Heh, inca dormiti, pezevenghilor, lumea se trezeste, isi sterge visele cu periuta de dinti, isi indreapta spatele si-si soarbe cafeaua prea amara.
M-am trezit aiurea, asta pentru ca am dormit aiurea. Dar, evident, nu e vina voastra…
E vina EI, caci nu mai e in viata mea, dar asta e alta discutie…
E momentul ala cand se pornesc tramvaiele, troleele, linia lui 102 prinde viata, intersectiile isi intrerup dansul intermitent si se pun pe semnalizat culori, momentul cand orasul asta – pe de-o parte ponosit / pe de alta parte stralucitor – isi trezeste sufletele, e luni dimineata, hai… scularea!
Domnilor, era un fel de-a spune… lasati matinalele si luati-va iubitele la o ultima imbratisare, aruncati ibricul pe foc si dati-va masculi gospodari…
Branzica zambeste pe untul intins pe felie, televizorul pacane linistit aratandu-ti stirile de ieri, caci cele de azi urmeaza de-abia mai tarziu, nici urma de zambet, numai ocari si bosgorodeli la adresa noii saptamani…
Am iesit la o plimbare, mica ce-i drept, dar am plimbat putin organismul asta subred prin cartieru-mi, Berceni. Si stii ceva? Asa, dupa ploaie, dupa o noapte linistita, dupa ce singurele vietati care au dat viata noptii au fost salvarile si-ale lor sirene sfasietoare… cartierul asta, orasul asta are un sens.
Si orice ar fi, oricum ar fi, umanule… nu te pune in miscare cu tristetea unui sfarsit, cu sfarsitul unui week-end, pune-te cu veselia unui noi inceput… e luni, la munca buey!
I-auzi, ia!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.