Sari la conținut

[da-i play si citeste]


Te uiti in ochii ei si-i vezi lacrimile clocotind, aproape sa explodeze. Ii simti mainile tremurand. Ii auzi respiratiile intretaiate, parca framantate de pieptul care nu se hotaraste daca sa urce sau sa coboare si de-aia se-agita, framantandu-i respiratiile.

Ii vezi umerii adusi in fata, o vezi trecandu-si degetele prin parul ciufulit, gura i se deschide dar o inchide prea repede pentru a reusi vreun sunet sa iasa…

Pleci privirea, spectacolul chinului ei te loveste mai tare decat orice cuvant, orice gest, oricate acuzatii urlate… stii ca in fiecare lacrima de-a ei sta o secunda de greseala de-a ta. Stii ca tu esti in fiecare respiratie sufocata de-a ei, stii ca pentru fiecare tremurat de-al mainii ei tu ai sarutat o alta femeie. Stii ca tu esti in fiecare trecere a mainii prin parul ei ciufulit. Fiecare lacrima de-a ei este o cascada… o cascada a greselilor tale in viata ei, o avalansa de mici greseli care acum o apasa pana la sufocare.

Te uiti in urma si nu stii unde a inceput greseala. De fapt… tu stii ca ai inselat-o pentru ca nu mai erai fericit cu ea. Nu te mai facea fericit, nu mai faceati dragoste ca alta data, te plictisisesi de atata batut la cap, vroiai aventura si nebunie si nu stat cu fundu’ infipt in canapea si ochii infipti in filmele pe care tot tu trebuia sa le dai jos de pe torente. Si-atunci de ce te simti acum atat de vinovat?

Sunt un nimeni in viata ta, dar o sa incerc sa-ti raspund: pentru ca stii ca n-ai fost fair. Puteai sa-i spui, puteai sa pui punct, puteai sa-i spui sa te uite caci… s-a terminat. Dar ai ales sa fii las. Ai ales sa o suni pe cealalta cand ea intorcea capul, ai ales sa alegi varianta comoda, cea care nu-ti dadea batai de cap, ai ales sa te vezi cu cealalta cand ea nu era langa tine, ai ales sa transpiri cearceafuri impreuna cu cealalta in timp ce ea dormea singura, stiindu-te cu baietii la bere.

Ai ales. Tu ai ales. Ai ales s-o faci sa sufere pentru placerea ta vinovata. Si acum te simti prost, si-asta parca te face sa te enervezi… tot pe ea. Ca acum plange in loc sa urle la tine, sa-ti spuna ca te uraste, sa-ti spuna sa pleci. Caci ai vrea sa pleci, nu-i asa? Ai vrea sa te duci la cealalta cu sufletul in sfarsit usurat ca nu mai ai de ce sa-ti tii telefonul pe vibratie, ca nu mai ai de ce s-o minti si pe cealalta explicandu-i despre absentele tale repetate, ai vrea sa te duci la cealalta… liber.

Intr-un fel ti-e mila de ea… o vezi acum urata, neingrijita, chinuita. Tu stii insa ca in componenta milei intra si putina scarba, chiar daca involuntar, si te uiti acum la ea si ai vrea sa spui ceva, ai vrea sa-i usurezi durerea dar asta doar pentru a te simti tu mai putin vinovat. Stii c-ai gresit dar stii ca un „imi pare rau” e depasit cu mult de situatie. Ai vrea sa stii ce sa-i spui si esti tentat intr-un fel sa-i spui ca e si vina ei, dar si a ta… nu stii cu ce sa incepi, asa ca stai ca prostul si o tii de maini, de parca n-ar putea sa sufere fara sa-i aduci tu alinare… halal alinare!

Pleaca! Pleaca! Du-te! Pleaca, n-auzi?! Nu ajuti cu nimic! Du-te departe si las-o, n-o mai cauta, n-o mai ajuta… ca asta nu-i ajutor, e doar chin si aducere aminte, e doar prelungirea inutila a unei suferinte.

Ai adus lacrimi si-aici… pleaca!

46 comentarii despre "Aduci lacrimi… pleaca!"
  1. omu negru

    Superbe randuri… m-au lasat masca, fara cuvinte. De cate ori cel care inseala e sincer cu el insusi si recunoaste ca nu e decat un capriciu al sau, si ca probabil partenera/ul nu are nicio vina? Probabil in prea putine cazuri…

    Si ii provoci lacrimi si pleci, cautandu-ti fericirea in celalalt cearceaf transpirat…pana cand acel ceva se va consuma prea repede si nu iti va mai oferi senzatiile de la inceput, si iti vei da seama ca a fost in zadar scenariul asta prost… si atunci o vei suna si ii vei rasuci cutitul in rana… moment in care trebuie sa pleci definitiv. Te intorci fara chef in asternutul primitor… pana ce vei repeta scenariul. Si vei ramane un NEFERICIT.

    răspunde
  2. NICOLETA

    Ooofff,de ce trebuia sa scrii tocmai asta?Nu m-a inselat dar m-a facut sa sufar si intr-o buna zi am zis stop!! Ne-am despartit,nu in cei mai buni termeni,si dupa doi ani s-a dus de unde nu mai putea sa vina ! Regret ,si cel mai mult regret ca nu a trait sa se bucure de un copil foarte reusit,care a crescut fara tata,dar a crescut BINE.A fost o studenta buna,acum munceste ce-i place, la anul va fi mireasa,iar la toate astea nu a contribuit cu nimic.Mi-a fost foarte greu,dar sunt fericita pentru ce am realizat.Imi cer scuze,am deviat de la subiect,si cazul meu nu prea seamana cu ce ai scris tu,dar…nu este imposibil ca o femeie sa se descurce SINGURA !Aici vroiam sa ajung,si poate cineva va avea de invatat din ce am scris.Bravo Cabral,scrii cu sufletul !!

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Nicoleta, chiar daca tu, probabil, nu te gandesti la asta, razbunarea va veni din partea fetei tale.
      Pentru ca tu, tu probabil ai iertat… ea nu va putea, chiar de va vrea.

  3. karmapolice

    majoritatea oamenilor sint lasi si comozi..ditto

    răspunde
  4. Iulia

    BRAVO!foarte tare post-ul…si ce ma bucur e ca sunt cuvintele unui barbat realist!ceilalti sunt niste prefacuti…care se gandesc doar la ei si nu ar spune lucrurile astea niciodata chiar daca stiu ca e adevarat!..de apreciat!

    răspunde
  5. Anna

    Nu ai cum sa fii functional cu altii daca esti disfunctional cu tine ins(a)uti. Nu alegi niciodata sa fii disfunctional, nu esti disfunctional peste noapte…aleg altii pentru tine. Aleg altii pana te maturizezi, adica primii tai 30 si ceva de ani de inceput. Parintii care nu si-au dorit sa te nasti, care te-au vrut de un anumit sex, care n-au avut timp sa-ti raspunda la intrebari, care au vrut sa alegi un anumit drum, care nu au existat sau au fost la randul lor un cuplu disfunctional, o mama care a fost indisponibila…si tot asa.
    Cand esti disfunctional nu ai iubirea. Si o cauti ca nebunul in cerc. In zadar pleci. Tot disfunctional vei fi. Vei duce lacrimi si in alta parte.
    Intai trebuie sa iti cauti drumul spre casa ca sa poti exista cu adevarat.
    Numai „acasa” e iubirea. De-ai stii cat adevar e in cuvintele astea. Acasa trebuie sa ne intoarcem cand suntem disfunctionali .
    Sa onoram, sa facem pace cu noi insine. Sa intelegem ca am avut parintii cei mai potriviti din lume. Abia atunci putem sa mergem mai departe…sa existam. Sa simtim iubirea si sa gasim suficienta. Sa ni se umple golul imens din suflet.

    răspunde
    • vasilescumihaela

      Anna, daca omul nu se duce acasa dupa o pierdere, inseamna ca inca nu e pregatit sa o faca… ca exista ceva ce il impovareaza si acolo si poate ca uneori doua goluri sunt deja mult prea mult. Poate ca omul asta cauta ceva ce nu gaseste, poate se cauta doar pe sine… cine mai stie. Datoria noastra e sa ii ramanem aproape, sa-i aratam ca il acceptam si intelegem dincolo de toate ratacirile, plecarile si nehotararile lui si ca pentru noi ramane o persoana semnificativa si draga indiferent de deciziile pe care le ia. :)

    • Anna

      Mihaela, nu exista doua goluri. Exista unul si atat. Dar e adevarat ca trebuie sa ai disponibilitatea sa intelegi. Un cuplu inseamna ceva mai mult. „Datoria” nu are legatura cu iubirea si cu multe alte amanunte pe care le traiesti in doi.

    • vasilescumihaela

      Uneori pot exista si doua goluri… unul in tine si altul in afara ta. Am spus „datorie” si nu iubire fiindca am incercat sa privesc lucrurile de pe pozitia consilierului si nu a unuia din protagonisti. Iar masochismul… e al celui care desi ranit, tine cu dintii sa pastreze pe cel care l-a lovit. Ma intreb, de ce… ce rost are… care e scopul… ce vede bun in asta pentru sine? Stii Anna, nu mi-au placut niciodata victimele transformate in agresori, nici lupii in haina de oaie… sunt uneori atat de caricaturali…

    • Anna

      In afara noastra exista numai proiectia. Daca vorbesti despre „disponibilitatea” unui individ , atunci nu poti sa ramai pe o pozitie. Si nu ma refer la empatie pe care trebuie s-o eviti , e adevarat. In formarea umanista nu exista diferente intre consilier si protagonist. Adica nu exista pozitii.

      Despre masochismul acesta si vorbeam. Dar nu putem ignora ca masochistul are nevoie de sadic.

      Eu nu vad „caricaturalul” aici, suna a scoala germana. Eu prefer francezii in acest sens.
      Eu simt tristetea oii si a lupului deopotriva pentru ca in realitate, inselatul acesta te pune fata in fata cu realitatea unei relatii. Si tristetea e ca ne epuizam cu ce nu am avut. In loc sa luam energie din emotiile pozitive, ne ventilam emotiile din negativ.

      Nu poti generaliza, exista si revitalizari peste noapte. Dar un proces conjugal de cele mai multe ori consumat cand exista o astfel de situatie. Cea mai grea este acceptarea. Sa accepti ca relatia nu mai era asa cum celalalt avea nevoie sa fie. Abia de aici putem vorbi despre iubire. Restul e vocabular.

      Chiar daca din exterior pare ca numai unul sufera, nu e adevarat, amandoi sufera la fel. Unul sufera pentru viata, pentru vitalitate. Celalalt se ascunde dupa o relatie incompleta. Adica se cam ascunde dupa „avem si chestii care merg ca nu poate fi totul perfect „, el sufera si-si tine suferinta sa-i tina ea de urat. La asta ma refeream cand spuneam ca insuficienta se cam invata de acasa.

      In realitate, singurul lucru care vitalizeaza o relatie in aceasta situatie, este tocmai relatia extraconjugala. Daca cel care a fost inselat mai exista in acea relatie, e tocmai datorita celuilalt care a vitalizat-o. Altfel spus, amant(a)ul mai duce el in spate o relatie pe jumatate moarta.

      Cine este inselat si sufera, si crede ca are motive de tristete nu se uita si nu recunoaste ca de fapt acolo este o problema. De ce? Pentru ca se multumeste cu putin! Cei care se multumesc cu putin sunt morti pe jumatate. Vitalitatea lor vine de la partener. De asta si trag asa de el. Toate dificultatile noastre relationale pleaca de la NOI, nu de la altii. Ne alegem partenerii intotdeauna astfel incat sa iasa la suprafata asta….

      De aceea spun, ceea ce e esential, e sa ne intoarceam „acasa”. Sa ne vedem in urma , cu doua trei generatii, cam cum sunt partenerii in familia noastra , ca sa intelegem cam ce tip de partener tot alegem. Sa intelegem cam cum stam cu increderea in noi si daca ne-am format-o vreodata. Si, sa ne regasim pe noi insine, pentru ca o relatie sa fie o i m p a r t a s i r e……si nu o impartire.

      Si abia atunci, cand o relatie s-a terminat, putem dupa ce plangem , dupa ce ne facem travaliul respectiv…sa luam doar ce este BUN din ea iar restul sa lasam acolo…

      Dar , viata e frumoasa si eu ma duc la festival acum. Numai bine !

  6. Delia

    Ce te-a facut sa scrii asa ceva? cat de bine ai descris ceva ce li se intampla aproape tuturor…..Ai scris cu sufletul,dar cred ca ai si trecut prin asa ceva de ai putut descrie atat de bine….
    Ar trebui sa faci o postare cu ceva sfaturi pentru fetele aflate in situatia data….Orice sfat ca sa inceteze sa planga si sa sufere.
    Sa nu mai sufere…si chiar daca se spune sa Razbunarea e Arma prostului….eu zic ca trebuie sa se razbune,sa ii plateasca cu varf si indesat celui care a ranito……
    BRAVO PENTRU POSTARE!

    răspunde
  7. Smile

    Pentru a mentine echilibrul ar trebui sa vedem si un articol in care ea inseala :)

    răspunde
    • Luigi

      Da’ poate ca ea a fost usa de biserica. Nicaieri in articolul asta nu am vazut nici macar o singura referire la pacatele ei.

    • Cabral Ibacka

      Pacatele ei exista. Dar e unul destul de mare pentru a fi inselata?

      Chiar daca ea ar insela… ar trebui parasita, nu inselata. Caci altfel ce rost ar mai avea?

    • Smile

      Cand am zis ea, ma refeream la femei in general, nu la cazul de fata :)

  8. anda

    Cabral,ai scris si scrii extraordinar…m-ai dat pe spate cu articolul asta! e scris foarte bine…e atat de adevarat…(nu am simtit asta pe pielea mea,eu sunt happily married din 4 iunie,si luna de miere tot in Tenerife…ce coincidente:)) ) oricum…va iubesc pe tine si andreea si va citesc mereu mereu!

    răspunde
  9. Calin

    esti foarte bun,este o vorba,,ce tie nuti place altuia nui face” desi nimeni nu o ia in considerare

    răspunde
  10. jullya

    Cat adevar e in cuvintele tale. Scrii foarte frumos. Felicitari !

    răspunde
  11. dor_in

    Nu stiu ce a fost in mintea cand ai scris asta dar ai ales foarte bine acest joc al cuvintelor…bravo

    răspunde
  12. bub

    :( cand am citit aceste randuri am avut senzatia ca traiesc aceasta intamplare, ce senzatie ciudata , m-a intristat … sper sa nu ajung niciodata sa traiesc pe bune asa ceva !

    răspunde
  13. vasilescumihaela

    Hei, nu prea e onest ce faci! Atunci cand omul inca nu s-a decis singur ce-i de ales, a spune in locul lui „pleaca!” inseamna a-i impune ceva, chestie care ori il va face sa ramana pentru a anihila comanda data, ori il va lasa in deriva. Asta e manipulare psihologica de mare clasa. Lasa omul sa se decida si singur ca nu e copil si stie el ce e mai bine si nu il mai scoate din ritmul lui personal si nu il mai judeca tu ca nu esti Dumnezeu! Foarte bine, s-a plictisit de una, a gasit alta si a avut curajul si disponibilitatea sa o incerce, a mers o vreme pe dublu ca nu se decisese ce si cum si nici nu era prea sigur de ce simte si acum si-a luat inima in dinti sa clarifice lucrurile si tocmai acum, in loc sa ii dai liniste sa duca treaba la bun sfarsit intr-o directie sau alta, apari tu sa ii spui cat de jalnic si las e ca nu a clarificat lucrurile de la bun inceput. Te intreb un singur lucru: chiar crezi ca pentru el erau clare? Iar daca e nenea care aduce lacrimi… transmite-i felicitari din partea mea ca e tare naspa sa nu poti sa plangi sau sa vina unul ca tine sa le opreasca inainte de a seca. Dragostea inseamna simtire libera. Cine nu a plecat niciodata pentru a reveni, cine nu a pierdut niciodata pe cineva drag, cine nu stie sa lase pe altul sa plece din viata lui, cine nu are puterea de a il lasa pe cel pe care spune ca il iubeste sa fie fericit dandu-i drumul sa zboare, ala nu stie inca ce e iubirea adevarata.Stii uneori iubim apusurile fiindca ele ranesc speranta unui alt inceput, dar cel mai ades le iubim… la rasarit… :)

    răspunde
    • Anna

      Dovezile noastre supreme de iubire, uneori nu sunt altceva decat pur masochism. De regula ne sunt transmise in casa prin iertare, dar nefericire tradusa in multe planuri.

      Un partener poate avea si zece relatii in acelasi timp cu conditia ca partenerii sa fie informati si sa accepte asta. E o alegere asumata.

      Daca insa ai doua relatii in acelasi timp si una din ele nu stie, problema e reciproca. La tine pe de o parte. Ca ai nevoie de minciuna si de „interzis”. Dar in aceeasi masura e si la celalalt, care accepta insuficienta, accepta sa mearga si asa. Mai incet, dar sa mearga. Si pe urma se trezeste ca merge dar a stat… Intotdeauna intr-un cuplu sunt doi protagonisti, niciodata numai unul.

      Ce se intampla? O relatia ca sa aiba sanse trebuie sa e v o l u e z e. O relatie e ceva viu si ca orice viu are o parte care merge si una care nu. In timp relatiile stagneaza si e firesc. Insa, cand stagnarea e veche duce la paralizie. Iar paralizia duce la moarte. Atata vreme cat un partener minte, se ascunde, inseala, stagnarea a inceput cu mult timp in urma.

      Acum depinde…Unii stau o viata cu mortul in casa. De regula mortului, adica inselatului ii convine. Ca el e mort in situatia asta. Si se vitalizeaza doar pentru ca nu e parasit. Dar numai fericit nu este si trece viata pe langa el. Cel care inseala ia un strop de viata din fiecare pat in care mai intra.

      Concluzia ? Inselatul e doar o oficializare a stagnarii si nu are legatura cu abandonul niciodata. Nu e victima cel inselat sau mintit, sau parasit. Nu e agresor cel care paraseste. Procesul asta al inselarii incepe in relatie nu in afara ei. Si cea mai importanta problema in stagnare e comunicarea. Daca ai ajuns sa fii insealat intreaba-te unde ai fost in relatia asta de nu ai simtit. Iar daca ai stiut si ai acceptat, intreaba-te ce anume te face sa alegi parteneri de acest gen. In mod sigur exista ceva. Am auzit deseori definita unei casatorii ca ” o caruta plina cu de toate la care trag doi „. Cand accepti sa fii inselat, tragi la caruta asta fara sa conteze ce este in ea. Poate fi ok pentru tine. Dar in mod sigur pentru celalalt care te inseala nu e.

    • vasilescumihaela

      Acolo unde unul insala nu mai e de foarte mult timp o relatie si ma tem ca poate nu a fost niciodata… Doar interese comune, nevoi comune, obiecte comune care se cer impartite… daca cel care pleaca nu are curajul sa spuna, sa recunoasca… e o dovada vie ca acolo cuvintele lui trec neauzite si cu sau fara ele, protagonistul crede ca situatia nu se va schimba niciodata… Vezi tu, comunicarea nu poate inlocui dragostea. Si ai dreptate, pentru o relatie moarta sunt vinovati ambii parteneri doar ca stagnarea nu duce la progres iar timpul inseamna viata…

    • Cabral Ibacka

      Fetelor, frumos dialog…

    • vasilescumihaela

      Fiindca nu mai e loc de raspuns, Anna, o sa iti raspund aici… Nu intotdeauna golul din afara noastra e o proiectie, poate fi si unul real. Cautarea radacinilor e absolut necesara doar daca le mai ai, daca ai unde sa le cauti, daca sunt reale, dar oricum iti spun mult prea putin despre tine. A resimti ceva nu va fi niciodata echivalent cu a simti, asa ca spune-i datorie ca altfel… :)) Fie vorba intre noi, la mine place mult scoala asta germana care, daca o cunosti bine, stii ca se regaseste mai degraba intr-un concert decat intr-un festival. :) Increderea in noi poate exista si daca nu ne punem un stindard sa o afisam in lupta cu psihopatii pe care eu una prefer sa ii evit din motive pe care nu tin sa le mentionez aici. Cat despre identificare… nah … caut si eu o persoana din SRI. Crezi ca poti sa ma ajuti? :))

  14. Marius

    Ai talent, omule! :-)

    Serios, nu era nevoie sa scrii asa ceva la ora asta, m’a intristat..

    răspunde
    • Anna

      Uimitor Mihaela cum un consilier , cu drepturi depline catre suflet pe langa centrari spre solutii, ( americane mai curand ) recunoscand totusi simfoniile germane ale inconstientului….valorizeaza patologicul. In timp ce un psihiatru, a pornit acum ani buni in cautarea luminii chiar si in patologic. Cum avem nevoie mereu de contraste ca sa putem sa mentinem balanta firii noastre spre mantuire. Numai bine tuturor si imi cer scuze ca am depasit cadrul trecand in specializari dincolo de inimi. Numai bine si tie Mihaela si vant spre Franta !! :))

    • vasilescumihaela

      Vezi ca tot eu sunt si extrema cealalta. Nu te amagi cu solutii de compromis ca te papa lupul. :))

    • vasilescumihaela

      Si ca sa fiu mai pe inteles…. lasa-mi copiii in pace!!! :)) Hai mai ca imi era dor de tine, vino sa te pup… *-*

  15. gabriela

    Of cata dreptate ai Cabral, daca ar citii toti barbatii ce ai scris tu aici, poate si-ar da seama cat gresesc atunci cand inseala, am trecut prin ceva asemanator, si am avut exact reactiile care le-ai scris mai sus, simti cum te prabusesti, simti ca ramai fara aer, mai ales cand stii ca ai facut totul ca el sa fie fericit, multumit, dar treci peste, ierti ca femeie, pt ca il iubesti, dar nu te gandesti ca se poate intampla iar, si iar..dar speri ca-si va revenii, ca va fi doar al tau, off…e atat de complicata iubirea !
    Inca odata zic, esti un mare om! Tot respectul pt felul tau de a fi, de a te exprima!

    răspunde
  16. Sadie

    Stiu pe cineva care trece prin drama asta as we speak… Sunt impreuna de 12 ani, casatoriti de 3, el a inselat-o cu o colega de serviciu. Banuim ca inca se mai vad, dar ea refuza sa creada asta pe de o parte. E nelinistita, suparata, trista, chinuita. Mi-e foarte mila de ea si extrem de scarba de el. I-as fi trimis ei sa citeasca randurile astea, dar mi-e teama ca sunt prea bine scrise si e prea mult adevar in ele si ca o sa o doara si mai tare.

    răspunde
  17. Lola

    Minunat! Din pacate, ma regasesc :( Am trecut prin asta acum 2 ani aproape si inca ma chinuie gandul din cand in cand …Din pacate, nici in ultimul moment nu am fost in stare sa ii spun „pleaca!”, din contra, cerseam mila…asa e cand suferi, ai face orice sa treaca. Dar a trecut, fara mila lui :)

    răspunde
  18. Mirela

    Uneori stau si ma gandesc…se spune ca noi, oamenii suntem niste fiinte complexe, ca fiecare are „destinul” lui, sa suntem diferiti…Totusi suntem toti la fel, cred ca minte cel/cea care spune ca nu a fost inselat intr-un fel sau altul…Stii ce este cel mai greu? Cand dupa 2 ani de minciuni (din partea lui) si clipe (zile chiar saptamani) de neliniste si de asteptare te trezesti ca primesti un telefon si esti intrebata de ce il suni (evident de la o femeie)…pentru ca ea este cu el de….2 ani…ca si tine….Si apoi cand reusesti sa dai (aproape) tot uitarii EL suna si iti spune ca te iubeste si ca nu poate sa doarma de dorul tau (si evident ca se si supara daca ii spui ca nu il crezi, cum ai putea sa nu il crezi dupa ce te-a mintit uitandu-se in ochii tai?)
    Lovitura de gratie? La o luna sau 2 dupa ce te-a sunat sa iti spuna ca te iubeste, intamplator, te intalnesti cu el si ti-o prezinta: „ea este sotia mea!”….Ce sa zic atunci? Orice as fi zis era…fara rost…

    Nu cred ca am apucat sa iti urez:”Casa de piatra!!!”

    răspunde
  19. Madalina

    Acum 3 zile s-a pronuntat divortul. Suntem despartiti de 10 luni. El e deja la a 2a femeie. Nu stiu nici acum de ce a ajuns la asta. Nu inteleg de ce cand simteam ca ceva nu e in regula nu mi-a spus adevarul nici la cea dea 100a intrebare. Il iubesc… O sa il mai iubesc o vreme! nu vreau sa ma razbun, nu vreau nimic rau .. vreau doar sa treaca timpul!

    Cuvintele tale m-au atins!

    răspunde
  20. Delia

    Astia sunt aceeasi barbati care merg pe premisa „Eh, daca n-ai stiut sa-ti tii barbatul acasa… ce sa-ti fac?”.
    Eu i-am zis lu’ al meu de la bun inceput ca nu pot sa-i ofer ce-si doreste si nu sunt in stare sa fiu asa cum vrea. Mi-a zis ca nu-i problema, ca intelege, ca incercam impreuna, iar cateva luni mai tarziu am ajuns in situatia descrisa de tine. Culmea, tot eu ma simt cea proasta, cea care a gresit.
    Felicitari pentru un articol atat de miscator!

    răspunde
  21. Alice in tara minunilor
    Alice in tara minunilor

    Eu n-o sa fiu asa poetica precum predecesoarele comentatoare: romance, treziti-va, respectati-va si educati acesti barbati care isi fac de cap cu voi ! Schimbati mentalitatea asta de „taur comunal” ca nu mai tzine, e dezastru, numai povesti de-astea vezi si auzi.

    răspunde
  22. Thea

    Mi-au dat lacrimile, superbe randuri, exact ceea ce am patit. Chiar ma intrebam oare ce gandeste in acele momente si se pare ca tu mi-ai dat raspunsul. Iti multumesc pentru ca intr-un fel ai contribuit la gasirea linistii interioare pe care am o caut cu atata disperare. Nu pot intelege si nu voi intelege niciodata genul acesta de oameni, oameni care se schimba in zile, care uita in cateva ore si care vand totul cu atata usurinta, poate vei scrie si despre aceste lucruri, le-as citi cu placere. Inca o data felicitari pentru articolul acesta.

    răspunde
  23. zen

    wow! ce de estrogen pe-aici!

    true! iubire cu de-a sila nu se poate! cand s-a terminat – s-a terminat!

    aveti grija de voi, porumbeilor!
    XO

    răspunde
  24. tanya

    …doar cine a fost tradat a trait aceste devastatoare momente….sfasietoare,groaznice…dar fac parte din viata noastra….:(

    răspunde
  25. tanya

    felicitari pt.postare….ai talent!:)

    răspunde
  26. Crys

    Imi e atat de greu sa vad cate persoane sunt sau au fost in situatia asta :(
    Si cum relatiile se duc dupa 2-3 ani in majoritatea cazurilor, am auzit de multe ori expresia „dragostea tine 2 ani” dar nu ma asteptam sa fie adevarat si chiar daca si in cazul meu a fost la fel tind sa cred ca nu este adevarat.
    Am suferit si inca sufar si stiu ca voi mai suferi dar asta nu ma impiedica sa cred ca undeva persoana care ma va face sa ma simt fericita si implinita exista!
    Cred in iubire si pentru mine iubirea este totul si nu ma refer doar la iubirea de cuplu, ci la fiecare sentiment de iubire pe care inima mea il imparte cu persoanele din jurul meu,fie parinti, frati, prieteni, amici sau pur si simplu oameni care transmit acelasi sentiment, suntem plini de iubire si chiar daca suntem raniti incercam sa nu uram si sa raspundem cu iubire sperand ca vom primi acelasi raspuns candva.
    Iubirea este totul si indiferent cat am suferit sau cat voi mai suferi am sa iubesc in continuare…
    Cheer up si poate asa a fost sa fie, totul se intampla cu un scop si intotdeauna viata merge mai departe, timpul si lumea nu se vor opri in loc pentru suferinta ta, doar tu poti schimba ceva, tu esti stapana vietii tale si toate deciziile iti apartin !

    răspunde
  27. astazi, anonim
    astazi, anonim

    Cabral, am plecat. Desi n-am inselat, am plecat si sunt 99% hotarat sa nu ma mai intorc.Ai scris postul asta ca si cand m-ai fi urmarit din umbra, ca si cand ai fi stiut ce gandesc noaptea. ca si cum as fi vorbit cu tine cand vorbeam de unul singur. Ai dreptate, daca aduci lacrimi, e timpul sa pleci. Cu cat pleci mai tarziu , cu atat faci mai mult rau. Pana cand am citit asta, am considerat ca plecand, voi fi egoist…acum realizez ca pe termen lung,voi face un bine si, desi nu va avea probabil ocazia sa-mi multumeasca, va aprecia intr-o buna zi decizia mea.
    stii…poate nu-ti pasa tie de ce aberez eu aici, dar voiam doar sa-ti spun ca datorita tie, am deschis ochii.

    răspunde
  28. Iulia

    Viata e atat de diferita intre greselile barbatilor si cea a femeilor!!! De ce o femeie…poate trece peste orice? De fapt trebuie sa treaca…e normal sa treaca…De ce barbatul e mecanism…si femeia suflet? De ce barbatul inseala cu atat usurinta…si e normal sa fie iertat? De ce nu ne putem urca in aceeasi barca? barbatul …femeia

    răspunde
  29. anonima

    Sunt pe punctul de a insela. Fizic. Oricum cu mintea am facut-o de zeci de ori (si asta ca sa nu spun de sute de ori). Am facut-o si cu sufletul o data. Casatorita fiind. Asta se intampla acum 10 ani. Acum am 35 si vreau sa o fac pur si simplu pentru ca imi bantuie mintea si viata si nu mai pot fi eu, fara sa fiu cu cel cu care vreau sa insel. Este urat, imoral si grotesc ceea ce declar aici, insa acum doar pentru atat am curaj si bun simt.

    răspunde
  30. Pingback: ”Aduci lacrimi..pleazcă!” | Învaţând jurnalismul online..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.