cabral.ro

Nu stiu daca o stiti pe simpatica nemtoaica nigeriana Nneka, dar are cateva melodii tare faine.

Fanii spun ca cel mai bun album ar fi vechiul No lounger at ease, dar eu am gasit pe cel lansat in 2011, Soul is heavy, cateva chestii foarte misto.

Daca va place fata… cautati voi mai multe pe yt.

Hai, s-aveti o noapte buna, io over-and out!

Ba nu, hai ca mai pun un bonus, Do you love me now? – tot Nneka. [citeste mai mult]

De data asta motorizarea lui Autovot 2012 sfideaza criza si down-size-ul cu care ne-au obisnuit ceilalti constructori si-si creste capacitatea cilindrica la trei categorii: Autovot 2012, Autovot 2012 – La feminin, si Autovot 2012-Masina bloggerilor.

Partea care il intereseaza pe subsemnatul este Autovot 2012 – Masina bloggerilor, asa ca explic putin mai pe larg.

Bloggerii care vor sa participe intră pe aplicaţia de pe pagina de Facebook (apropos de ce spuneam mai devreme ca e bine sa faci pe FB), si îşi aleg maşinile preferate ca orice alt user. Fiecare blogger va primi un cod embed pe care îl postează pe propriul blog. Codul respectiv va fi o construcţie grafică faină a celor şase maşini votate de bloggerul respectiv (vedeti mai jos).

Ei bine, in postul respectiv el trebuie să-şi argumenteze alegerea, iar după ce postul va fi publicat, bloggerul e oficial în concurs (se vor contoriza posturile prin codul embed respectiv, deci este obligatoriu) şi este invitat la Gala Autovot 2012, care va avea loc în 16 februarie.

Clasamentul final la Maşina Bloggerilor va avea, deci, o maşină câştigătoare la categoria Maşini Premium, una la categoria Maşini Accesibile şi un Mare Premiu.

Iar la momentul cu pricina, vor fi patru hodorogi in ale blogging-ului care sa dea premiile din partea bloggerilor: batranul Manaf, secularul Cristi, varstnicul Bobby si hodorogul subsemnat. Care premii sunt… dodoloase, va spun eu. Da’ va spune si Mesteru‘…

Ce-am votat eu?

La Masini accesibile mi-am votat utilajul meu, Citroen DS4 (cu toate ca sunt doua pe loc, C4 si DS4, le-am condus pe amandoua dar nu pot vorbi pe indelete decat despre DS4). L-am votat caci stiu ca merita sa castige premiul Autovot, e o masina care-si face toti banii, si inca ceva pe langa. Da, probabil ca sunt si subiectiv dar pot argumenta/arata foarte bine ce sustin aici.

Pe locul II l-am pus pe Yaris, piticul merita respect.

Iar pe III l-am pus pe tanarul/batranul Wrangler, am avut unul acum ceva timp, m-am dat si cu asta nou si… pentru ce e facut e o masina misto.

La categoria Premium m-am uitat lung, am salivat politicos si-am votat ce cred ca merita adus in fata. Porsche-le nu l-am condus (ca n-am loc la volan cum trebuie), dar am stat in dreapta, cu celelalte m-am dat.

Locul I… seria 6. Monstrul e spectacol (sper ca vor pune pe el si diesel-ul anuntat pentru X5 si X6, cel triplu-turbo).

Locul II… SL-ul. Promit ca atunci cand voi fi batran si bogat (as prefera doar bogat, dar nu trag mare speranta, de ce sa mint) o sa am si unul din asta in garaj.

Locul III… 911-le. Caci… da!

Dar cred ca la aceasta categorie vom vota cu totii (sau aproape toti) aspirational… pentru ca multe dintre masinile de acolo sunt la acelasi nivel, cu aplauze.

Deci… daca vrei sa iei parte la concurs acum stii ce-ai de facut. Bafta!

Ninge. Si bate vantul. Si e frig. Suntem toti in panica! Lumea intreaga ni s-a dat peste cap, avem dificultati in a lua decizii, ezitam, suntem crispati, ne simtim sub asediu!

I-am dat si un nume, se numeste Cod Portocaliu.

- Wow, cod portocaliu?!

- Da, e de rau. Mai e doar ala rosu deasupra, si parca mai e unul negru, da’ nu-s sigur.

Suntem socati si ultragiati cum de ne-am trezit blocati in trafic, in case, cum avem dificultati de a ne deplasa de colo-colo prin oras.

Si nu vorbesc numai de anul asta, vorbesc de ultimii cativa. Cand natura isi urmeaza cursul ne manifestam de parca la inceput a fost Omul, si la ceva timp dupa Om a ajuns si Natura. Si omul a inceput sa fie deranjat de Natura asta care aduce ba caldura prea mare, ba frig prea aspru, ba uscaciune crapatanda – ori brazde de nameti imobili.

Pe bune, uite prin ce trecem! Incalzirea din scaunele de la masina nu mai face fata, hainele din izopren parca sunt prea subtiri, cauciucurile de iarna ale SUV-urilor aluneca prea tare, e prapad! Asta e viata?! Pana si bateria de la hash-te-ce mi s-a descarcat de la frig, de nu mai pot sa sun la teveu si sa le zic ca-s blocat in trafic! E o drama!

Ca strabunica-tu pleca prin padure cu SUV-ul cu Michelin Alpine III, nu cu sania si calul Pancirel. Si el punea pe el generatia IV de la Izoprene X-Trem Iso, nu o suba groasa si niste izmene cu itari. Si el, la fel ca tine, dadea caloriferul mai tare, si mai baga un resou in priza, nu arunca un bustean in foc.

Niste plangaciosi, asta suntem! Trebuie sa dam la lopata 20 de minute si sa avem rabdare in trafic. Si pana si asta ni se pare un cap de tara.

Cand vad prietenii mei ca execut de nebun la zapada cu lopetile din dotare (sunt opulent, am trei, modele diferite – folosibile in functie de ce fel de zapada am de dat) se manifesta de parca tocmai am executat o manevra de parcare pe Luna.

- Moooama, atat ai dat singur?!

Daaaa, sunt un supra-om, ca stramosii mei aveau tun de zapada si incalzire electrica pe poteca care ducea la gaini…!

[si ca sa nu avem discutii inutile, acum ma refer la stramosii din Mosesti, Judetul Buzau. Ceilalti au auzit de zapada doar din povestile cu Bau-Bau - care era, evident, blond cu ochi albastri]

Ca sunt cazuri disperate in care oameni au nevoie de ajutor… este clar, si sper sa scape din necaz cat mai repede. Ca sunt situatii cand unii umani n-au ce face si trebuie sa se puna pe drum… stii cum e viata, cateodata te pune sa alegi, si nu-i comod, si ei sunt de inteles.

Dar ceilalti… de ce s-or vaicari atat*?!

Zi, bre, ce te vaiti atat? Iti aduci aminte cum faceam cazemate de zapada inalte de 3-4 m cand eram noi mici? Aveam 2 troleibuze vechi si-un autobuz pe care se mergea pe scara, si nu era o drama nationala. Si-atunci nu injurai pe nimeni ca nu venea deszapezirea sa-ti curete si presuletul cu Welcome din fata usii…

 

*am zis incalzire in scaune, si SUV, si izopren si alte chestii din astea materiale si scumpe. Le-am pomenit pentru a da o idee despre minunile tehnicii moderne de care ne bucuram azi. Sper sa nu se gaseasca un stangist stangaci care sa inceapa cu “Pai bine bai, Cabrale, da’ poate tu esti bogat si ai incalzire in scaune si SUV, da’ noi n-avem!“. Nu de alta, dar daca ar incepe asa s-ar face de ras… [foto: Criserb]

Buna dimineata! Te-ai trezit? Asta-i bine, ca eu am chef de o discutie serioasa… daca tu n-ai chef acum, inchide tab-ul asta si revino mai tarziu, e cel mai bine asa… 

Mie-mi place trendul asta… toata lumea baga carbuni in facebook.

Vad cativa specialisti in facebook (daca ei asa se prezinta cine sunt eu sa-i contrazic?!) care imping agentia si clientul (si pe mama la ei cu tot) catre facebook… Acolo se intampla totul, daca nu esti acolo inseamna ca nu existi, eforturile tale acolo-si gasesc rezultatele asteptate!

Si agentia spune Bine…, si clientul spune Bine… si uite-asa se executa un landing page customizat, plus un concurs (cu promovare prin facebook advertising, evident!), se strang cateva sute de like-uri, se dau premiile, campania e gata, toata lumea-i multumita! Sau nu?

Treceam in revista raportul Zelist care spunea ca  numarul de bloguri cu posturi zilnice s-a micsorat, apoi am citit concluzia de pe ReFresh, cum ca bugetele se vor indrepta si mai abitir catre facebook.

M-a pufnit rasul… si nu pentru ca estimarea motociclistului (inside info: Costin isi vinde motocicleta) nu ar avea sanse sa fie – macar partial – adevarata, ci pentru ca pe mine ma amuza teribil toata tavaleala asta a brandurilor de a se promova pe facebook. Pentru ca toata agitatia s-a transformat intr-o harmalaie generala, in care toata lumea incearca sa-ti smulga un like sau sa te faca sa dai accept unei aplicatii (de cele mai multe ori inutila pentru cel care se screme s-0 faca cunoscuta), dar nimeni nu este in stare sa stea de vorba cu tine. Facebook = comunicare?

=)) Am ras. [citeste mai mult]

S’nthianul reusi sa indeparteze interfata superioara a comenzii si se conecta la sistemul central prin palm-pod-ul implantat in brat. In secunda in care reusi sa deschida supapele…

- Ma duc la mama. Nu te duce direct la concert, te astept la mama sa-ti iei biletul.

- Uh-uh.

… In secunda in care reusi sa deschida supapele, ezo-freonul se napusti cu putere in tuburile de supra-presiune…

- Vezi ca ti-am pus pantalonii pe scaun. Nu-i lua pe aia de pe pat, sunt rupti in fund si n-am apucat sa-i cos.

- Ihi.

… in tuburile de supra-presiune si concentra toata energia cristalelor intr-un singur punct. Deja legat la consola, s’nthianul nu avu altceva de facut decat sa…

- Si vezi ca n-ai bani in portofel, Ia-ti din dulap.

- Daaa…

… s’nthianul nu avu altceva de facut decat sa reorienteze raza energetica in punctul cel mai slab al blindajului senilatei amargenice. In momentul in care reusi sa tinteasca, senilata exploda in valuri de metalo-polimer topit, carbonizand instantaneu creaturile ostile. =Sfarsit=

“Mda, buna carte!”, isi zise Cristi. Isi lua voios pantalonii de pe pat, arunca si-o bluza deasupra si-o taie la concert. La care concert nu reusi sa intre, pentru ca nu putu sa gaseasca biletul de intrare. Iar in drum spre casa ramase fara benzina si nu putu alimenta, pentru ca nu avu bani la el. Si plecand pe jos spre casa… a descoperit ca s-a fatait toata seara cu un gauroi care ii lasase la vedere chilotii cu Mos Craciun, chiloti primiti cadou de la nevasta. Asa ca atunci cand ajunse acasa ii facu nevestei un scandal monstru, pentru ca nu i-a spus ca trebuia sa ia biletele de la soacra-sa, ca pantalonii-s rupti in fund si pentru ca nici macar nu putuse sa-i puna niste bani in portofel. Iar nevasta-sa ii trase o franzela uscata peste ochi, pentru ca ea-i spusese iar el nu mai vroia sa recunoasca.

Iar toate astea se intampla pentru ca fetele nu inteleg ca noi – barbatii – cand gasim ceva care ne place, ne refugiem in universuri paralele!

Langa noi poate exploda oala cu presiune, cu tot cu gaina aia batrana din ea, daca noi ne uitam la televizor la un film cu tanti frumos si masini rapid!

Se poate revarsa toata apa din cada – inundand inca 4 etaje mai jos – daca am gasit o carte care sa ne acapareze toata atentia.

Iar daca ne-am apucat sa jucam un shooter la computator… apai poate sa arda toata casa, ne oprim doar atunci cand ia foc monitorul!

Iar sotiile sau iubitele noastre nu pot intelege asa ceva! Cum sa nu poti intelege, e foarte simplu: e vorba de universuri paralele! Si nu e vorba ca ne refugiem, ca nu fugim de ele… (nu intotdeauna), ci e vorba doar de o focusare exclusiva a atentie asupra unui singur punct de interes.

Nu, nu e vorba de lipsa atentiei distributive ci este mai mult o anihilare temporara a acesteia. Pur si simplu, sunt momente cand te intereseaza exclusiv ce face personajul preferat de… desene animate! Si nimic altceva nu conteaza!

Iar jumatatile noastre feminine par sa nu inteleaga acest proces cognitiv complicat si vor sa ne uitam si la film dar sa fim si atenti la ce ganguresc ele, dragele de ele. Iar asa ceva… nu se poate! Domnilor, am dreptate sau ba?

Deci… iar vin cu intrebari p-afariste dar ma roade chestia asta de ceva timp si intreband printre prietenii mei nu am primit un raspuns satisfacator.

Stati sa va spun ce e… de ceva timp Securista ma obliga sa ma dau cu crema de fata. Zice ca nu vrea sa se trezeasca peste ceva timp – dimineata – langa o smochina. Si neagra, pe deasupra. Argumentatia e buna, n-am ce zice, ca nici eu nu ma omor dupa smochine, dar… totusi!

Adica… in mintea mea e ca barbatul trebuie sa se ingrijeasca sa fie curat. Sa aiba ghearele taiate, sa nu fie acoperit de par ca jungla de liane si sa miroasa frumos. Da, si sa aiba chiloti si ciorapi curati, dar asta intra tot la “sa fie curat”. O periuta de dinti, un gel de dus, un sapun (da’ nu de casa, va zic!), o lama de ras, un antiperspirant la subtiuta si un parfum. Si gata.

Mai aud in stanga si-n dreapta de pensat sprancene, epilat, cremuit, scrubuit, mutuit si alte “-uit”-uri din astea… si ma gandesc ca poate-s eu de moda veche. Dar parca…nu sunt asa vechi.

Deci: ce trebuie sa faca barbatul pentru a fi… om normal? Si dupa ce operatiuni din astea de emoliere, smulgere, tratare, ajunge sa fie metrosexual?

p.s. Pentru cei cu mai putina sare in glume… glumele gay-related n-au legatura cu subiectul. Luati-va o solnita.

Astia sontorogi asa ca mine isi aduc aminte de Razboiul Rece si de toate povestile lui, bineinteles, din filme – documentare sau nu. Asa am aflat noi ca americanii si rusii deopotriva se apucara sa cumpere orice pistolas, tanc si elicopteras de pe lumea asta, sa produca rachete nucleare cu sot (racheti, zic) si fara sot, arme chimice, biologice, neutronice si alte feluri de “-tronice”, in cadrul celei ce s-a numit Cursa Inarmarilor.

Adica era un concurs in care castiga cel care strangea mai multe cutite si bombite. De fapt nu castiga niciunul, conta doar uratenia concursului…

Care cursa mi se pare ca s-a mutat… in strada. Si nu oricare strada, ci chiar pe strada ta!

M-am intalnit acum cateva ore cu niste prieteni si la un moment dat m-am desprins de discutie pentru a vorbi la telefon. Cand m-am intors, pana sa ma intru din nou in subiect, mi-am ascultat putin prietenii si am avut exact sentimentul asta: Cursa Inarmarilor:

- Pai da, mi-am luat si 4S, ca e mai rapid, si mi-am luat si dock la el, plus o husa din aia cu obiectiv… Vreau acum sa-mi iau si holder pentru bicicleta, am vazut una misto.

- Da, dar mie-mi place Note-ul, si pentru el mi-am luat un docking-station de mori, plus un charger solar, si un sistem de prindere pe parbriz… Faza tare e ca am vazut o chestie care il transforma in detector de radar, o s-o caut s-o iau pe nenorocita.

- Ba, da, suna bine. Eu nu mi-am mai luat decat un sistem din ala de sound pentru camera, dar n-o sa-mi iau si eu 4S, eu sunt fan Android. Da’ acum mi-am pus SSD-uri si la desktop si la laptop, sa vezi cum buteaza Win 7 in 14 secunde… Si mi-am facut overclocking la telefon, sa vezi ce zbarnaie!

Si ma uitam la ametitii mei cum le straluceau ochii in cap cand povesteau despre gadgeturile lor… si ma intrebam:

Cand a inceput cursa inarmarilor cu gadgeturi? Care a fost declicul? Care a fost primul gadget mainstream?

Nu zic ca-i ceva rau, ca nici eu nu sunt vreun… neinarmat, dar parca ne-a cam luat capul pe toti.

Nu de alta dar, puteti sa-mi spuneti ce vreti voi, insa gadgeturile astea ne ajuta pana la un anumit punct… dup-aia mai mult ne complica viata decat sa ne-o usureze…

[si pentru ca ma bate sora-mea la cap de cateva zile sa scriu ceva pe blog despre proiectul ei, va prezint cu drag huaweishop.ro ]

Dan nu se lasa… si pentru ca nu am acum timp sa intru intr-un subiect la care ma gandesc de ceva vreme – ce stil muzical are in Romania  versurile cu mesajul mai puternic? – va las cu ce-a mai scris Dan, plus ce-a mai cantat. Iar are dreptate, iar se rade amar…

Am vorbit in seara asta pe twitter despre Canon versus Nikon si mi-a ramas topicul asta in cap…

Eu am avut Canon, si m-am inteles bine cu el. Aveam o trusa cu vreo 4 obiective care acopereau mare parte din plaja de focale. Aveam si o multime de accesorii, toate aranjate frumos intr-o geanta foarte misto (si eram – evident – mandru si de treaba asta). Am facut in jur de 7-8000 de cadre cu el, am cateva zeci de poze de care sunt tare mandru.

Dar m-am saturat de el si mi-am luat Nikon! Adica… am ales sa abandonez toate treburile si sa-mi iau Nikon. De fapt… n-am ales. Stai sa-ti zic cum a fost…

Dupa ce-am dezbatut cu draga mea soața unde sa ne petrecem vacanta, am cumparat biletele si… ne-am suit in avion. Eu eram inca in perioada febra 41,5, vechile mele amigdale (pe care le-am abandonat de ceva timp) aveau prostul obicei sa se inflameze si faceam niste infectii din alea cu artificii, febra, antibiotice… stiti voi, exact ce-si doreste omul. Mai ales in concediu.

Ca… da, de gand ne-am suit in avion febra mea crestea voioasa, gatul mi se umfla, incepusera sa apara si frisoanele – dragele de ele – deci… exact ce-ti doresti in debutul unui concediu.

Si, dupa cum spuneam, ne suim noi in avion, eu deja febril, iar draga mea soața deja ingrijorata…

Pe drum spre Portugalia curentul din avion nu m-a ajutat la nimic, cand am aterizat eram infundat bocna si ma luasera deja toate tremuricile.

Din cauza intarzierii avionului am ajuns dupa ora de inchidere la biroul de inchirieri auto, de unde trebuia sa ridicam masina. De la aeroport si pana la statiunea unde ar fi trebuit sa ne relaxam oasele era ceva de mers, cam 3 ore. Decat sa luam un taxi si sa mergem la hotel, pentru a ne intoarce cu autobuzul la aeroport a doua zi pentru a ridica masina… am zis sa mai stam in aeroport inca vreo 3 ore si sa nu ne mai plimbam de nebuni.

Zis si facut… ne alegem noi un loc frumos si cu verdeata, asezam toate bagajele in forma unui mic totem si ne punem pe asteptat. Si (acum incepe festivalul) a mea draga soața zice:

- Ma duc la toaleta sa mai pun ceva pe mine, ca-i cam frig. Si cred ca iau si ceva de raceala, ca parca ma ia si pe mine…

Ia geanta ei cu haine, ia si geanta mea (da, aia de care ziceam mai sus, cea in care stateau aranjate frumos toate sculele mele foto, Canon-ul XT 450 Rebel, cele 4 obiective, telecomenzile, trepiedul si monopiedul), caci in buzunarul din fata (ala si cu fermoar si cu arici) pusesem eu si medicamentele, sa fie la indemana.

Eu… cu 3 pulovere pe mine ( plus geaca) bagam pasaje de break-dance febril, nu m-am sesizat si-am stat linistit.

Si se intoarce draga mea soața, draga de ea, de la toaleta tragand troller-ul ei, multumita foc pentru ca a scapat de racorica datorita jeansilor pe care tocmai si-i montase pe dansa, draga de ea, ca-i friguroasa rau.

Si o intreb:

- Ai luat si medicamente?

- ?!

- Care-i faza cu privirea? 

- Pai… am uitat geanta ta, aia cu medicamentele, la toaleta. 

Ei bine, dragii mosului, cand m-am scuturat eu o data au cazut de pe mine si febra si frisoanele, mi s-a desfundat si nasul si parca mi-a crescut putin si masa musculara! Si cand am plecat eu asa, intr-un sprint neaos disperat catre toalete, si cand am sarit peste cateva randuri de banci, si cand am intrat direct in toaleta femeilor fara nicio jena… si cand am facut eu toate astea… ce credeti? Le-am facut degeaba, ca geanta mea disparuse, si-odata cu ea si trusa mea foto. Am apucat sa va zic ca eram tare mandru de ea? Ah, deci v-am zis…

Si uite-ma pe mine clipind tamp la poarta de vest a aeroportului Lisabonei, cu corpul cuprins din nou de febra, frisoane si muci, si cu ochii in lacrimi… trusa mea foto, Canon-ul meu, geanta aia misto de care eram tare mandru… duse fusera, si-odata cu ele si cheful meu de viata!

Nu i-am zis soaței mele, draga de ea, nimic. Ca ce rost mai avea sa fac si pe oracaitorul isteric prin aeroport? Ne-am dus la Politie, le-am povestit, ne-au dat niste formulare sa completam. Le-am completat. Ca tot n-aveam ce face..

Continuarea a fost si mai frumoasa… s-a facut ora si s-a deschis biroul de rental pentru masini, cand sa facem actele… am realizat ca actele mele, cardurile, permisul de conducere, erau toate in portofel. Care portofel era pus in geanta aia misto, de v-am spus mai devreme de ea. Da, aia in care era toata trusa mea foto, de care eram tare mandru, dar cred ca v-am mai spus asta deja…

Asa ca, iata-te Cabrale in Lisabona, fara niciun act, fara niciun ban, si lipsit si de trusa ta foto, de care ai fost mandru! Halal vacanta, opriti planeta, vreau sa cobor!

Bine, pana la urma ne-am descurcat, eu am la mine intotdeauna si pasaportul (chiar daca plec in UE unde nu-i nevoie decat de buletin), jumatate din banii de vacanta erau pe cardurile soaței mele, draga de ea, asa ca am putut sa ridicam si masina si sa ne vedem si de concediu. Dar pentru ca eu n-aveam carnet… a condus numai Andreea, draga de soața mea, iar eu i-am scos peri albi din dreapta. Cu mare placere, trebuie sa recunosc.

Cand ne-am intors acasa m-am pus pe strans bani, cand a venit momentul am luat-o de la zero… cu un Nikon.

Deci… am putea spune ca soața mea, draga de ea, apreciaza mai mult Nikon. Dar de-atunci draga de ea nu mai pune mana pe trusa mea foto. Never-ever!

Cred ca oricat de hotarati am fi, oricat de nemultumiti, oricat de apasati… cred ca trebuie sa realizam ca toti suntem oameni.

Si cred ca ar trebui sa ne fie clar tuturor ca baietii aia imbracati in albastru nu au vreo placere sa stea cu castile in cap si cu scuturile in mana, ci sunt la serviciu. Si, mai presus de orice, n-au nicio vina.

Poza de mai jos mi se pare elocventa… nu stiu daca tanarul in civil si jandarmul sunt prieteni, nu stiu ce-i zice de rade jandarmul, dar cred ca trebuie sa facem ca si ei doi… sa intelegem ca oameni suntem toti. [sursa foto - si aplauzele mele pentru Vlad Ilas]

Si nu rezolvi nimic demoland centrul orasului, dand foc si zdrobind dinti de jandarmi. Ba chiar din contra…

Si pentru ca aceste miscari de strada sa reuseasca sa schimbe ceva in bine… cred ca ar trebui sa se faca diferentierea dintre manifestanti si huligani. Iar huliganii sa fie opriti… pentru ca altfel totul e degeaba. Sau mai rau.