Sunt un tramvai. Pe sine, mereu traind cu impresia unei libertati false, niciodata liber, alerg sau ma tarai pe sine urmarind un destin deja scris.
Naiv, nestiutor, ma zbat pe sinele mele sperand, crezand, visand, nestiind ca cineva imi stie deja punctul terminus, sunt un tramvai.
Bifurcatii, macazuri, false alegeri imi stau in fata si am impresia ca am ceva de zis, decizii cu final asteptat pentru altii – pentru mine naive decizii vitale… sunt un tramvai.
Imi incep viata singur, intr-un depou, rama, vierme metalic rece, printre alte rame metalice reci, plec la drum si la 5-ul diminetii incep sa intalnesc suflete… sunt un tramvai, imi intru in viata si merg alaturi de ele. Unele se folosesc de mine si coboara la prima, altele imi stau alaturi pentru statii intregi, se folosesc de scaunele mele pentru a-si satisface nevoile, se balangane de colo-colo prin mine gandindu-se la ale lor, vazandu-si propriile dorinte palpabile, realizabile cu ajutorul meu, dar toate sufletele, invariabil, coboara la un moment dat si ma lasa singur, deh… sunt doar un tramvai.
Reci si interesate, calculate, intra in mine si ma folosesc. Uneori, din respect pasager isi cumpara un bilet si atunci au impresia ca ma folosesc legitim, ca au drepturi, ca macar partial ma poseda. Cateodata unele se afectioneaza, isi cumpara abonamente si ma folosesc de mai multe ori, pana cand isi cumpara o masina, sau se muta si prefera alte tramvaie, sau pur si simplu prefera alte rute, urmandu-si, dupa cum spuneam, propriile interese.
Eu, sunt doar un tramvai, ma multumesc cu surogatul asta de viata alaturi de suflete ocazional interesate de mine, sfarsind invariabil la sfarsitul zilei singur, la un capat de linie singur dar alaturat altor viermi metalici asteptand sa intre intr-un depou rece.
Eu, care la ora 07:00 sunt singura lor dorinta, cea mai arzatoare asteptare a lor, sfarsesc la 23:00 in statia finala a zilei respective si sufletele pe care le-am carat nu-mi acorda nici macar un gand bun, au coborat demult din mine, acum au alte planuri, alte prioritati, acum nu mai sunt un deziderat, sunt doar… un tramvai.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.