Am dat-o gata de tot, partea a doua, aia in care am lasat-o lesinata de gata ce era!

L.E. Nu uitati ca diseara public chestia aia noua de-am promis-o. Sper sa va placa si sa va mearga la sufletel, desi e cam trista. Ne vedem si pe seara pe-aici.

Dupa cum stiti, eu o dau gata. Ca e prima cerere, ca-i a doua, ca-i spun ceva simplu sau ca organizez ceva complicat, dupa ce ispravesc eu cu treaba… ea e data gata complet, definitiv si fara sanse de scapare! E… data gata, ce sa mai…!

Dupa cum spuneam acum doua zile (de m-am luat cu treaba si-am uitat sa ispravesc), m-am apucat din motive suspecte dar de netagaduit s-o cer de nevasta pentru a doua oara.  In timp ce eram insurat cu ea. Asta ca sa va dati seama de doua chestii:

– pe ce femeie strasnica am pus mana, ca ma prosteste ca pe-un pinguin beat sa pup ursul polar pe gingii…

– ce pinguin beat sunt, de ma las prostit sa pup ursul polar pe gingii.

Dupa ce am reusit sa identific si sa cumpar inelul, am orchestrat cererea in casatorie. Am organizat ca restul gastii sa dispara in ceață. Ceața era, de fapt, parcarea din spatele restaurantului, acolo s-au dosit toti, in timp ce noi ramaseseram singuri… din intamplare. Care intamplare era organizata de Megamind. Da, mi se mai spune Megamind. Ararerori, dar mi se mai spune.

(bine, recunosc, doar eu imi spun asa atunci cand vreau sa ma laud singur. Na, sunteti multumiti acum?!)

Revenind… Megamind a aranjat sa ramanem singuri.

Si-atunci a inceput momentul in care am inceput sa o farmec. Ii spun:

– Heh, ce chestie draguta, am ramas singuri. Si la restaurantul asta dragut…

Ea, dulce si suava ca o cheie franceza, imi spune:

– Chiar nu inteleg de ce-ai insistat sa mergem la restaurantul asta. Am mai mancat aici, e dragut, dar eu aveam pofta de carpaccio. Si ei n-au…

– Da, draga mea, dar uite ce frumos ni se intinde orasul la picioare, ce frumos e apusul, cat de frumoasa esti in lumina asta…

– Tu ai dat cu sfecla de lift. Ai ceva sa-mi zici? Ai facut vreo prostie si nu stii cum sa-mi zici?

– Ei, si tu acum… nu mai fi soacra, bucura-te si tu de moment. Iti aduci aminte cand mi-ai spus suparata ca pe tine n-o sa te mai ceara nimeni de nevasta din cauza mea?

A facut ochii mari. Se vedea pe fata ei ca nu-i venea sa creada ca mi-am adus aminte. Era pe cale sa fie data gata…

Am zambit larg, extrem de cuceritor. Ba eram chiar apetisant. Am intins mana catre buzunarul unde pusesem inelul, sa-l pregatesc.

– N-ai uitat! Uof, nu esti atat de ametit…

Ma pregateam sa-i raspund dar mana mea, adanc infipta in buzunarul hainei, nu gasea cutia in care era pus inelul. Panica!

– N-am uitat, draga mea, normal, pai cum era sa uit?!

Am gasit inelul. In alt buzunar decat cel in care mi-aduceam aminte ca l-am pus. Mi-a revenit si pulsul la un nivel omenesc…

Am continuat sa vorbim, dar nu va spui ce. E doar intre noi. Cert este ca mi-am pregatit atacul final cu mare grija…

– Auzi, dar daca aveai de ales cum sa te cer de nevasta altfel, cum ar fi fost?

– Frumos a fost si cum m-ai cerut. Dar daca ma puneai sa zic inainte probabil ca ti-as fi zis altceva decat ca vreau sa ma ceri in Dristor, in parcare, printre masini. A fost tare frumos prima data, dar… na, visul parca nu implica Dacii 1310 si panouri cu “NU PARCA – TAI CAUCIUCURI!.

– Adica ai fi vrut, de exemplu, sa fie intr-un loc din asta frumos, elegant si special…?

– Da, ar fi fost frumos…

– Si sa cante o muzica din asta care ne place noua, un jazz din asta cald?

– Da, sa stii ca da. Dar de ce vorbim despre asta, e gata treaba, e incheiata… 

M-am ridicat in picioare. In mana stanga aveam inelul, il tineam ascuns.

– Deci ai fi vrut un loc ca asta, cu muzica ca asta, si, la cum te cunosc, ai fi apreciat sa vezi ca…

M-am dus mai aproape de ea, am luat scaunul de langa ea si l-am tras mai departe, m-am pus intr-un genunchi.

Brusc i s-au catifelat ochii cu doua lacrimi mari, care-i jucau pe gene…

– Ce… ce faci?

– Si ai fi vrut sa ma vezi pus in genunchi, nu?

– Mai nebunule, ce faci?!

Am scos de la spate cutiuta de catifea in care statea mandru inelul. Mi-am dres vocea. M-am uitat drept in ochii ei si am intrebat simplu, putin taraganat, cu un zambet jucaus in coltul gurii:

– Andreea, vrei sa fii sotia mea?

M-a privit prelung in ochi, s-a uitat putin si la inel, apoi iar in ochii mei. Mi-a luat fata in palmutele alea ale ei si mi-a zis Da, iubitule, vreau sa fiu sotia ta!ne-am sarutat.

Era data gata complet. Iremediabil. Maxim. 

In spatele nostru ospatarul se blocase cu supa Andreei in mana, nu mai stia ce sa creada! Cand m-am ridicat din genunchi si l-am privit m-a bufnit rasul… omul nu intelegea ce mama naibii tocmai se intamplase! Eram cu verigheta pe mana, Andreea la fel, verighetele identice, da’ omul putea sa jure ca m-a vazut in genunchi, cerand-o de sotie!

Ne-a urat, totusi, casa de piatra, dar fata lui nu parea extrem de convinsa ca asta trebuia sa ne ureze… am ras cu totii.

Asa a fost. Cand o sa fim batrani (ea o sa completeze aici ca eu cica sunt deja) o sa ne aducem aminte cu drag si de episodul asta.

Si stiti ceva? Cateodata e bine sa renunti la mandria aia de barbat dârz si cu muschii incordati si sa faci ce trebuie astfel incat s-o dai gata. De tot si iremediabil.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Andrei
    • 27.03.2013

    Mai Cabral esti f romantic tu asa 😀

    răspunde-i
  • pentru barbati
    • 24.03.2013

    Eu cred ca popti sa o dai gata si fara “casatorie” …. dar asa sunt eu

    In rest da barbatii adevarati stiu sa renunte la mandria de a fi barbat cu muschi dar cand trebuie nu tot timpu ca porma se cheama pampalau ..

    răspunde-i
  • Claudia
    • 24.03.2013

    Casa de piatra si fericire maxima pana la adanci batraneti!

    răspunde-i
  • calin daniel
    • 21.03.2013

    Foarte frumos; bravo tie Cabral, si, sa fiti fericiti, impreuna, toata viata.
    Si acuma, sa ma laud si eu: am facut si eu treaba asta, acum vreo 3 ani, eram impreuna cu prietena de vreo 3 ani, si, de ziua ei, pe care am sarbatorit-o la viitorii nostrii nasi, la casa, ma pregatesc eu de marele moment; cu cateva zile inainte, ii cumpar un inel (nu mai zic cat l-am cautat, ca deh, sa-mi placa mie mai intai), din aur alb, subtirel, finut, ca si ea; oricum, si la asta am stat mult sa ma gandesc, ca mi-a si zis tipa de la bijuterie, disperata probabil ca nu mai scapa de mine: luati-l pe asta, ca e suficient, nu trebuie sa fie de multe milioane, ca sa arate sentimentele dvs; si asa m-am hotarat.
    Acolo, la petrecere, i-am zis initial doar lui nasu, ca deh, nasa mi-era ca se da de gol; toti ceilalti prieteni, nu stia nimeni nimic.
    Si, pe la mijlocul petrecerii, m-am uitat de ea sa nu fie pe langa mine, m-am dus in bucatarie, i-am zis si nasei, nasa = blocaj total, lui nasu ii zic, ia camera, sa filmezi, sa ne amintim la batranete, si zic, hai pe terasa.
    Terasa, era chiar langa camera unde era petrecerea, si erau acolo vreo 6, 7 trepte, ca sa ma pun eu in jenunki tocmai la fix. Bag viteza printre invitati, ies acolo, sparg prima rotula, nasu era in urma mea cu camera, nasa inca in blocaj in bucatarie, si incep sa tip:
    Alinaa. Iubitoo. Nimic. Ma, ce naiba zic. Incepusera invitatii sa isi dea seama ca se intampla ceva, erau toti buluc pe cele 2 usi de dadeau pe terasa. Eu, in genunchi. Ma ridic nitel, s-o vaz daca vine. Nimic. Si-mi dau seama, si tip: ma, dati cariva muzica aia mai incet, ca nu m’aude femeia, si innebunesc aici. Ii da careva mute lui Guta (glumesc, va dati seama, nu?), si incep iar:
    Iubitooooooo. Alinaaaaaaaa. Si, finaly apare. M’arunc iar in genunchi, zbang, si a doua rotula :p
    Acu, ea saraca, ma vazu direct in genunchi, ce sa mai zica, iau tasnit direct doo lacrimi. Ea, iubitule, ce faci, eu, pauza, ca eram la fel ca nasa (care intre timp ajunsese si ea pe terasa, langa nasu care filma de zor) mut, blocat. Pfoaaaa, sa’nnebunesc, nu e adevarat, zic in mintea mea: NU mai am voce. Tocmai eu. Ce sa zic, primele cuvinte de abia le-am rostit, nici eu nu ma auzem, invitatii faceau galagie. Intr-un final, am cerut-o, frumos, cum trebuie, i-am pus si inelul pe deget (inel care era in pozonarul care trebuia, nu ca la altii :d ), fericire mare, emotii, eu, mandru de mine, ca un cocos, ca de, o si cerusem de nevasta, si intr-un moment special, si intr-un mod cum visasem s’o fac toata viata.
    Si cam atat; partea a mai funny, a fost in momentul cand ma chinuiam eu sa scot cuvintele din gura, ii zice nasu lu nasa: Hai Sorina, ca te-ai kkt pe tine (scuze pt. limbaj, cuvinte conforme cu realitatea).
    Noapte buna 🙂

    răspunde-i
  • usadelafrigider.blogspot.com
    • 20.03.2013

    Vai de capul meu! In ce belele m-ai bagat?! O sa vin la tine cu chitantele de la inel, restaurant si croitor (o sa am nevoie de croitor dupa ce-mi voi beli genunchii cerand-o pe nevasta-mea de sotie)

    răspunde-i
  • Ane
    • 20.03.2013

    Casa de piatra! si iubire multa!

    răspunde-i
  • Mada
    • 20.03.2013

    Sa curga comment-urile pozitive din partea noastra a muierilor, zic :))))))
    Felicitari din inima ca sunteti tare frumosi amandoi si foarte calzi, haiosi, super! Va pup cu drag

    răspunde-i
  • Simona
    • 20.03.2013

    Foarte frumos spuS, Cabrale, cateodata e bine sa dam departe mandria si sa daruim 🙂 Esti model, ce sa mai 😛 Tare-mi mai place de voi 🙂

    răspunde-i
  • Cabral, tu nu mai ai vre-un frate crescut de aceeasi mama?? Sau chiar mai multi!? Daca ai putea sa te clonezi ai face o afacere maaaare maaare de tot!! :))
    Felicitari si sa va fie bine in continuare si iubirea sa va inghesuieasca in toate colturile din casa!! 🙂

    răspunde-i
  • adriana
    • 19.03.2013

    ce sa zic? superba idee ai avut cu a doua cerere in casatorie…sa va iubiti mult, in continuare sa fiti cu dragostea triumfand…..ce e mai frumos decat sa traiesti iubirea? nimic….

    răspunde-i
  • Loading...