Paris. Ziua 4.
8 February 2010Am auzit despre ce-i acasa si ne-am pus cu totii mainile-n cap. Sper sa se linisteasca treaba, ca asa nu se mai poate!
Bine, mie mi-e usor sa vorbesc, in continuare 10 grade, n-a mai plouat deloc, vantul nu bate, treaba merge bine…
Si pentru ca am uitat aparatul acasa colectia zilnica de poze este mult mai saraca. A, si sa nu uit… aparatul foto este o savoniera, un Sony, o sa-i fac o recomandare pe CeRecomand.ro, caci cred ca merita…
Paris. Ziua 3.
6 February 2010In secunda asta ploua, dar frig tot nu e. Am auzit ca acasa se pune iar de-un “brrrr!”, se pare ca iarna asta n-are de gand sa se termine decat prin august…
Noi bagam la greu, si intre treburi… facem poze!
1, 2, 3, clear! Bzzzz!
5 February 2010Stiti secventa de miscari… pacientul intins pe masa de operatie, oameni cu masti albe se sincronizeaza parca intr-un dans abstract, rapid si cu miscari seci, la un moment dat unul spune pe un ton usor poruncitor “Clear!”, toti isi retrag mainile pentru cateva secunde, padelele isi descarca socul electric in pieptul pacientului, trupul se arcuieste usor, respiratiile din incapere sunt suspendate undeva in gaturile ce sustin capete intoarse catre monitorul ce-si intrerupe linia continua si tiuitul exasperant si aducator de moarte devine din nou un intermitent motiv de speranta…
Asa si Romania. Din cand in cand se aude un “Clear!” si cate un mic soc electric readuce pulsul sperantei in mintile astea obosite si depresive…
Vreau sa-i felicit pe cei de la Adevarul (mai ales pe George Radulescu) pentru interviul absolut revigorant luat violonistului Alexandru Tomescu.
[...] Ce vă enervează cel mai mult în România?
Nu ştiu… E o listă atât de lungă încât îmi vine extrem de greu să aleg. Dar lipsa de respect a oamenilor faţă de ei înşişi se vede imediat cum ieşi din casă. E suficient să te uiţi pe scara blocului. În clipa în care ne vom vedea ţara cu ochi mai buni, vom deveni conştienţi de faptul că schimbările pe care cu toţii ni le dorim nu ţin de organismele europene şi internaţionale. Totul pleacă de la noi, de la fiecare în parte.[...]
Interviul intreg aici.
L.E. Muzician versus muzicant. Citeste mai mult »
Paris. Ziua 2.
5 February 2010(da, asa e, “a 2-a”)
In primul rand… lasati bre invidiile, sunt la munca aici, altfel pozele erau din “n” locatii in fiecare zi, nu insistam pe aceeasi zona atat de mult.
Apoi… se pare ca astia sunt norocosi si cand vine vorba de vreme! Avem aici 10 grade ziua (ieri a atins chiar si 12), si seara nu sunt mai putin de 6-7 grade. E bine…
Paris. Ziua 1.
4 February 2010Drum usor, am zburat cu Air France si i-am rugat sa-mi dea loc la iesirea de urgenta a avionului (nu pentru ca ar fi mai safe ci pentru ca e spatiul la picioare mai mare). Oamenii mi-au dat dar am uitat ca la Airbus spatarele scaunelor de la iesirea de urgenta nu se mai regleaza si am stat ca pe buda tot drumul…
Vreme frumoasa, 10 grade cu plus, duduite chic pe strazi, fum cu miros de ulei de la scutere si claxoane de biciclete… frumos!
Maine o luam din loc dis-de-dimineata, daca am timp postez cu drag. Daca nu… ne “vedem” pe seara!
Uite cum se pune treaba… eu cred ca in viata iti trebuie si ceva tupeu, hotarare, determinare, trebuie sa ai macar putin din firea “infiptului” ca sa reusesti… si de-aia las de multe ori omul in pace atunci cand incearca sa se infiga in viata mea cu cate ceva. Mai mult, prin Negru Media am ajutat in ultimul timp mai multi prieteni (si vedete si ne-vedete) cu site-uri si bloguri personale, fara sa caut castigul, si stiu ca in on-line nu e usor nici sa-ti faci un brand, si nici sa faci bani.
In acelasi timp insa… urasc spamul! Daca la radio accept reclamele alea penibile cu “Superoferta la branza de la Real – fara egal, clar!” pentru ca stiu ca melodiile pe care le ascult nu sunt difuzate moka, daca atunci cand ma uit la un film pe teveu accept pauzele publicitare pentru ca inteleg ca filmele alea nu sunt luate de pe torenti si ca si ele trebuiesc cumva platite, ma apuca toate spumele cand imi violeaza cate un iscusit casuta de mail cu o oferta nemaivazuta-nemaintalnita-nemaiauzita. Pentru ca nu-i sunt dator omului aluia cu nimic.
Asa… si ma trezesc astazi cu un mail de la niste neni, it.ro ii cheama pe ei. Na-ti aici oferta de nerefuzat:
La inceput am zis “Lasa ma vultur batran baietii in pace! Sunt si ei la inceput, incearca si ei sa faca un ban, doar nu ti-au dat in cap!“.
Da’ am vazut dupa suma aia, 500 de euro pentru Citeste mai mult »
Inca o crima oribila…
1 February 2010Va rog, daca sunteti sensibili, usor de emotionat, daca nu suportati scene de o cruditate extrema, nu vizionati filmul de mai jos! Citeste mai mult »







































































