Si viata curge… curge inainte si nu ne intreaba nimic.
Vrei Cabrale azi sa fii fericit? Sau vrei azi sa plangi? Sau poate vrei sa razi si sa topai…
Nu o intereseaza, doar iti da ce vrea ea, si tu te conformezi…
Suferi, te bucuri, plangi sau razi, zambesti sau stai innegurat cu toate corabiile pe fundul unei mari mizere, speri si poate si speranta-ti sufera…
Pentru ca asta-i viata, o condamnare continua, un amestec de emotii pe care tu nu le ceri dar iti vin, le traiesti, trec prin tine si apoi pleaca spre un alt suflet pentru a-l imbratisa si pe acesta, pentru un timp…
Oare avem dreptul la alegere? Putem alege sa nu simtim? Sa spunem “azi nu vreau sa simt nimic, azi traiesc pur si simplu!”.
Putem face asta? Sau intrebarea e “vrem sa alegem sa nu simtim?”…
Nu cred, lucid vorbind, ca ne dorim la un moment dat sa traim fara a simti, nu cred ca ne dorim de la noi sa devenim niste robotei reci si calculati, care-si fac treaba, isi platesc rate, isi cresc copii, isi spala masinile, dorm…
Poate ca asta e viata, si asa trebuie sa fie, poate ca asta ne dorim de la viata noastra, sa simtim cat mai multe emotii, sa le gustam, sa ne infruptam din niste fructe uneori dulci, alteori amare, zemoase sau uscate, sa le mestecam coaja si pulpa si poate ca asa putem spune ca traim.
Tu, ce mesteci azi, lamai sau rodii?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.