[da-i play si citeste]
Te uiti in ochii ei si-i vezi lacrimile clocotind, aproape sa explodeze. Ii simti mainile tremurand. Ii auzi respiratiile intretaiate, parca framantate de pieptul care nu se hotaraste daca sa urce sau sa coboare si de-aia se-agita, framantandu-i respiratiile.
Ii vezi umerii adusi in fata, o vezi trecandu-si degetele prin parul ciufulit, gura i se deschide dar o inchide prea repede pentru a reusi vreun sunet sa iasa…
Pleci privirea, spectacolul chinului ei te loveste mai tare decat orice cuvant, orice gest, oricate acuzatii urlate… stii ca in fiecare lacrima de-a ei sta o secunda de greseala de-a ta. Stii ca tu esti in fiecare respiratie sufocata de-a ei, stii ca pentru fiecare tremurat de-al mainii ei tu ai sarutat o alta femeie. Stii ca tu esti in fiecare trecere a mainii prin parul ei ciufulit. Fiecare lacrima de-a ei este o cascada… o cascada a greselilor tale in viata ei, o avalansa de mici greseli care acum o apasa pana la sufocare.
Te uiti in urma si nu stii unde a inceput greseala. De fapt… tu stii ca ai inselat-o pentru ca nu mai erai fericit cu ea. Nu te mai facea fericit, nu mai faceati dragoste ca alta data, te plictisisesi de atata batut la cap, vroiai aventura si nebunie si nu stat cu fundu’ infipt in canapea si ochii infipti in filmele pe care tot tu trebuia sa le dai jos de pe torente. Si-atunci de ce te simti acum atat de vinovat?
Sunt un nimeni in viata ta, dar o sa incerc sa-ti raspund: pentru ca stii ca n-ai fost fair. Puteai sa-i spui, puteai sa pui punct, puteai sa-i spui sa te uite caci… s-a terminat. Dar ai ales sa fii las. Ai ales sa o suni pe cealalta cand ea intorcea capul, ai ales sa alegi varianta comoda, cea care nu-ti dadea batai de cap, ai ales sa te vezi cu cealalta cand ea nu era langa tine, ai ales sa transpiri cearceafuri impreuna cu cealalta in timp ce ea dormea singura, stiindu-te cu baietii la bere.
Ai ales. Tu ai ales. Ai ales s-o faci sa sufere pentru placerea ta vinovata. Si acum te simti prost, si-asta parca te face sa te enervezi… tot pe ea. Ca acum plange in loc sa urle la tine, sa-ti spuna ca te uraste, sa-ti spuna sa pleci. Caci ai vrea sa pleci, nu-i asa? Ai vrea sa te duci la cealalta cu sufletul in sfarsit usurat ca nu mai ai de ce sa-ti tii telefonul pe vibratie, ca nu mai ai de ce s-o minti si pe cealalta explicandu-i despre absentele tale repetate, ai vrea sa te duci la cealalta… liber.
Intr-un fel ti-e mila de ea… o vezi acum urata, neingrijita, chinuita. Tu stii insa ca in componenta milei intra si putina scarba, chiar daca involuntar, si te uiti acum la ea si ai vrea sa spui ceva, ai vrea sa-i usurezi durerea dar asta doar pentru a te simti tu mai putin vinovat. Stii c-ai gresit dar stii ca un “imi pare rau” e depasit cu mult de situatie. Ai vrea sa stii ce sa-i spui si esti tentat intr-un fel sa-i spui ca e si vina ei, dar si a ta… nu stii cu ce sa incepi, asa ca stai ca prostul si o tii de maini, de parca n-ar putea sa sufere fara sa-i aduci tu alinare… halal alinare!
Pleaca! Pleaca! Du-te! Pleaca, n-auzi?! Nu ajuti cu nimic! Du-te departe si las-o, n-o mai cauta, n-o mai ajuta… ca asta nu-i ajutor, e doar chin si aducere aminte, e doar prelungirea inutila a unei suferinte.
Ai adus lacrimi si-aici… pleaca!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.