Ieri s-au făcut 8 ani de când am făcut femeie serioasă din ea.
Ani perfecți? Departe de așa ceva.
Fiecare cu greșelile lui. Plus rateurile comune… împreună.
Au încercat mai mulți “să ne vândă” drept cuplul perfect. Am râs. Departe de așa ceva.
Nici nu ne-am propus… și oricum nu reușeam.
S-au făcut opt ani. Mă rog, 12 împreună… dar 8 de când m-am înduplecat și i-am dat numele meu. Îți zic… mare onoare! :))
Acum era momentul în care să încep cu sfaturi și pilde. Să explic ce e de făcut și cum trebuie făcut, astfel și alții să se bucure de… dar nu. Doamne, apără și păzește, că încă nu m-am dilit de tot la cap.
Sfaturi n-am. Nici pilde. Doar povești. Unele de râs, altele… cu mai puțin râs.
Dar m-am apucat să scriu textul ăsta pentru ea, pentru noi.
Pentru că, în felul meu, o iubesc tare pe creștina asta. În felul meu ciudat, imperfect, cu greșeli și rateuri… o iubesc tare mult.
Nici nu prea înțeleg de ce, că-i acră și ciufută, încăpățânată și avântată, prea harnică și mult prea ambițioasă… dar asta e, m-am pricopsit cu ea.
Opt ani.
Câți vor mai urma?
Nu știu. Rămâne să vedem.
La mulți ani, Dei!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.