(Din seria Sfaturi cuminti pentru bloggerii incepatori).
Blogging inseamna oameni, inseamna comunicare, inseamna dezbatere, informatie si enunt-raspuns. Inafara de cateva situatii aparte, orice iese din zona asta nu va creste, nu va ajunge sa aiba succes (asa cum il intelege majoritatea). De ce? Pentru ca, in momentul in care ai un blog… trebuie sa starnesti oamenii. Trebuie sa scrii in asa fel incat sa trezeasca in cel care citeste un sentiment, oricat de mic.
Multi se intreaba De ce X sau Y au succes. Desigur, pentru ca sunt vedete, spun unii, acolo unde este cazul. Desigur, pentru ca au inceput demult, spun altii. Sau pentru ca au prieteni influenti in .ro, suna alta acuza. Sau pentru ca fac spam, zic altii.
Desigur, putem lua si aceste raspunsuri ca fiind aplicabile in unele cazuri, dar partial. Pentru ca daca vei lua blogurile care au succes vei vedea ca temele abordate trezesc interesul, suscita la comentarii, starnesc opinii, zgandaresc cititorii in asa fel incat acestia comenteaza si apoi revin.
Multi au impresia ca blogging-ul este o mare scofala. Ei bine… nu este. Da, cere munca. Da, cere timp investit. Da, cere si cunostinte de limba romana, shi nu kinuiala kre se vb p mess sau prn alte lokuri. Dar inafara de astea… cere stiinta de a alege subiectele care ating oamenii.
Si aceasta stiinta in a aborda teme care sa-i faca pe cititori sa bage nasul mai des se poate perfecta in doua feluri:
- ori esti foarte sincer si scrii despre lucrurile care te misca pe tine (atragand alaturi de tine oameni care-ti seamana si care sunt interesati de aceleasi teme;
- ori esti un fin psiholog si poti calcula – independent de tine – care ar fi punctele de interes ale zilei / ale omului.
Bine, mai exista si varianta 3… scrii de-a valma despre imperecherea la ornitorinci, politica, sex si gatitul fasolei verzi si te rogi s-o nimeresti in cat mai multe cazuri. Dar asta creeaza prea mult lest si pana la urma se va fasai.
Vrei un exemplu? Corcoduse verzi. Un post foarte mic, simplu, cu o fotografie.
Cand au vazut umanii din .ro ca s-au adunat peste 70 de comentarii, cativa au sarit de fund in sus… “Ce, asta e blogging?! Pune o poza cu niste corcoduse si vin prostii si comenteaza! Altii scriu la greu, despre miscarile sociale si despre subiecte apasatoare si ala aduna comentarii cu… corcoduse verzi?! Halal!”.
Eh, vezi-tu, nu-i chiar asa… pentru ca aici eu am fost sigur ca cei din generatiile apropiate de a mea se vor bucura vazand poza aia. Stiam ca-si vor aduce aminte de copilarie, ca vor zambi, ca vor scrie ceva, orice… pentru ca e o coarda sensibila la care as fi vibrat si eu de-as fi vazut poza aia pe alt blog.
Cat despre posturile care trateaza miscarile sociale si subiectele apasatoare… tot respectul. Dar oamenii vor reactiona si vor vibra intotdeauna mult mai repede la un mic lucru care le gadila o amintire placuta, o senzatie cunoscuta sau o stare de care-si aduc aminte cu placere… decat la adevarate tratate. Asa suntem noi, oamenii… simtim inainte sa calculam.
Asta nu inteleg multi… ca blogging-ul nu e o mare scofala. Trebuie doar sa simti si sa ai curaj sa scrii (oricat de simplu sau de complicat, de tampit sau de destept va suna ceea ce vei scrie).
