai tarziu, doare mai tare…Caci intr-o situatie inversa, ce ar simti Marius? daca sotia lui ar fi stiut si nu i-ar fi spus? E greu sa ia o hotarare…Prioritatile trebuie sa si le stabileasca in functie de ce simte si ce gandeste. Sentimentele sunt confuze acum in ceea ce este acest adevar stiut dar nespus. Mai exista si minuni in care sa creada Marius, mai se dau si peste cap…si pronosticurile sumbre…coma…Cred ca mai bine ar fi sa ne rugam cu totii ca sotia sa isi revina miraculos si apoi timpul le va rezolva pe toate…adrevarurile care trebuie aflate. DOAMNE AJUTA! Eu ma rog sa isi revina sotia lui Marius si apoi …

    răspunde-i
  • Georgiana
    • 01.03.2016

    Eu as vrea sa stiu adevarul, sincer, chiar daca ar fi greu.
    Si daca as fi in situatia ta i-as spune. Mi-e greu sa cred ca o femeie ajunsa la varsta la care este casatorita, are pe cineva care o iubeste, a format practic o noua familie, ar face gesturi necugetate cum se mentioneaza. Insa oamenii sunt diferiti si de aceea numai tu poti sti cat de grava va fi situatia. Insa cu ajutorul tau (si eventual al unui psiholog) are toate sansele sa depaseasca momentul- cred eu.
    Inca ceva: si cel mai bun actor ar putea sa se dea de gol, asa ca ma indoiesc de faptul ca daca hotarasti sa nu ii spui vei pastra totul pentru tine in asa fel incat ea nu va intui niciodata ca ai ceva de ascuns, Si ca o vei privi in ochi la fel, si ca totul intre voi va fi la fel, desi tu duci aceasta povara pe umeri. De obicei lucrurile ascunse, mai ales ceva atat de important, creeaza alte probleme, va poate indeparta, ea se va gandi ca o minti in legatura cu cine stie ce lucruri samd.
    Din pacate consecinte exista in orice directie.
    Insa daca afla din alta parte (si probabil in acea situatie nu ai alege/nu ai putea sa minti in legatura cu faptul ca stiai deja)- pentru ea se va distruge nu doar increderea in familia care a crescut-o ci si increderea in tine. Si asta ar fi mult, mult mai rau.
    Eu peste asta nu stiu daca as putea trece daca mi s-ar intampla (nu in sensul gesturilor necugetate, ci in sensul de a continua relatia cu sotul meu daca mi-a ascuns asa ceva).

    M-am tot gandit daca e bine sa scriu, e absurd sa presupuna cineva ca intelege cu adevarat dificultatea situatiei tale. Sper ca citind aici sa te ajute in ideea de a-ti aminti tot ce e de pus in balanta pentru tine, si de a vedea mai clar ambele taisuri.

    răspunde-i
  • mirela
    • 01.03.2016

    Eu zic sa iti urmezi inima! Tu o cunosti cel mai bine pe sotia ta! Ideea e ca daca poti trai cu acest secret, il poti pastra. Dar daca te macina si consideri ca nu esti corect fata de ea, cel mai bine este sa ii spui, pentru ca aceste ganduri ale tale iti pot deteriora relatia. Parerea mea este totusi sa astepti sa treaca situatia cu sora, adica sa nu supui femeia la prea multe suferinte deodata. Dar ma repet, nimeni nu o cunoaste mai bine decat tine, asa ca tu stii cel mai bine ce ai de facut. Bafta, oricum ar fi!

    răspunde-i
  • Anca
    • 01.03.2016

    ea are dreptul sa stie si bine ai face sa ii spui sorei ei sa ii dezvaluie adevarul.caci e secretul sorei, nu al tau,dar in ultima instanta(in cazul in care nu o convingi pe sora sa ii spuna) sotia ta trebuie sa stie.altfel relatia cu ea ar putea ajunge si mai rau din cauza ca tu ,stiind acest lucru ai incepe sa te comporti putin diferit ,fara sa iti dai seama.Dar astea sunt doar parerile noastre,in sinea ta sigur sti ceea ce trebuie sa faci,doar asculta-te cu atentie .

    răspunde-i
  • Nedelcu Daniela
    • 01.03.2016

    Eu as prefera sa știu !Pana la urma părinți Îți sunt cei care se comporta ca atare ! Și poate va avea șansa sa.i cunoască și pe ceilalți pentru a găsi răspunsuri la întrebările ce vor urma !

    răspunde-i
  • vio
    • 01.03.2016

    La ce bun sa stie? Nu-i spune.

    @Cabral : aveai voie sa faci asta public? 🙁 Oare femeile din tara asta care au o sora in coma sunt atat de multe? Oare nu se va recunoaste in articolul tau? Nu-i frumos…

    • Cabral Ibacka
      • 01.03.2016

      Dacă am și gândi înainte să scriem ar fi perfect.

    răspunde-i
  • Olimpia Veronica
    • 01.03.2016

    Pot spune cu mana pe inima: eu mi-as dori sa stiu!

    Sunt sigura ca as fii suparata si m-as gandi cu regret la modul in care a inceput viata mea, insa cu siguranta i-as vedea cu alti ochi pe parintii adoptivi! As avea la inceput intrebari de genul: de ce nu mi-au spus? oare cine mai stie? oare cine sunt parintii mei naturali? Insa cu siguranta, as invata sa iubesc oamenii altfel.

    Chiar daca la inceput va fi foarte greu, insa vezi tu, de aceea esti tu acolo: pentru a o ajuta. Cum a spus si preotul: la bine si la greu!. Plus ca si tu din acest secret, ai facut sa nu mai fie un secret. Ai vorbit cu prietenii din jur si ne-ai spus si noua. Eu m-as simiti tradata daca sotul meu ar stii un lucru atat de important si totusi nu mi l-ar imparatasi. Dupa ce as afla, cu siguranta ca, intr-un fel sau altul, i-as reprosa faptul ca nu a fost sincer cu mine.

    Nu stiu, pentru ca nu este mentionat mai sus, daca parintii adoptivi sunt inca in viata! Daca da, eu as spune sa mergi si sa vorbesti cu ei! Ei sunt cei care ar trebui sa ii spuna! Ei au luat acesata decizie cu multi ani in urma. Ai putea sa le explici in ce dilema esti si cum ar reactiona sotia ta, daca ar afla de la altcineva, fara ca ei sa aiba sansa sa ii spuna cum s-au intamplat lucrurile.

    răspunde-i
  • Loading...