[play si citeste, da]
Ne grabim spre nimic. Ne grabim sa ispravim totul pentru a ajunge niciunde. Ne aruncam dintr-un cunoscut – poate nu perfect – spre un total necunoscut.
Ne bulucim spre “lumina” ca niste ganganii bujbece, bazaind sumbru in graba noastra.
Au fost cativa care s-au intors de dincolo si au povestit ca e intuneric peste tot, si-apoi apare o lumina calda. Ei bine… spre lumina aia alergam toti, de parca este singura certitudine de care ne putem agata.
Asa-i, singura chestie sigura dupa ce te nasti este moartea. Dar chiar asa sa ne grabim?!
Si aici ma refer la bucuria asta ciudata, atunci cand ne relaxam si spunem “Bine c-a trecut si ziua de azi, mai avem doar 3 pana la week-end!“.
Bai, ce naibilea aveti, am mai murit c-o zi, unde-i motivul de bucurie?!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.